Povestea singurei ferme de melci din Mureș: ”Profitul nu se face așa de ușor cum se arată în reportajele de la televizor”

agrointeligenta.ro - 18 februarie 2014 00:05

Afacerea cu melci pare una profitabilă și ușoară. Cel puțin așa reiese din reportajele realizate cu producătorii ce se arată mulțumiți de câștiguri. În realitatea, succesul unui astfel de business implică multă muncă și o bine cântărire a pieței de desfacere, spune Iulian Fișcă, singurul proprietar al unei ferme de melci din Mureș.

Povestea fermei lui Iulian Fișcă a fost prezentată de cotidianul local Zi de Zi și este identică cu cea a mai multor antreprenori care s-au aventurat să investească într-o afacere cu melci. „În 2006 am înfiinţat ferma. E făcută pe 20 de ari, cu tot ce înseamnă reproducere, creştere şi îngrăşare efectiv. La vremea aceea, ideea era foarte tentantă. Am văzut un reportaj despre creşterea melcilor la televizor şi se promiteau câştiguri mari fără prea mari bătăi de cap. După ce am avut ferma însă mi-am dat seama că nu e chiar aşa pentru că munca la o fermă de melci e aproape zilnică. Zona trebuie curăţată, melcii trebuie hrăniţi iar melcii morţi trebuie îndepărtaţi”, a povestit Iulian Fişcă pentru publicația locală. „În comparaţie cu alte ferme, a mea e cea mai mică. E modulul cel mai mic, de 20 de ari”, a completat crescătorul de melci.

Pentru a-și asigura o piaţă de desfacere, fermierul din Mureș nu a ezitat să devină acționari la o fabrică de prelucrare a melcilor din comuna braşoveană Teliu. „M-am asociat la o fabrică de prelucrare a melcilor, în Braşov. Afacerea promitea şi am cumpărat acţiuni de 60 de milioane de lei vechi, ca să fiu sigur că fabrica îmi preia toată producţia. Chiar a fost bine un timp. Predam melci la 25-30 de grame bucata, vii sau căpăciţi, adică cu o diafragmă făcută pe perioada sezonului rece. Fabrica era certificată bio, a fost realizată cu 60% din capital care era al nostru şi 40% capital bancar care din păcate nu a fost achitat şi banca ne-a luat fabrica. Acum fabrica e închisă, în conservare. Păcat, pentru că îmi amintesc că se lucra cu masca pe figură, ca la farmacie. Dacă statul, guvernul ar fi acordat un sprijin, fabrica ar fi mers şi acum”, a spus, cu regret în glas, Iulian Fişcă.

În vara anului trecut, ferma lui Fișcă avea peste 500 de kilograme de melci adulţi, plus cei mici. „Un melc depune între 40 şi 60 de ouă din care rămân viabile 25-30. Sapă o groapă, depune ouăle şi apoi astupă groapa la loc. Ouăle se depun primăvara, iar dacă totul merge bine, sunt ploi şi are umiditate, melcul mai depune ouă încă o dată, prin august”, a explicat crescătorul de melci.

Iulian Fișcă are doar melci autohtoni în ferma sa, explicând că cei italieni sunt prea pretenţioşi şi neadaptaţi la condiţiile climaterice din România: „Specia de melc pe care o cresc este cea autohtonă. Sunt două specii care sunt crescute în ferme: Helix Aspersa care e melcul italian şi Helix Pomatia care e melcul nostru de livadă, care rezistă la frig. Melcii italieni nu sunt aşa şi dacă nu îi înveleşti iarna cu o plapumă specială, mor 80% dintre ei. Oricum, mor şi din melcii româneşti, dar ai noştri sunt adaptaţi la condiţile climaterice”

Din 2006 şi până în prezent, fermierul din Aţintiş a investit aproximativ 500 de milioane de lei vechi în afacerea sa. Astfel, ferma de melci are sistem propriu de irigaţie, fântână, şi este împrejmuită cu tablă şi gard de sârmă.

Când vine vorba de prădători, crescătorul de melci face rapid o trecere în revistă a acestora. Astfel, pe lângă furnici, pe lista prădătorilor se mai regăsesc rozătoarele şi chiar vulpile. „Au prădători mulţi. Şoarecilor şi şobolanilor le plac melcii, la fel şi corbilor, iar furnicile şi greierii mănâncă ouăle de melci. Mai este şi un gândac care înţeapă melcul şi după trei zile vine şi îl mănâncă. De asemenea, printre prădători mai amintesc licuriciul adult şi vulpea. Îi place mult carnea de melc şi când nu aveam plasa de sârmă, sărea peste tablă ca să vină la melci”, spune fermierul.

Rapiţa şi floarea soarelui, în dieta melcilor

Întrebat care e secretul creşterii melcilor, Iulian Fişcă spune că aceştia trebuie îngrijiţi aproape zilnic şi alimentaţi corespunzător. „Melcilor le place floarea soarelui şi dovlecelul şi ca supliment făina de porumb. Mai mănâncă rapiţă, lucernă tocată şi trifoi roşu. Am zece ari de teren auxiliar pentru furajare, cu floarea soarelui şi dovleac. Dacă plouă şi au umiditate, melcii mănâncă non-stop. Pe terenul din fermă am cultivat rapiţă pentru că melcilor le place foarte mult. De asemenea, melcul e un animal foarte rezistent. Când e caniculă, devine inactiv. Nu mai mănâncă, nu-i place căldura. Trebuie să ai tot timpul vegetaţie la fermă, melcii au nevoie de umbră şi de irigare aproape zilnic. De obicei irig noaptea pentru că în timpul zilei nu se recomandă să primească apă. La 1.500 de metri pătraţi de teren irigat am nevoie de 5.000 de litri de apă ca să fie cât de cât umiditatea de care au nevoie. Melcul fără irigare nu trăieşte, să ştiţi”, precizează crescătorul de melci.

Carnea de melc, fără colesterol

Din prezentarea fermierului nu lipsesc informaţiile cu privire la modul de întrebuinţare a melcilor, crescuţi nu doar pentru carnea lor sănătoasă, ci şi pentru mucilagiile folosite în industria frumuseţii. „Carnea de melc e foarte apreciată, dar dincolo, nu la noi. Nu are colesterol şi e sănătoasă. Spaniolii şi italienii mănâncă mulţi melci. În plus, din mucilagiile melcilor se fac multe creme de faţă foarte scumpe şi foarte căutate pe piaţa europeană”, a explicat Iulian Fişcă.

Optimism pentru producţie de o tonă

Pentru acest an, fermierul speră într-o producţie de până la 1.000 de kilograme, target realizabil în cazul în care melcii vor fi sănătoşi. „Pentru toamna aceasta, estimez o producţie de 700 – 800 de kilograme, iar dacă totul merge bine şi nu vor muri mulţi melci, cred că voi avea peste o tonă. Acum nu am niciun contract cu nimeni, dar tot vin cumpărători care duc melcii la export. Pe vremea când fabrica de la Braşov mergea, mi s-a oferit 3 euro pentru un kilogram. Era un preţ destul de bun, mai ales că producţia anuală era de aproximativ 1.500 de kilograme”, a spus  Iulian Fişcă.

„N-aş renunţa la activitatea asta”

În concluzie, fermierul din Aţintiş se declară mulţumit de activitatea sa. În viaţa de zi cu zi, Iulian Fişcă lucrează la un magazin fito-sanitar din Luduş, iar de melci se ocupă doar în timpul liber. „Îmi place foarte mult să cresc melci şi n-aş renunţa la activitatea asta chiar dacă nu ies în câştig. Mi-a plăcut şi îmi place pentru că a fost ca un vis îndeplinit, să am o fermă de melci doar a mea”, a mărturisit Iulian Fişcă pentru cotidianul local Zi de Zi.