• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Livada bio a lui Marcu Popescu, un colț de rai din care BRUA a rupt pentru totdeauna o bucată

    Daniel Befu -

    Cu dublă specializare, electromecanic și jurist – a lucrat în administrație publică, Marcu Popescu (63 ani), e îndrăgostit de pomicultură, pe care o practică în regim intensiv din anul 2005. Livada e amplasată în inima tărâmului momârlanilor, în comuna Baru, județul Hunedoara, un loc ale cărui rădăcini se întind până pe vremea dacilor, așa că nu e de mirare, că între pomi răsare de nicăieri un mormânt izolat, cu cruce din piatră peste care anii și vremea au crescut mușchi și licheni.

    ”Suntem exact la frontiera de nord a momârlanilor, sau în partea de sud a țării Hațegului, în porțiunea Streiului superior, drumul pe care mergeau dacii spre Sarmisegetuza. Comuna Baru, aflată la 460 m altitudine, e exact locul în care se întâlnesc munții. În partea de sud-vest e Retezatul, în nord sunt munții Sebeșului și în față e Parângul. În nordul comunei se află peștera Șura Mare, unde s-a găsit scheletul ursului de cavernă, iar după vârful acela (n.r. arată cu mâna în zare) e peștera Tecuri, monument al naturii, plină de stalactite și stalagmite. Din vechime, aceasta era zona în care se creșteau foarte multe vite, oi și vaci cu predilecție și se plantau pomi fructiferi. În grădinile oamenilor mai pot fi zăriți pruni vechi de câteva sute de ani, iar un măr și un păr, pe care îi am pe coastă, au între 150 și 200 de ani. Eu am continuat cu livada mea pe holdele care erau de pe vremuri. Să nu vă mire că ici și colo se văd morminte în grădinile de la noi. Tradiția locurilor e ca fiecare om care decedează din familie, să se înmormânteze în pământul lui. Numai sărăntocii merg la cimitir. Ăsta e obicei de 2000 de ani, de la daci”, prezintă acesta cadrul general al locației unde are poziționată livada.

    Toată livada este certificată ecologic

    Producătorul, care se definește ca ”patriot”, pentru care ”România mea e Grădina mea”, a pus pomi de plăcere, mica afacere fiind doar urmarea firească a pasiunii lui.

    ”Lângă casă am cumpărat terenuri pas cu pas și, din pasiune, în urmă cu 15 ani am înființat o livadă de 5 ha, dintre care 3 ha sunt irigate, aflându-se în continuarea curții casei, restul de 2 ha fiind amplasate în satul vecin, Merișor. Întreaga mea suprafață este certificată ecologic de către Ecocert. Am diferite soiuri de măr, între care Florina, Generos, care se pretează la cultura ecologică, fără tratamente multe, sau aproape deloc, dar și Starkinson și Granny Smith. Am peri bătrânești care nu știu cum se numesc, ale căror fructe rezistă până acum în februarie, am pere Napoca, Abate Fetel și Monica, am câteva soiuri de cais, am piersic și 5 varietăți de cireș, printre care cireșul George, despre care se zice că ar fi soi de toamnă, care se coace undeva în iulie-august. Mai am în livadă și soiul Ludovic, care e perla coroanei. El dă cireșe care cântăresc 13 grame. Se zice că ar fi cea mai mare cireașă din Europa. Am luat pomi din toată România, începând de la pepinierele Roman, din sudul țării, cais rezistent la boli de la pepiniera din Târgu Jiu am adus nuc, din zona Aiud, de la Pomicola Iași am luat cireși, am și un piersic cu piersici turtite adus din Spania, am pomi aduși din Iugoslavia, din Olanda, din Italia și Israel. Am și un colț de livadă cu arbuști. E locul de unde nepotul meu își poate culege singur fructe pure, pure, pure, netratate cu nimic. În secțiunea de arbuști am aronia, coacăz negru, coacăz roșu, zmeură, goji, agriș alb, agriș roșu. În alt colț de curte am și un kaki tipo, adus din Israel. Se spune că el produce la 7 ani. În 2020 a avut primele două flori. Sper ca anul ăsta să producă primele fructe”, ne vorbește pomicultorul despre livada în care și-a pus tot sufletul.

    Producție de kiwi

    Marcu Popescu s-a încumetat să pună în pământ inclusiv două tufe de kiwi siberian, ”care toată vara produc niște kiwi micuțe, cu foarte multe vitamine și minerale, pentru copii în mod special”. ”Am și 3 kiwi comuni, două fete de kiwi și un băiat, dispuse: fată, băiat, fată. Sunt în anul 2 de producție, în contextul în care kiwi încep să producă după 5 ani. Acum sunt în anul 7. În 2013-2014 i-am adus din nordul Italiei, din zona Brescia, partea dinspre alpii italieni și rezistă la -25°C. Anul ăsta mi-au produs circa 50 kg de fructe, care, ca aspect exterior sunt identice cu cele din magazin, însă gustul diferă enorm. Sunt foarte aromate, foarte dulci. La noi, în țara Hațegului, kiwi nu are dușmani, nici boli și nici insecte care să îl atace. E imun, fiindcă în zona noastră nu există dăunătorii specifici lui. Se simte foarte bine aici. Chiar am luat o creangă, am rupt-o și s-a prins”, declară horticultorul amator.

    Planuri cu banana nordului

    Apoi trage un sac, dezvelind o trup firav de plantă, pe care o apăra de frig. ”Aici am un rodiu. E anul 2. L-am protejat puțin, că iarna asta au fost -12°C cel mai frig. Sper ca anul ăsta să-mi facă o floare. Sunt niște flori superbe, roșii. Am speranța că o să ajungă și să producă, fiindcă în zona unde am fost eu în Turcia, temperaturile coboară până la -10°C, au zăpada de 2 m și tot se fac rodii acolo. Așa că încercăm și la Baru cu rodiu”, râde Marcu Popescu, în timp ce indică cu mâna un alt colțișor, liber de plante. ”Acolo vreau să pun banana nordului, cum se mai zice Paw Paw-ului american”, completează neostoitul fermier.

    Fertilizarea livezii se face cu gunoi de grajd

    Gustul unic al poamelor îl pune pe seama modului, integral natural, de îngrijire a livezii. ”Cultura mea de pomi e fără nici un tratament chimic. Fac cu gunoi de grajd fertilizarea, fac stropire doar cu zeamă de urzici și cu oxid de cupru, aplic pomilor văruire și toate le fac cu multă muncă și pasiune. Am pus chiar și un dud, ca să atragă păsările să vină și să îmi distrugă omizile din livadă”, exemplifică câteva din modalitățile în care respectă standardele bio în plantație.

    Pedanteria cu care se îngrijește de livada lui are o explicație, care e total independentă de veniturile pe care o astfel de exploatație i le-ar putea genera. ”O fac pentru că-mi iubesc pomii. De ce iubesc pomii? Pentru că nu vorbesc mult sau nu vorbesc deloc și produc. Omul vorbește mult și nu produce mai nimic. Îmi plac pomii să-i văd ca pe copiii mei, de când sunt mici. Trec pe lângă ei, îi leg, îi tund. Îmi cunosc fiecare pom. Știu cât s-a dezvoltat, dacă a crescut, dacă are atac de boală, dacă îi lipsește ceva. Și în perioadele când nu am de lucru efectiv în livadă, mă trezesc dimineața și fac o tură de livadă, iar după aia mă apuc de scris, că am de lucru. Mă plimb în propriul meu parc, practic”, se destăinuie Marcu Popescu.

    Producție anuală de 30 de tone de fructe sănătoase

    Producția anuală nu îi e mare, recoltând până în 30 t de pe întreaga suprafață. De obicei merge să-și vândă fructele în cadrul unor standuri amenajate la târguri tradiționale de amploare. ”Am participat la Agro Oltenia la Craiova, am fost la Indagra la București, am fost la Arad, la târguri din astea tradiționale mari, pentru că e producție ecologică și e de nișă și se vând mai greu și mai scump decât pe producția convențională”, explică Marcu Popescu, care în ultimul an, din cauza pandemiei, nu a mai participat la nici un astfel de eveniment.

    Nu vrea să intre în supermarketuri din cauza prețurilor prea mici

    Prețurile cu care-și vinde fructele variază între 4-6 lei/kg la măr, în funcție de mărime și între 7 și 8 lei/kg la păr. A tatonat posibilitatea comercializării fructelor bio la un retailer din județ, însă când a aflat cât i se oferă, a sărit ca ars.

    ”În supermarket mărul pe care-l vând eu costă de 3 ori mai mult. Dacă mergi la Lidl sau la Kaufland sau la Carrefour, vei vedea că o caserolă cu 4 mere costă 8 lei, în condițiile în care cântăresc nu mai mult 400-500 g. Am vorbit cu cineva de la Deva de la Auchan, dacă sunt interesați să îmi preia marfa și mi-au oferit sub 1 leu/kg la măr. Mai bine nu le dau. Prefer să le dau la prieteni și să le folosesc pentru consum propriu”, declară Marcu Popescu.

    Investiție de 12.000 de euro într-o făbricuță de sucuri

    Nu toate cele 30 t recoltate, sunt fructe destinate consumului. ”Din producția de mere, spre exemplu, doar pe cele mai frumoase și de diametru mai mare de 16 cm, le aleg pentru vânzare. Din fructele mai mici fac suc de măr de calitate superioară, pentru că le aleg. Nu pun măr putred, nu pun atacat de vierme, doar măr ales, selecționat, spălat, dar mai mici. Cele care-s cu putregai le transform în alcool și oțet de mere”, explică producătorul, care a cumpărat din Germania o serie de echipamente pentru producția de suc de mere, investind 12.000 euro într-o infrastructură care să-i asigure un flux eficient, incluzând transport, spălare fructe, obținere de suc și ambalare.

    ”Capacitatea instalației de producție a sucului e de 200 l/zi maxim. Întreg ciclul de obținere a sucului, cu măcinatul merelor, presatul cu presă hidro și pasteurizatul durează 4,5 h. Cantitatea pe care o pot procesa zilnic e mică, pentru că durează foarte mult pasteurizarea, în jur de 3,5 h pentru fiecare șarjă, fiindcă se face la 90°C, permițând conservarea sucului în ambalaje speciale, până la 3 ani. Cu sucul n-am ieșit încă pe piață. Dacă o să merite o să ies, dar deocamdată e doar pentru prieteni și pentru noi, în familie. Am obținut și o finanțare de 15.000 euro, pe fermă de subzistență. De banii ăia m-am utilat cu o dubiță frigorifică și rulota ca să pot distribui fructele. Fiind fructe certificate ecologic și având preț mai mare, e mai rentabil dacă le vând direct, nu să le dau la angrosiști. De n-o mai fi pandemie, am duba frigorifică, pun rulota după dubă, fructele le pun în dubă, eu stau în rulotă și vând fructele la mare, la munte, unde vreau”, enumeră investițiile de creștere a valorii adăugate, realizate în jurul nucleului principal, care este livada.

    Cu conducta BRUA prin Grădina Edenului

    În 2020, tihna livezii amplasată într-un cadru idilic, pe care Marcu Popescu o caracterizează drept ”Grădina Edenului pe Pământ” a fost deranjată de un șarpe enorm din oțel, care i-a smuls pentru totdeauna pomii din rădăcină, în drumul lui de neoprit.

    ”Livada mi-a fost distrusă parțial de conducta cunoscută sub denumirea generică BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), pentru că s-au executat lucrări de interes național. Au venit cu conducta, dar cred că ei practic nici n-au știut pe unde vin, că în Baru mai este o conductă veche, pe care a fost transferată din sat pe dealul celălalt. Ei, când au venit să caute proprietarii, nici nu știau pe unde trece conducta. Cred că au desenat-o din birou, pe Google Maps. Mi-au tăiat 120 de pomi, au îngropat o conductă de 1 metru în diametru la 2 metri adâncime, au distrus terenul și l-au lăsat viran, plin de pietre și gropi de la șantier. Pe unde trece conducta, pomi fructiferi nu mai am voie să cultiv niciodată de acum înainte și nici 6 metri stânga și 6 metri dreapta de conductă. Pot să plantez doar cartof, porumb…. dar solul nu e curat. Trebuiau să redea terenul agriculturii încă din 2020, dar n-au făcut-o. Am primit o despăgubire pentru cultură convențională. Mi s-au oferit între 600 lei pentru un măr și 1700 lei pentru un gutui. Acum sunt în proces cu ei. Eu am solicitat o medie de .2500 lei per pom, fiindcă pomii tăiați provin dintr-o livadă certificată ecologic. Am înțeles că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, direcțiile agricole din toate județele au transmis spre Transgaz valorile tuturor culturilor. Pentru pomi au estimat că despăgubirea trebuie să fie între 600 lei măr, 800 lei la păr, 900 lei la cireș și vișin, 1.300 lei la piersic și cais cred și 1.700 lei la gutui. Asta e o medie pe județ. Ei m-au despăgubit pentru convențional, în loc să ia în calcul că eu am de mulți ani cultură ecologică certificată bio de către Ecocert. În fiecare an plătesc o taxă, vine cineva, îmi ia probă de sol, de fruct și-mi dă certificare că producția e ecologică. Pomii fructiferi, porumbul, nutrețul, totul e ecologic la mine în fermă. Ei însă nu oferă despăgubiri diferențiate, căci nici nu există la nivel de județ o estimare privitoare la câte culturi certificate ecologic, fiindcă sunt foarte puține și nu există date. Acum mare problemă e, fiindcă eu sunt în proces cu ei, că nu există experți. E un singur expert pe pomicultură în tot județul pe pomicultură și acela e în vârstă. Problemele care sunt în România e că nu sunt specialiști care să calculeze valoarea unei astfel de culturi. Habar n-au. Sunt de pe altă planetă”, e furios pe situație Marcu Popescu, neînțelegând de ce lucrurile nu pot rezolvate gospodărește, așa cum a făcut el, când, în calitate de viceprimar, a băgat în comuna Baru gaz, apă și canalizare, creând toate condițiile de oraș într-o zonă superbă de munte, unde fructele sunt fructe, laptele e proaspăt, brânză a pură și unde cartoful nu se tratează cu insecticide.


    Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

    CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!

    Te-ar mai putea interesa

    Zucchini, dovlecei şi plăcintar BIO, made in România Ferma de familie ajunsă în anul 2021. Luptele fermierului Florin Platon, răzeșul care lucrează terenul bătăliei de la Podul Înalt 28 aprilie – termen urgent la APIA pentru ajutorul de stat în sectorul animalelor

    Ultimele știri

    UE nu sprijină financiar transportul de animale vii și recomandă abatoarele de fermă Carmen Avram: ”Domnul ministru Oros, nemaivăzutul, a fost prins cu 3 minciuni” Ministrul Adrian Oros, întâlnire cu Însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA, David Muniz