Marian Barbu, producătorul român care a reușit să intre cu corcodușele în supermarket
Daniel Befu -
Corcodușe în supermarketuri – o reușită a producătorului român Marian Barbu din colibași, județul Giurgiu. În băcăniile cu specific oriental din centrul Londrei, poți zări caserole cu corcodușe iraniene, de un verde crud, toate egale, toate perfect sferice, la 4,5 lire sterline. În inima metropolei, reprezintă, pe bună dreptate, un exotism. Magazinele românești au fost mai timide în promovarea corcodușelor. E adevărat, Carrefour vinde corcodușe, însă prelucrate sub formă de gem extra și ambalate cu stil, în gama Reflets de France, sub denumirea chic de ”Confiture de Mirabelles de Lorraine”. Dar adevărata intrare în forță a corcodușelor în raionul de legume-fructe s-a făcut în urmă cu o lună, când au luat cu asalt lanțul de retail, parcă răzbunându-se pe nedreptatea de a fi fost ignorate atâta amar de ani, de când s-a deschis primul hypermarket mioritic pe plai românesc.
Totul a pornit de la o vorbă în vânt a unui furnizor glumeț, care în loc să stârnească hazul, s-a izbit de urechile unui cumpărător sobru, care-a luat dialogul foarte în serios. ”Ideea a fost în felul următor: Unul din buyerii de la Kaufland m-a întrebat: «Domne, ce putem să mai băgăm?» «Ce să mai băgăm? Că avem o paletă de 26-27 de produse. Pot să aduc și corcodușe, dacă vreți!» Dar asta am spus-o în spirit de glumă. Iar el, în loc să râdă, m-a întrebat: «Păi avem?». «Avem o grămadă de corcoduși la Colibași. Putem încerca, dacă chiar vorbiți serios». «Haideți să facem un test!», a fost reacția lui. Și avem o lună de zile de când am băgat produsul în piață și corcodușele noastre au ajuns în toate Kaufland-urile din toată țara”, rememorează Marian Barbu, administratorul Agrotop Biofresh SRL din Colibași, județul Giurgiu, maniera în care a reușit să-și facă intrarea surpriză în hypermarketuri, acest fruct perceput adesea ca o ”cenușăreasă”, din cauza omniprezenței sale.
Scouter de corcoduși
Furnizorul consideră că piața i-a primit cu brațele deschise corcodușele. ”Din punctul meu de vedere, produsul merge foarte bine. Adică să ai comenzi între 500 kg și 1 tonă/zi, e ceva”, crede Barbu.
Corcodușii din grădinile fermierilor parteneri au intrat rând pe rând în focusul lunetei lui Marian Barbu, care i-a ochit unul câte unul. ”Nu mergem să culegem corcodușe de pe străzi. Lângă depozitul nostru, avem o mică livadă și acolo avem corcoduși crescuți. Dar nu sunt plantați de mine, ca puiet, ci pur și simplu fac parte din flora spontană. Până în această primăvară, nu le-am dat prea mare importanță. Mergeam să rup câte o corcodușă, când mi-era poftă. De acolo am luat primele loturi de corcodușe. Apoi, fiindcă aveam nevoie să generăm o cantitate care să acopere comenzile, am vorbit cu localnicii care mai au corcoduși crescuți prin grădini, în capul locului și pe lângă solarii. I-am abordat: «Vecine, culege-le, că ți le plătesc!». Deținem o linie de ambalare, unde ambalăm mai multe produse. Avem un utilaj numit flow-pack care le ambalează la 500 g. Până acum n-am golit toți corcodușii din Colibași. Încă mai avem. Însă problema e alta. La un moment dat o să se coacă. Atunci nu o să le mai dăm la caserolă, pentru acrit ciorba, ci mă gândesc dacă nu ar fi oportun să le băgăm sub formă de chisăliță. Pentru cei care nu cunosc termenul, e vorba de acel compot de corcodușe care se face chisăliță, pe care-l mâncam noi când eram copii. Pe viitor însă, dacă cererea va crește, ne gândim la posibilitatea să plantăm corcoduși și să-i îngrijim. Și, desigur, vom purta discuții și cu fiecare dintre fermierii cu care deja colaborăm pe partea de livrare de legume, ca să se ocupe de corcodușii pe care-i au fie în curte, fie la câmp, pentru că există posibilitatea să valorifice fructele lor”, explică administratorul Agrotop Biofresh SRL.
Cine sunt cumpărătorii corcodușelor la caserolă?
Portretul robot al cumpărătorului de corcodușe comercializate prin retailul modern corespunde connoisseur-ilor aplicațiilor culinare pe care acest fruct le are, dar care sunt cumva captivi într-un urban al asfaltului și betoanelor, rupt de flora neaoșă, care abundă în rural.
”Corcodușele le văd doar ca o alternativă la moarea de varză și borș. De la ideea asta am și plecat, de la acrit ciorba. De aceea, când mă gândesc la profilul cumpărătorilor, bănuiesc că e vorba despre cei cu vârstă mai înaintată, pentru că ei știu cam care este rolul corcodușelor în ciorbă. Înainte le luau de la tarabe, din piețe. Acum le găsesc în hypermarket. Nu știu dacă tineretul încă percepe ideea asta. Un tânăr știe că ciorba se acrește cu zeamă de varză și borș. Cumpărătorii de peste o anumită vârstă sunt cei care, când au zărit caserolele cu corcodușe, imediat au văzut rolul produsului și destinația finală”, e convins Marian Barbu, care însă nu exclude ca în timp, să apară și alte categorii de cumpărători.
”Spre uimirea mea, vreau să vă spun că am fost în Turcia undeva prin 2014 și turcii consumau corcodușele la restaurant, când beau votcă. Eu combinația asta nu știam că există. Erau într-un bol, cum sunt alunele la noi și fisticul și ei beau votcă și mestecau corcodușe”, explică acesta.
Corcodușul este ”copacul copilului”
Pentru Marian Barbu corcodușa e un fruct care își are un loc aparte în inimă. Ca pentru toți aceia dintre noi care înainte de a deveni adulți, nu au uitat că au fost cândva copii. ”Este un fruct care în primul rând este autohton. Nu există vreun soi anume de corcodușe. Este copacul tinereții, cum s-ar spune. Copacul copilului, care se-agață de cracă și ia corcodușe în buzunar și merge la baltă să se scalde. Mergeam pe uliță și mă opream la primul corcoduș care-mi ieșea în cale. Corcodușele erau un fruct pe care-l mâncam în fiecare zi. Cam asta e povestea corcodușelor. Eu așa îmi aduc aminte”, descrie într-o tușă lirică, dar atât de adevărată și reparatorie, această specie greu de încadrat între fructele demne de a ajunge pe un raft de magazin.
Fost învățător și polițist, care n-a rezistat chemării pământului
Marian Barbu e unul din actorii cheie în domeniul legumicol din Colibași de Giurgiu. ”Dacă intrați pe Google Earth veți rămâne uimit. Noi, cei din comuna Colibași, avem undeva la peste 300 ha de sere și solarii. Noi, cu Izbiceni și cu Matca suntem pe primele 3 locuri în țara ca producători de tot ce înseamnă legume. Eu provin din familie de legumicultori de când m-am născut și asta face de-o viață. Muncesc în grădină de la 12 ani. Chiar dacă am făcut liceul pedagogic și am fost învățător 2 ani, iar mai apoi polițist timp de vreo 10, mi-am dat demisia și m-am întors la legumicultură. Propria afacere am început-o în 2010, când am accesat fonduri UE de modernizare sere și dotare cu cazare de încălzire pentru producția de tomate extratimpurii”, își prezintă startul în business, administratorul Agrotop Biofresh SRL.
În prezent Marian Barbu operează 10.000 mp de solarii și 100.000 mp de legume în câmp, precum și 100 ha de cultură mare. Pe lângă latura de producător, Marian Barbu a reușit să coaguleze în jurul lui alți producători, generându-se astfel o sinergie de forțe care dă satisfacție tuturor. Colaboratorii lui Marian Barbu sunt fermieri din zonă, ale căror solarii însumate ocupă o suprafață de 100 ha. Împreună cu producțiile colaboratorilor ale căror producții le contractează în vederea sortării, procesării și ambalării, ajunge însă la cantități industriale de legume livrate către depozitele logistice ale operatorilor din retail. Prin depozitul său, dotat inclusiv cu cameră frigorifică destinată produselor perisabile, ajung să treacă zilnic chiar și 150-200 tone de legume proaspete. Ca să facă față fluxului zilnic ridicat de legume, are 35 de angajați și deține o flotă proprie de transport, constituită din 5 tiruri.
A reușit să coaguleze micii producători în jurul unui țel comun
Cel mai important element al afacerii îl constituie relația de încredere reciprocă pe care a reușit să o construiască cu consătenii care i-au devenit colaboratori. ”Eu am contracte comerciale încheiate între mine ca societate comercială și fermier, în care eu îi garantez lui că îi iau producția și el îmi garantează mie că îmi vinde producția. E o înțelegere scrisă benefică ambelor părți. Prețurile nu se pot prestabili decât la momentul începerii recoltatului. Lucrăm la prețul de achiziție din piață de la acel moment. Uneori oferim chiar mai bine decât piața. Nimeni nu păcălește pe nimeni. Asta e ideea de bază. Altfel nu ajungeam aici, că dacă fraieream vreun fermier, nu mai ajungeam unde suntem. Când oamenii vor să-și comercializeze marfa nu mai au nevoie să se deplaseze, nu mai au nevoie de mijloace de transport, nu mai au nevoie de timp pierdut, stres și bătaie de cap dacă reușesc să vândă sau nu. Așa marfa vine direct din câmp la depozit. Unii dintre fermierii colaboratori cu care lucrăm sunt organizați sub formă de PFA-uri, alții ca II-uri, sau SC-uri, ori sunt simpli legumicultori care dețin carnet de comercializare sau certificat de producător emis de către primărie. Totul se fiscalizează. Vine marfa, se cântărește, dacă e la kg, se numără dacă e la bucată. Se face și o calitate a mărfii, pentru că suntem obligați să avem niște standarde pe care să le îndeplinim. În caz contrar ni se întoarce marfa dacă nu corespundem din punct de vedere calitativ. Ducem și la analize. Avem loturi de marfă care se duc la analize. Nu se lucrează după ureche, ci exact cum ne cer normele”, a spus fermierul.
Acesta subliniază că pe cicluri de producție, până acum a avut în primul ciclu de cultură, terminat undeva la jumătatea lui februarie: salată, ridichi, mărar, pătrunjel, leuștean. ”În al doilea ciclu am plantat conopidă, castravete. Când am terminat cu conopida, am plantat roșii mari și roșii cherry și am intrat deja pe o serie nouă de castraveți. În rest facem trading cu ceilalți producători colaboratori. Nu punem toți roșie sau castravete, ca să ne supraaglomerăm. Eu îi coordonez pe toți, fiindcă știu, așa, în mare, care e capacitatea noastră de producție și care e capacitatea noastră de vânzare. Ce vindem cel mai mult, acea specie o plantăm cel mai mult. Restul produselor, ardei gras, ardei kapia, varză, dovlecei, vinete, gogoșari, cădem de acord cine, cum vrea, să le planteze. Momentan livrăm către Kaufland și Metro și am încheiat un contract și cu Mega Image. Cu ei procedura e în curs de finalizare. Așteptăm să ni se atribuie codul de furnizor din partea Mega Image. Solicitări vin din partea tuturor celorlalți retaileri, dar nu putem face față. Zilnic livrăm 80-100 t de marfă. Toate tirurile din flota proprie lucrează la capacitate maximă și când e nevoie, mai și închiriem”, detaliază Marian Barbu elementele cheie ale colaborării din cadrul grupului informal de fermieri, uniți de un scop comun.
Cu toate că a reușit să aplice multe dintre principiile care stau la baza unei asocieri de tip cooperatist, patronul Agrotop Biofresh SRL crede că în România, din păcate, cooperativele, de multe ori sunt doar de fațadă, fără a vrea însă să intre în subiect, fiindcă consideră că misiunea sa nu e vânătoarea de aspecte negative.
Unicul lui focus e ca afacerea pe care o coordonează să fie una robustă, construită pe principii sănătoase, în care atât micii producători, cât și marele comerț să găsească căi de a se susține reciproc. ”Agricultura nu o poate face oricine. Am mulți prieteni de la oraș care-mi spun să le dau și lor o idee de afacere. Aici nu se lucrează pe idei, ci e vorba de muncă în primul rând. E o îndeletnicire care se învață prin practică, iar dorința de a face legumicultură vine din generație în generație. E o ștafetă care se predă. E o investiție care nu e deloc ușoară, însă odată ce ajungi să o stăpânești, agricultura e un cântec”, consideră cel care a reușit să împingă modesta corcodușă sub spotul luminos al retailului modern.
