Capcanele terenurilor de la ADS din experiența tânărului Matei Lupșa
Daniel Befu -
Matei Lupșa (25 ani) e un tânăr care provine din inima Bărăganului. Născut și crescut la țară, în satul Răzvani, din județul Călărași, într-o familie care în anii tranziției s-a reprofilat înspre lucrul pământului, Matei a făcut canotaj de performanță. A păstrat însă într-o cămăruță a minții vorba mamei sale: ”sportul e trecător”. De aceea, în ciuda celor câteva medalii primite la diverse competiții, focusul său pe educație nu a fost niciodată lăsat pe plan secund. A terminat liceul ca șef de promoție, a absolvit Managementul Agricol la USAMVB și, ajutat de părinți, în prezent încearcă să-și croiască un început de rost în agricultură. Așa cum era de așteptat, a găsi o palmă de teren liber într-o zonă în care se poartă bătălii feroce între marii fermieri pentru achiziția sau arendarea fiecărui hectar, este o misiune aproape imposibilă pentru orice tânăr fermier, care pornește la drum fără experiență, neutilat și fără capital.
”E foarte faină agricultura la țară. Trebuie să-ți placă și să ai tendința asta de a fi un mic întreprinzător și să vrei să ajungi mare. Însă pe zona în care suntem noi, tot terenul este arendat de cineva. Nu ai nici o șansă dacă vrei să te apuci de la zero în lucratul pământului. Dar dacă nu ai o bază minimă, să pleci de la cel puțin 100 ha și să spui că apoi, încet să te extinzi, îți va fi foarte greu. Niciodată nu o să ai puterea financiară pe care o să o aibă un fermier de 500-600-1.000 ha”, explică Lupșa.
De aceea, tânărul a crezut că i-a pus Dumnezeu mâna-n cap, atunci când a aflat că statul, în sfârșit, întinde o mână de ajutor tinerilor care vor să pună bazele unei ferme. Cum? Prin concesionarea din rezerva ADS, de terenuri, pe termen lung, cu o redevență decentă. Așa că Matei Lupșa a plonjat, fără teamă, în relația cu statul român.
Cuantumul redevenței și modul de calcul al acesteia
Matei Lupșa reclamă mai multe minusuri în relația cu ADS, care creionează într-o tușă total diferită, imaginea idilică a ajutorării de către stat a tinerilor agricultori aflați la început de drum.
”Care este ideea cu acest tip de licitație? Eu am sesizat câteva probleme. În primul și în primul rând se face propagandă, publicitate peste tot: «Domne, ajutăm tinerii fermieri». Nu este chiar așa. Am fost mai mulți tineri care ne-am depus dosarele la ADS. Inițial am fost 3 sau 4, dintre care 2 au renunțat și am rămas 2 pe zonă. Licitând între noi, redevența a ajuns la aproape 1.772 kg/ha pe suprafața de 25,67 ha și respectiv 1.475 kg/ha pe 9,25 ha. Dar atenție! Calcului redevenței nu se calculează cum vând eu acum. Mie îmi crește suma de plată și în loc de 1.772 kg/ha, e ca și cum aș da peste 2 t/ha. Asta deoarece redevența se calculează la prețul de vânzare internațional de la bursa de la Paris, pe bursa MATIF. Asta din punctul meu de vedere este prima problemă. Adică eu vând grâul cu 0,80 lei/kg și ADS îmi calculează redevența la, dau un exemplu ipotetic, 1,2 lei/kg. În momentul când mi se spune că ne oferă statul suport, ăsta ce suport mai este? În momentul în care ajungi tânăr fermier, tu, statul român, nu îi faci calcului ăsta, din punctul meu de vedere. Ei așa pun problema: «Domne, de ce te-ai băgat dacă nu ți s-a părut interesant?»”, își începe povestea tânărul producător.
Un alt aspect menționat de Matei Lupșa privitor la cuantumul arendei, e nivelul de pornire fixat pentru tineri în cadrul procesului de licitare. ”Startul redevenței, în cadrul licitației a plecat de la 1.000-1.100 kg/ha. Știți ce este strigător la cer pentru mine? Că sunt alte companii care au zeci de mii de hectare de la ADS și au o redevență de câteva sute de kg/ha. Iar eu, ca tânăr fermier, dau aproape 1.800 kg/ha, în contextul în care arenda la liber, în zona noastră, este de 1.300 kg/ha. Ăsta e ajutorul!”, punctează acesta.
În relația cu ADS, fermierii nu trebuie să semneze ca primarul
Un alt motiv de descumpănire pentru tânărul fermier, a fost lipsa de răgaz pe care susține că a avut-o la semnarea celor două contracte de concesiune.
”În momentul când ajungi să semnezi contractul, tu mă iei «Hai repede! Hai repede semnează că sunt multe de semnat!». A fost un moment foarte tensionat. Le-am spus: «Lăsați-mă să citesc să văd ce mi-ați scris aici». Mi s-a răspuns ceva de genul: «Cum, domnule, se poate să nu citești contractele de pe site?» «Păi bun, poate una-i contractul de pe site, alta ce semnez eu acum». Numai în presiuni din astea am stat. Aveam nevoie de câteva discuții clarificatoare pe contract. Le-am zis reprezentanților ADS: «Domnilor, noi avem câteva chestiuni de lămurit. Hai să discutăm un pic», însă am primit un răspuns de genul: «Dacă cumva credeți că se poate negocia, vă înșelați. Nu putem negocia contractul. Ăsta este un contract cadru, discutat pe toată țara» și m-au zorit: «Hai mai repede, că avem treabă!». Consider că e vina mea că nu m-am ridicat în picioare și am dat cu pumnul în masă, când tu, reprezentant al ADS, pui presiune, întrebându-mă «Domne, n-ai citit contractul de pe site?». Ei postează foarte multe informații pe internet, încât uneori nici nu știi unde să te uiți. Sunt mai multe documente, nu doar contractul. Dar, în fine, hai să spunem că e vina noastră că n-am luat la rând tot, tot ce era pe site și să citim”, povestește tânărul fermier momentul memorabil al oficializării relației dintre el și ADS.
Localizarea în teren a parcelelor
După semnarea contractelor, a urmat familiarizarea tânărului fermier, cu odorul său, ogorul.
”Am descoperit că am primit 1,62 ha pe un canal al ANIF-ului. După ce reprezentanții ADS s-au consultat cu cei de la OCPI, s-a descoperit că primisem drept teren arabil chiar taluzul canalului ANIF. Și cei de la ADS și-au pus mâinile în cap, când au văzut ce teren mi-au dat. Am constatat că am primit și câteva parcele aflate în mijlocul solelor lucrate de alți fermieri, care nu voi putea lucra absolut deloc, pentru că sunt foarte înguste. Gândiți-vă că cel mai mic echipament de erbicidat are deschiderea de 12 metri, dar poate ajunge și la 24 de metri. Eu am primit o suprafață care se întinde pe 1 km și are lățime de 7 m. Cum lucrez eu suprafața aia? Am primit inclusiv colțuri de parcele în formă de triunghi, care e imposibil să fie lucrate fără mari pierderi, sau fără să intri peste vecini. Mai am o parcelă unde suprafața din teren e total diferită de cea din acte. În urma unor schimburi de terenuri la nivel de primărie, acel teren pica în tarla. Din această cauză nu am putut declara acea parcelă la APIA, fiindcă situația ei era incertă. Am și comunicat ADS-ului că respectiva parcelă vreau să o reziliez. Pe urmă, am descoperit că în altă locație în acte mi-au dat 3,16 ha, dar în realitate nu se puteau lucra decât 1,72 ha, adică un pic mai mult de jumătate din cât scrie în hârtii. Când am vizionat parcela, înainte de licitație, mi-au arătat: «Domne, ăsta e». Însă cu ochiul liber nu poți să apreciezi exact cât e suprafața, deși la acel moment și nouă ni s-a părut că e cam puțin. Însă de-abia după ce am semnat contractul, când l-am luat cu mine pe tata să tragem o arătură, mi-a zis: «Măi tată, eu cred că terenul ăla nu e tot». Și ne-am zis să luăm măsurători. Pe urmă am descoperit, după ce-am luat cadastrele, care e delimitarea exactă a parcelei. Pe acel teren pică stâlpi, pică conducte cu gaze, pe el sunt aruncate traverse de cale ferată, sunt găuri, gropi. E o mizerie de teren. Când am ajuns la APIA să-l declar, am constatat că nici măcar nu pot să-l declar, fiindcă pe APIA e trecut «pajiști permanente». Și eu, pe acel teren trebuie să plătesc statului aproape 1.800 kg/ha/an”, e descumpănit tânărul.
Constrâns de contract să nu se abată nici la stânga, nici la dreapta de amplasamentul primit
În contextul fărâmițării în cioburi mici a loturilor agricole, fermierii din toată țara, neajutați de stat în această problemă, au împământenit o lege informală, în care, la mica înțelegere fac între ei rocadă între parcele, pentru a realiza un grad de comasare cât de cât decent. E o măsură win-win, fiindcă le permite un randament mai bun în exploatarea solului. Însă tinerii fermieri care primesc pământ de la ADS, sunt privați de acest drept.
”ADS nu ne dă voie să facem schimb, să putem să comasăm loturile, ca să le lucrăm eficient. Eu sunt obligat să lucrez pe amplasament, chiar dacă am parceluțe de 2.000-3.000-4.000 de m². Cele 35 ha concesionate de la ADS le-am primit răsfirate în 20 de locații”, explică Matei Lupșa.
Terenuri care au nevoie de muncă de detectiv pentru identificare
Fermierul reclamă inclusiv faptul că s-a lovit și de parcele care au fost de negăsit în amplasamentul indicat inițial.
”O parte din teren e cadastrat, o parte nu e. După care, am sesizat că am suprafețe pe care nu le găsesc și am suprafețe care de fapt sunt mai mici, pentru că nu sunt cadastrate. Eu trebuie să fac și pe detectivul să aflu cine lucrează terenul, să mă duc cu poliția la fața locului? Mi se pare absurd. Am două parcele care mi-a reieșit că se suprapun pe terenurile a doi mari fermieri din zonă, pe care îi cunosc. Unul mi-a zis să caut la primărie, că terenul nu pică la el. Altul dintre ei a cerut răgaz să verifice amplasamentul, s-a uitat și pe urmă m-a sunat și mi-a zis: «Ce ție nu îți place, altuia nu-i face! Ție ți-ar conveni să vină altul la tine, pe mijlocul tarlalei și să-ți ia cultura cu tot?». «Păi, domnule X, vă cred dar asta e situația. Acolo e. Așa l-am primit. Ce să fac eu?». «Nu, că nu se poate! Sunăm la ministru!». «N-am nici un fel de problemă. Chiar vă rog! Vreau să rezolv situația asta». Din cele 35 de hectare, la modul practic nu pot să lucrez aproape 10 ha, care reprezinta înspre 30% din suprafață. Fermierii nu îmi înțeleg situația. Ei mă iau de dușman că mă duc peste ei. Dar le-am explicat: «Nu eu sunt de vină. Vă certați cu mine degeaba. Eu nu vin să-ți ofertez persoanele pe care le aveți în arendă, ca să migreze la mine. Nu vin să vă stric afacerea. Eu efectiv iau un teren care teoretic și în ghilimele este liber liber de sarcini». Dar nu este liber și nu ia nici o măsură nimeni. M-am dus și am încercat să spun ADS-ului: «Ce facem cu oamenii ăștia? Trebuie să mă susțineți într-un fel, ca să pot intra în posesia efectivă a terenului!… Să mă duc să-mi dau în cap cu oamenii?». ADS mă pune într-o situație imposibilă. Acum, că am ajuns la stadiul în care am dreptul legal să lucrez acel teren, dar acel teren este însămânțat de terțe persoane, mă întreb cum pot să mă duc să mă cert cu oamenii ăia pe câmp și ADS-ul să stea cu mâinile în sân, când este terenul lor? Eu nu mai dorm liniștit noaptea, fiindcă în loc să mă duc să lucrez câmpul, trebuie să mă duc efectiv să mă cert cu fiecare fermier în parte. Păi sunt eu genul de om care să se certe cu coloși de 3000-4000 ha, pentru un hectar? Mi-e și rușine. E cea mai mare aberație din punctul meu de vedere. Cei de la ADS fac punerea în posesie și chiar și în procesul verbal de punere în posesie apar mențiuni că un teren are rapiță, unul este discuit, altul este arat, iar ADS nu ia nici o măsură? Însă dânșii au făcut contractul de așa natură încât noi să acceptăm situația. Sunt foarte abili din punctul ăsta de vedere. Merg pe premisa: «văzut-plăcut-luat». Astfel ei s-au absolvit complet de orice implicare. Nu au obligația să se ducă să rezolve această problemă cu terenul. Eu am 1.000 de obligații față de ei, dar ei nu au nici un fel de obligație față de mine”, se simte realmente copleșit tânărul.
În primul an, concesionarul le face cinste cu profitul, celor care-i lucrează terenul ilegal
O altă prevedere considerată de fermier ca fiind o anomalie, este tranziția efectivă dinspre ADS înspre noul concesionar. Fermierul Matei Lupșa e indignat de prevederile de la punctul 5.4 din contractul care i-a fost dat spre semnare de către ADS, unde este stipulat de către instituție că tânărul fermier trebuie să îi plătească în mod obligatoriu redevența, chiar dacă, din vina unui terț care lucrează abuziv terenul, Lupșa nu-și poate înființa o cultură și nu se poate bucura de roadele pe care acel teren le dă. Singura consolare dată fermierului e că ar putea, teoretic, să își recupereze redevența plătită de la cel care îi lucrează fraudulos terenul. Însă chiar dacă, la modul ideal, fermierul concesionar ar reuși să recupereze redevența de la cel care îi lucrează ilegal terenul, primul an de concesiune e în realitate pierdut, fiindcă concesionarul nu va putea culege și roadele financiare generate de respectivul teren.
Redăm conținutul exact al punctului 5.4 din contractele semnate de Matei Lupșa cu ADS: ”În situația în care, la data punerii în posesie a întregii suprafețe de teren, pe suprafața concesionată de teren cu destinație agricolă există culturi care au fost înființate de persoane ce au avut un drept legal sau contractual asupra terenului, Concesionarul va datora redevența stabilită prin Contractul de Concesiune pentru toată suprafața de teren ce face obiectul concesiunii, având obligația de a respecta prevederile legale în astfel de situații, respectiv de a acroda dreptul cultivatorului de a-și ridica recolta, urmând ca pentru această perioadă de până la recoltare, să încaseze contravaloarea redevenței de la cel care a înființat cultura. Terenul va fi predat concesionarului în întregime la data procesului verbal de predare primire, concedenul fiind exonerat de orice tulburare de posesie a concesionarului față de terenul predat, după ridicarea recoltei nemaifiind nevoie de o altă punere în posesie”.
Matei Lupșa a constatat că traducerea în concret a acestei prevederi din contract e una dificil de implementat. ”Eu îți plătesc ție, ADS, o redevență, dar atâta timp cât pe terenul tău, terenul statului, sunt intrate abuziv persoane, ce vrei să fac? Să mă duc să le dau în cap? Întrebarea legitimă e: «Ce caută acel om pe terenul vostru? De ce i-ați permis de la bun început să lucreze acel teren fără contract? Și de ce, în procesul de verificare a parcelelor, înainte ca voi să inițiați procedurile prin care oferiți acele terenuri tinerilor, de ce nu ați luat măsuri împotriva celor care lucrează ilegal pe acele parcele administrate de ADS în numele statului român? E ca și cum ai închiriat un apartament și când descui ușa să intri, constați că cineva e deja acolo și locatarul îți spune senin: «Am intrat și eu aici. Mai stau o vreme». Păi sunt eu ca și chiriaș obligat să-l dau pe ăla afară? Eu am un contract plătit cu tine, ADS. Ei încercau la un moment dat să mă facă pe mine să cad la înțelegere cu cel pe care l-am găsit că lucra ilegal 6,28 ha din terenul concesionat de la ADS, ca el să îmi plătească mie redevența pe care eu o plătesc către ADS. Practic eu trebuie să mă implic de unul singur să recuperez banii de la fermierul ăla. Păi ce sunt eu? Recuperator? I-am întrebat: «Ce garanție am eu că fermierul acela, după ce își va lua recolta de pe terenul luat de mine în concesiune, îmi va da mie redevența. Are vreun act legal?». După dialogul cu ADS, l-am abordat amiabil. «Domnule, uitați documentele, eu sunt concesionarul legal al acestui teren. Cât ați băgat în teren? Uite, vă dau cât ai investit». «Nu domnule, să îmi iau cultura și pe urmă. Lucrez eu anul ăsta și de la anu’, ți-l iei». «Bun, păi dacă voi lucrați, mie cine-mi plătește redevența?». «Hai domne, că doar cât o să fie?». M-am resemnat cu gândul că în anul 1 de concesiune nu voi putea lucra terenul, însă am sperat ca măcar să nu ajung în situația în care eu plătesc redevența, iar cel care lucrează ilegal marchează profitul. Am încercat să-i cer fermierului care îmi lucrează ilegal terenul, un bilet la ordin și să facem un contract între noi, ca să am și eu o siguranță. Bineînțeles că după ce i-am spus treaba asta, fermierul respectiv mi-a închis telefonul în nas. Culmea, deși lucrează ilegal terenul, legea îl protejează pe el. E normal să ajung la stadiul în care să primesc amenințări sau să nu mi se răspundă la telefon, când încerc să am o înțelegere ca de la om la om cu cel care lucrează ilegal terenul? Eu ce să fac? Să intru cu forța, ca apoi să mă acuze că îmi însușesc investiția lui? Să stau polițist pe câmp? Să nu mai dorm liniștit și să mă stresez în fiecare zi că nu pot să lucrez? Eu doar am vrut doar să-mi recuperez terenul. Nu am vrut să deranjez pe nimeni. În general și eu și familia mea, suntem oameni care nu vrem să deranjăm. Am întrebat ADS-ul dacă în situația asta, mă scutește de plata redevenței pentru suprafața respectivă de 6.28 ha, pe care nu o pot lua în posesie din cauza celui care o lucrează ilegal și refuză să-mi plătească redevență, dar mi s-a spus că așa ceva nu se poate”, e cătrănit tânărul agricultor că instituția îl face bun de plată, deși e obligat să privească de pe tușă, cum altcineva lucrează și recoltează de pe cele 6,28 ha, adică aproape o cincime din cât a concesionat de la ADS.
Contactat de Agrointeligența, directorul general al ADS, Camelia Procop, a promis că va face verificări atente în cazul contractelor lui Matei Lupșa și că acolo unde instituția va constata că fie procedurile nu au fost respectate, fie că aspectele din teren sesizate de tânărul fermier se susțin, șefa ADS va dispune remedierea situației, în favoarea acestuia. De altfel, la câteva zile după remiterea solicitării Agrointeligența pentru un punct de vedere în cazul Lupșa, o delegație a ADS s-a deplasat în teren și ulterior, la sediul ADS, directoarea generală Camelia Procop și-a cerut scuze tânărului fermier, pentru erorile comise de instituție, promițând că le va remedia.
Matei Lupșa speră ca promisiunile respective să se materializeze și din contractele cu el să fie eliminate acele cioburi de teren, care nu pot fi lucrate și să se identifice o soluție care să-i protejeze pe toți tinerii fermieri, care vor licita pe viitor pentru concesionarea de parcele din rezerva ADS, de situații imposibile precum cea în care în loc să are, să semene, să combată buruieni și dăunători, ca mi apoi să culeagă rodul dat de câmp, tinerii sunt azvârliți în ringul realității românești, unde trebuie să își cucerească prin bătălii om-om, dreptul de a trudi.
