Dr. Liviu Harbuz, la un an de la scandalul aflatoxinei: Specialiștii în siguranță alimentară au acționat eficient. Au existat speculanți care au profitat de situație și au alimentat panica populației
Vlad Macovei -
La aproape un an de la cele mai recente și răsunătoare scandaluri alimentare: cel al cărnii de cal și al aflatoxinei, deputatul dr. Liviu Harbuz, vicepreședinte al Colegiului Medicilor Veterinari analizează, într-un interviu acordat revistei Agrointeligența, care este situația actuală și care este aportul medicilor veterinari la rezolvarea și prevenirea acestor situații care au pus la încercarea credibilitatea producătorilor români pe piața externă și nu numai.
Sunteți apreciat ca fiind figura reprezentativă pentru activitatea de medicină veterinară în România. Care sunt problemele cu care se confruntă în acest moment profesia și care ar fi rezolvările din punctul dvs. de vedere?
O primă chestiune ce trebuie menționată este reforma în domeniul asistenței medical-veterinare în contextul în care concesionarea activităților veterinare către medicii veterinari de liberă practică a împlinit 14 ani (durata de valabilate a contractelor), 2014 fiind anul în care se vor încheia noile contracte de concesiune.
Pe de altă parte, activitatea de asistență veterinară contractată de la stat se confruntă astăzi cu mai multe realități. Aș enumera: scăderea dramatică a efectivului de animale colelată cu dinamica formelor de organizare în zootehnie, vorbind aici de exploatațiile de subzistență, de fermele profesionale sau de cele cu proiecte europene în curs de derulare. Trebuie mereu avută în vedere și puterea mică de cumpărare a serviciilor veterinare în zona rurală în comparație cu dinamica bolilor la animale. Ca și specialiști, sunt convins că și fermierii văd lucrurile la fel. Acordăm o importanță crescută proceselor legislative europene în domeniul siguranței alimentare și abordărilor strategice în contextul globalizării cu referire la securitatea alimentară.Se știe însă și că forța de muncă specializată din mediul rural nu este una pe măsura nevoilor, iar în conexiune cu acest aspect, noi, ca și breaslă, simțim necesitatea reîmpărțirii administrativ-teritoriale veterinare în contextul modificărilor din ultimii 23 de ani a efectivelor de animale, referindu-ne la gradul de acoperire teritorială din punct de vedere sanitar-veterinar. Sunt convins că anul 2014 reprezintă un an al strategiilor integrate, al reformelor, pentru serviciile veterinare.
Cum evaluați imaginea pe care o are medicul veterinar în rândul celor implicați în agricultură, mai ales în zona fermierilor crescători de animale?
Mă bucur să pot spune că imaginea medicului veterinar a rămas ca imaginea unuia dintre factorii decizionali și de referință în comunitatea rurală, de multe ori chiar un reper intelectual combinat cu potențial de leadership, alături de alte profesii cum ar fi medicul uman, preotul, învățătorul și agronomul.
Veterinarul, integrat în organizațiile fermierilor
În noua conjunctură a statutului de țară membră, cu siguranță, medicul veterinar se va redefini și se va integra în noile forme de organizare non-guvernamentale, cum ar fi asociații profesionale de profil, asociații ale crescătorilor de animale, asociații agricole, și nu în ultimul rand, element de referință în forma de organizare consultativă agricolă, respectiv camerele agricole, structuri vitale în procesul de descentralizare, dezvoltare și modernizare a spațiului rural.
Dincolo de activitatea specifică profesională, apreciez că medicul veterinar devine un furnizor de consultanță pentru activitatea fermelor.
Desigur, activitatea de asistență în medicină veterinară implică și componența dominantă din punct de vedere calitativ și financiar, respectiv, asistența medicală pentru animale de companie.
Aș mai menționa și un alt segment de activitate, acela care vizează producția și distribuția produselor și medicamentelor de uz veterinar și activitatea comercială, în general.
Ca să revenim, cu certitudine, activitatea profesională în spațiul rural are ponderea cea mai mare (cantitativ), dar calitativ și cu un mare profit financiar, sunt activitățile de asistență pentru animale de companie, producția și comerțul medicamentelor și al produselor de uz veterinar.
În concluzie, imaginea medicului veterinar se exprimă cantitativ și calitativ în dependența directă de dezvoltarea pieței pentru această profesie, cu specificitate pentru zona rurală și cea urbană. Nu trebuie să uităm și că în ponderea activității de medic veterinar, în ultimii zece ani, a apărut componența de siguranță alimentară, care impune prezența medicului veterinar pe întreg lanțul alimentar, de la furcă la furculiță.
Astfel, medicul veterinar este responsabil, începând cu protecția mediului, producția de furaje, creșterea animalelor, procesarea produselor de origine animală și non-animală, depozitare, transport, comercializare și control și nu în ultimul rând, consultanță pentru întreg lanțul alimentar.
Anul trecut au fost câteva scandaluri publice legate de securitatea alimentară (aflatoxina, carnea de curcan cu antibiotice, carnea de cal). Cum evaluați aceste scandaluri publice? Au avut motiv să izbucnească? Unde au procedat bine autoritățile și unde nu? Putem evita pe viitor aceste situații?
Securitatea alimentară este provocarea cea mai mare în contextul rafinării gusturilor consumatorilor, în concordanță cu o alimentație sănătoasă, printr-o diversificare fără precedent a produselor alimentare.
Desigur, aceasta implică și dezvoltarea la standarde superioare și a unei înalte tehnologii a producției de alimente. Inerent apar crize provocate tocmai de tehnologiile de producție și procesare care implică organisme modificate genetic, folosirea antibioticelor sau a altor produse de sinteză, fraudarea produselor cum ar fi apartenența de specie. Aici aș face o paranteză și aș menționa că substituirea cărnii de bovină cu carne de cal, proces care chiar dacă nu implică securitatea alimentară, ci doar criterii financiare de profit, carnea de cal fiind mult mai ieftină decât cea de bovină, duce până la urmă la înșelarea consumatorului.
Un deziderat de bază este creșterea încrederii consumatorului prin politici transparente de informare și educare. Dincolo de aspectele obiective, apar cele subiective, de ordin economic și competitional, într-o piață internă (piața UE), marcată de un război economic permanent și de o competiție acerbă pentru ocuparea piețelor de desfacere.
Criza aflatoxinei – o provocare pentru specialiști
Revenind la problemele de anul trecut, aș aprecia criza aflatoxinei ca fiind una obiectivă, constituind o provocare pentru specialiștii în siguranță alimentară, care, cu profesionalism, au identificat riscurile, au aplicat un management corespunzător al riscului și au comunicat impecabil riscului.
Dincolo de activitatea celor responsabili în domeniul siguranței alimentare, au apărut speculanții care au folosit criza pentru a modifica tendințele piețelor și inducerea panicii în rândul consumatorilor, în scopuri pur comerciale.
Presiunea pentru a eluda principiile competitivitătii este foarte mare, permanentă și implică energii uneori foarte greu de controlat. Contracararea acestei tendințe presupune o resursă umană bine pregatită, eficientă și cu o capacitate de reacție și comunicare corelate direct cu presiunile exercitate.
Toate acestea presupun, pentru cei implicați în activitatea de siguranță a alimentelor, o pregătire profesională continuă, inclusiv în domenii conexe cum ar fi management, marketing și comunicare.
Tendința hiperspecializării este o consecință a provocărilor generate de persoane, grupuri și organizații ultraspecializate.
Să nu uităm că activitatea de siguranță a alimentelor, responsabilă pentru controlul trasabilității pe lanțul alimentar, este monitorizată și coordonată la nivel european: legislativ de către Parlamentul European, executiv de către Comisia Europeană, respectiv de către Comisariatul SANCO (Sănătate și Consumatori) și științific și consultativ de către forul suprem în siguranța alimentelor, respectiv Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentelor EFSA.
Componențele executive funcționează pe principiul sistemului rapid de alertă, identificării, managementului și comunicării riscului.
Identificarea substituirii cărnii de la o specie cu cea de la o altă specie, encefalopatia spongiforma bovină, aflatoxina și dioxina, folosirea în exces a antibioticelor, sunt câteva din crizele care au fost combătute doar prin inițierea, managementul, monitorizarea și controlul fiecărei verigi din lanțul alimentar.
Sunteți pe lista scurtă pentru un loc în consiliul de administrație al Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară. Aveți un plan de acțiune dacă veți intra în această structură, care sunt prioritățile dvs.?
Ar fi o onoare pentru mine să fac parte din boardul EFSA, fiind convins că o astfel de poziție ar trebui, cu siguranță, să ducă la avantajarea politicilor europene în domeniul siguranței alimentare, dar, într-o mai mare măsură, la apărarea intereselor României, cât și a transferului de know-how dinspre EFSA către România, pentru a realiza un sistem performant în domeniul siguranței alimentare în țara noastră.
Aș fi preocupat în mod special de controversata problemă a organismelor modificate genetic, produse care, dacă și-ar dovedi lipsa de nocivitate asupra sănătății omului, s-ar putea dovedi o resursă economică fabuloasă pentru România.
Eu cred în soia modificata genetic ca un mijloc de relansare a economiei românești prin zootehnie, în mod special prin creșterea porcului care, coroborată cu deschiderea unei noi piețe de desfacere pentru România în China, ar putea constitui o strategie pe termen lung pentru țara noastră.
Desigur, aș fi preocupat și de industria farmaceutică și de folosirea produselor de sinteza în lanțul alimentar.
Ca să concluzionez pe această temă, aceasta poziție ar fi o mare provocare pentru mine.
A început o nouă sesiune parlamentară. Care sunt prioritățile legislative pentru dvs.?
Noua sesiune parlamentară vine cu restanțe din vechea sesiune, multe dintre ele fără legătură directă cu agricultura, dar, am în vedere promovarea actelor normative care să contribuie la implementarea noului Program Național de Dezvoltare Rurală, pentru exercițiul financiar 2014 – 2020, ca unică solutie pentru dezvoltarea durabilă în zona rurală, și aici mă refer la proiecte legislative legate de piața financiară, irigații, redefinirea spațiului rural prin prisma realităților din țara noastră, eliminarea multor contradicții legislative din legi deja existente și punerea în concordanță cu legislația europeană.
Avem nevoie de acte normative care să simplifice birocrația, concomitent cu întărirea elaborării, implementării și verificării procedurilor, facilitarea accesului la credite și garantarea lor pentru finanțarea și cofinanțarea proiectelor europene.
