Legea care i-ar putea ajuta cu adevărat pe fermierii români
agrointeligenta.ro -
În Parlament a fost depusă, pentru a doua oară, o lege care are cu adevărat forța să îi sprijine pe producătorii români – atât pe cei mici, cât și pe cei pe care azi îi considerăm ”mari”, dar care nu ajung la nivelul multinaționalelor. Legea cea nouă a mai fost depusă, în aceeași formă, și înainte de alegeri, dar a fost clasată la intrarea în noua legislatură.
Proiectul legislativ L49/2021 este cel care va da legea prin care se va transpune în legislația românească directiva privind practicile neloiale din sectorul alimentare. Denumirea ei completă sună cam așa: Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (LINK).
Inițiativa legislativă a fost depusă în Parlament de deputatul PNL Cristian Buican, parlamentar de Vâlcea, iar vorba circulă că cel care a elaborat textul de lege ar fi secretarul de stat Aurel Simion, antreprenor care a fondat un brand de produse tradiționale din carne.
De ce spunem că legea asta poate schimba lucrurile? Pentru că directiva pe care se bazează e gândită de la Bruxelles să vină în sprijinul producătorilor și, în al doilea rând, pentru că legea nu poate fi îngropată în parlament. Directiva are termen de transpunere în legislația românească data de 1 mai.
Directiva (UE) 2019/633 este, așa cum vă dați seama, din 2019. E un subiect atât de sensibil la nivel european că nu știm de vreo țară să se fi aruncat până acum la înaintare și să fie prima care o implementează. Poate și pentru că mizele ei sunt uriașe prin practicile care devin interzise în relația dintre furnizor și retailer. Nu se discută: 12 luni termen de la adoptarea legii pentru schimbarea contractelor încheiate cu retailerii.
Cui i se adresează Directiva
Directiva care trebuie transpusă în legislația românească se aplică anumitor practici comerciale neloiale care apar în legătură cu vânzarea de produse agricole și alimentare de către:
(a) furnizori a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 2.000.000 de euro către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 2.000.000 euro;
(b) furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 2.000.000 euro, dar este de maximum 10.000.000 euro, către
cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 10.000.000 euro;
(c) furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 10.000.000 euro, dar este de maximum 50.000.000 euro, către
cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 50.000.000 euro;
(d) furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 50.000.000 euro, dar este de maximum 150.000.000 euro, către
cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 150.000.000 euro;
(e) furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 150.000.000 euro, dar este de maximum 350.000.000 euro,
către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 350.000.000 euro.
Termene de plată clare
Termenele maxime de plată sunt clar trasate de la Bruxelles. Astfel, statele membre trebuie să se asigură că cel puțin toate următoarele practici comerciale neloiale sunt interzise:
(a) cumpărătorul plătește furnizorului,
(i) în cazul în care acordul de furnizare prevede livrarea produselor în mod regulat:
— pentru produsele agricole și alimentare perisabile, mai târziu de 30 de zile de la încheierea unei perioade de livrare convenite în care au fost efectuate livrări sau mai târziu de 30 de zile de la data la care suma de plată aferentă respectivei perioade de livrare a fost stabilită, dintre aceste două date fiind luată în considerare cea care survine mai târziu;
— pentru alte produse agricole și alimentare perisabile, mai târziu de 60 de zile de la încheierea unei perioade de livrare convenite în care au fost efectuate livrări sau mai târziu de 60 de zile de la data la care suma de plată aferentă respectivei perioade de livrare a fost stabilită, dintre aceste două date fiind luată în considerare cea care survine mai târziu, în ceea ce privește termenele de plată prevăzute la prezentul punct, se consideră, în orice caz, că perioadele de livrare convenite nu depășesc o lună;
(ii) în cazul în care acordul de furnizare nu prevede livrarea produselor în mod regulat:
— pentru produsele agricole și alimentare perisabile, mai târziu de 30 de zile de la data livrării sau mai târziu de 30 de zile de la data stabilirii sumei de plată, dintre aceste două date fiind luată în considerare cea care survine mai târziu;
— pentru alte produse agricole și alimentare perisabile, mai târziu de 60 de zile de la data livrării sau mai târziu de 60 de zile de la data stabilirii sumei de plată, dintre aceste două date fiind luată în considerare cea care survine mai târziu.
În pofida punctelor (i) și (ii) de la prezenta literă, în cazul în care cumpărătorul stabilește suma de plată:
— termenele de plată menționate la punctul (i) încep să curgă după încheierea unei perioade de livrare convenite în care au fost efectuate livrări; și
— termenele de plată menționate la punctul (ii) încep să curgă de la data livrării.
Alte practici ce devin interzise:
– cumpărătorul anulează comenzile de produse agricole și alimentare perisabile având un termen de preaviz atât de scurt încât furnizorul nu are posibilități rezonabile de a găsi o alternativă pentru comercializarea sau utilizarea produselor respective; un termen de preaviz mai scurt de 30 de zile este întotdeauna considerat un termen de preaviz scurt; statele membre pot stabili perioade mai scurte de 30 de zile pentru anumite sectoare în cazuri justificate în mod corespunzător;
– cumpărătorul modifică în mod unilateral clauzele unui acord de furnizare pentru produse agricole și alimentare care se referă la frecvența, metoda, locul, calendarul sau volumul furnizării sau livrării produselor agricole și alimentare, standardele de calitate, condițiile de plată sau prețurile sau în ceea ce privește furnizarea de servicii (…);
– cumpărătorul solicită furnizorului plăți care nu sunt legate de vânzarea produselor agricole și alimentare ale furnizorului;
– cumpărătorul solicită furnizorului plăți pentru deteriorarea sau pierderea de produse agricole și alimentare sau pentru ambele, survenite în spațiile cumpărătorului sau după ce proprietatea a fost transferată cumpărătorului, atunci când o astfel de deteriorare sau pierdere nu a avut loc din neglijența sau culpa furnizorului;
– cumpărătorul refuză să confirme în scris clauzele unui acord de furnizare între cumpărător și furnizor în legătură cu care furnizorul a solicitat o confirmare scrisă;. nu este inclusă aici situația în care acordul de furnizare se referă la produse care urmează să fie livrate de un membru al unei organizații de producători, inclusiv o cooperativă, chiar organizației de producători al cărei membru este furnizorul, dacă statutul respectivei organizații de producători sau dacă normele și deciziile prevăzute în respectivul statut sau derivate din acesta conțin dispoziții având efecte similare clauzelor acordului de furnizare;
– cumpărătorul dobândește, utilizează sau divulgă în mod ilegal secrete comerciale ale furnizorului, în înțelesul Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului;
-cumpărătorul amenință cu efectuarea sau efectuează represalii comerciale împotriva furnizorului în cazul în care furnizorul își exercită drepturile legale sau contractuale, inclusiv prin depunerea unei plângeri la autoritățile de aplicare a legii sau prin cooperarea cu autoritățile de aplicare a legii în timpul unei investigații;
– cumpărătorul solicită furnizorului compensarea costurilor aferente examinării plângerilor clienților referitoare la vânzarea produselor furnizorului, în pofida absenței unei conduite neglijente sau a unei culpe din partea furnizorului.
Statele membre se asigură că cel puțin toate următoarele practici comerciale sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea au fost convenite anterior prin clauze clare și lipsite de ambiguitate din acordul de furnizare sau printr-un acord ulterior între furnizor și cumpărător:
(a) cumpărătorul returnează furnizorului produsele agricole și alimentare nevândute, fără să plătească pentru respectivele produse nevândute, sau fără să plătească pentru eliminarea acestor produse, sau ambele;
(b) furnizorului i se impune o plată de care este condiționată stocarea, afișarea sau listarea produselor sale agricole și alimentare, sau punerea la dispoziție pe piață a respectivelor produse;
(c) cumpărătorul solicită furnizorului să suporte, integral sau parțial, costul oricăror reduceri pentru produsele agricole și alimentare vândute de cumpărător cu titlu promoțional;
(d) cumpărătorul solicită furnizorului să plătească pentru publicitatea făcută de către cumpărător produselor agricole și alimentare;
(e) cumpărătorul solicită furnizorului să plătească pentru serviciile de marketing prestate de către cumpărător privind produsele agricole și alimentare;
(f) cumpărătorul solicită furnizorului să plătească pentru personalul care se ocupă de amenajarea spațiilor de vânzare utilizate pentru vânzarea produselor furnizorului.
Statele membre se asigură că practica comercială menționată la primul paragraf litera (c) este interzisă cu excepția cazului în care cumpărătorul, înaintea demarării unei acțiuni de promovare inițiată de cumpărător, precizează perioada promoției și cantitatea de produse agricole și alimentare pe care preconizează că o va comanda la preț redus.
Și, în final, știți de ce noua lege va funcționa? Pentru că autoritatea care va da sancțiunile va fi Consiliul Concurenței, cam singura instituție din țara asta care mai dă sancțiuni usturătoare, de ordinul milioanelor, zecilor…sutelor de milioane. De euro.
PS: Agrointeligența – AGROINTEL.RO a organizat PRIMA DEZBATERE din România privind implementarea practicilor neloiale pe lanțul alimentar. Evenimentul a avut loc live, online, marți, 23 martie, și poate fi revăzut în video de mai jos:
