Familia de fermieri care în iunie 2021 încă recoltează porumbul de anul trecut
Daniel Befu -
E perioada din an când ochii fermierilor râd, privind holdele promițătoare de grâu. Cei mai încrezători și mai experimentați dintre ei se lansează și în estimări privind producția. Există însă și fermieri care, în această perioadă privesc cu ochi încrâncenați înspre recolta lor de porumb, pe care, așteaptă s-o recolteze de pe-o zi pe alta. Nu e vreun porumb miraculos și misterios, pe care-l cultivi primăvara și-l recoltezi înaintea grâului. E un porumb greu de cules.
Frații Mihai Mircea David și Gheorghe David din comuna Moftin, județul Satu Mare, se confruntă cu o astfel de situație atipică, din cauza nivelului ridicat al precipitațiilor care au căzut în zona lor în ultimele trei trimestre. Și nu doar ei. Ne explică situația edilul Moftinului, Gheorghe David, care totodată e și proprietar de teren și agricultor în timpul liber, despre situația exploatației familiei, al cărei administrator este fratele său, Mihai Mircea David.
”Porumbul e nerecoltat pe suprafață mare nu numai la noi. Nu suntem singurii. Sunt mulți fermieri care sunt în situația asta în zona noastră. Sunt societăți mult mai mari decât noi și agronomi cu tradiție care sunt tot în aceeași situație și care spun că nu s-au mai confruntat cu probleme din astea. Noi n-am avut porumb mai mult, ca suprafață, decât în alți ani, ci cauza principală e că a plouat așa de mult, încât efectiv n-am putut să recoltăm. Nu ne-am confruntat cu un an ploios pe așa lungă perioadă. Nu începând din septembrie și până-n iunie. De aceea n-am putut nici să semănăm, nu numai să recoltăm. La 1 iunie aveam peste 150 ha cu porumb nerecoltate. În clipa de față (n.r. 11 iunie 2021) familia mea mai are doar o suprafață nerecoltată de vreo 52 ha. În fiecare zi reușim să recoltăm cât putem, în funcție de zonă. Au fost zile, în ultima perioadă, când am putut recolta 5 ha, 7 ha, dar au fost și zile când am recoltat doar 2 ha, că am rămas împotmoliți și n-am putut să mai înaintăm. Ne-am chinuit să aducem utilajele acasă. Nu trebuie să vă imaginați băltiri pe suprafețe mari, ci e vorba de un teren îmbibat cu apă, cu nivel al apei freatice foarte ridicat și orice utilaj pe pneuri am încerca să introducem în parcelă, ar crea imediat niște șanțuri, niște canale, care imediat s-ar umple cu apă. Noi avem două combine, echipament de recoltat porumb, însă efectiv nu s-a putut intra mecanizat. Am avut și o iarnă foarte blândă, fără înghețuri, că măcar dacă îngheța vreo 2-3 săptămâni ca lumea, cu temperaturi de -15°C măcar, recoltam, nu se punea problema. În ceilalți ani noi de obicei terminam în decembrie recoltatul, oricât de mari probleme ar fi fost, fiindcă am mai avut și în alți ani probleme de acest tip. E adevărat că în anii anteriori am avut și excepții, în vreo doi ani, când tot din cauza excesului de apă, am recoltat și în februarie, dar n-am trecut de februarie”, descrie starea de fapt Gheorghe David, care precizează că majoritatea suprafețelor unde familia sa are probleme cu stagnările de apă, sunt terenuri luate în arendă, amplasate îndeosebi pe raza UAT-ului vecin, Doba.
Această particularitate a solului de a rămâne îmbibat cu apă ține de un cumul de factori naturali și antropici, terenurile fiind amplasate în proximitatea râului Crasna, care, conform surselor Agrointeligența, ar avea o altitudine inferioară celei a albiei râului. ”Zona e una mlăștinoasă. În secolul trecut a fost o mlaștină de fapt, peste tot. A fost amenajată după 1850, aici, chiar la limita cu Ungaria. O zonă fertilă, de altfel, dar joasă. În zonă avem un sistem de canale de desecare care sunt colmatate, dublat de un sistem destul de complicat, greoi, dificil și poate chiar neglijat al stațiilor de pompare. Pompele pornesc cu întârziere, nu știu ce se întâmplă”, explică Gheorghe David.
În orice rău e și o fărâmă de bine
Există însă și raze de lumină în experiența rarisimă a familiei David. Dincolo de faptul că sunt fermierii care în 2020 recoltează înaintea tuturor celorlalți (e drept, recolta din 2020), impactul economic pe cultura propriu zisă e minim.
”Eu pot să vă spun cu mâna pe suflet că am pierdut puțin din producție, din cauză că am fost forțați să lăsăm porumbul în câmp atâtea luni. Nu am observat decât puține plante rupte și pierderi mai accentuate am avut doar într-una din sole, amplasată într-o zonă dinspre frontieră, chiar la limita cu Ungaria, din cauza populației de mistreț. Dar per total estimez o pierdere de producție de 15%. Ne așteptam la o pierdere mai mare. La ora actuală facem undeva între 7800 kg/ha și 8000 kg/ha. Pentru noi imposibilitatea de a recolta a fost o lovitură, însă știți ce e culmea? În tot lucrul rău e și un lucru bun: a crescut prețul la porumb între timp”, declară Gheorghe David.
Pierderile apar însă prin faptul că în loc de ”o cultură pe an”, respectivele sole au generat ”o cultură la doi ani” și în 2021 au privat familia de cultivatori de subvenția pe suprafață. ”Pe aceste suprafețe cărora nu mai aveam ce le face, nu ne-a rămas decât să le declarăm necultivate”, punctează acesta.
În curând familia David speră să poată încheia campania de recoltat a porumbului din 2020. ”Suprafața pe care-o mai avem de recoltat, dacă timpul ține cu noi, în maxim 3-4 zile o terminăm. Problema este, că trebuie să ne preocupăm să menținem terenul curat. Vom vedea când vom putea intra. Eu chiar am întrebat și la APIA să aibă în vedere aceste lucruri, să ne trezim peste 2-3 zile cu un control și o să spună: «domne, terenul nu-i curățat, că-s buruieni pe el». Păi da, pentru că de-abia am reușit să recoltăm porumbul și trebuie să mai stăm o săptămână măcar, ca să putem intra să-l curățăm de buruieni și să-l arăm, sau să-l discuim în primă fază și după aia să-l arăm. Să facem ceva cu el. Dar până avem apa în sol la nivelul la care-o avem, nu putem mișca utilajele, chiar cu riscul de-a ne penaliza APIA. Dar nu cred să fie treaba asta, pentru că și dânșii cunosc realitățile din teren. Au inspectori care umblă și văd care-i situația. Însă prognozele meteo nu sunt foarte îmbucurătoare pentru noi pe mai departe, așa că ne punem problema ce vom face cu ele. Poate reușim să le arăm luna viitoare. Grâu, la ce apă este, sigur nu vom pune. Vom vedea primăvara viitoare. Marea majoritate a acestor terenuri, care au fost recoltate târziu au fost invadate de buruieni, încât n-am avut altă soluție decât să facem erbicidare totală”, speră Gheorghe David.
