• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Lanțul scurt alimentar – Context și definiție

    Tiberiu Mitrea -

    Lanțul scurt alimentar a reprezentat din cele mai vechi timpuri o structură importantă în cadrul agriculturii specifice erelor trecute, înaintea structurilor agricole globalizate, deşi intermediari între fermieri și consumatorii finali au existat din vremea primelor schimburi comerciale.

    Acestea s-au înființat în paralele cu lanțurile alimentare convenționale, jucând un rol important în sistemele alimentare emergente care continuă să se dezvolte ca o alternativă la modelele agricole globalizate. Diversitatea și caracteristicile specifice existente pe tot globul pământesc (cum ar fi legume la cutie, piețe volante impresionante, asociații de consumatori, vânzări on-line etc) au atras un număr impresionant de cercetători și factori de decizie spre a studia aceste modele ca motoare ale dezvoltării rurale durabile.

    Lanțurile scurte alimentare reprezintă moduri tradiționale sau alternative de producție, distribuție, vânzare și cumpărare de hrană și au servit ca nișe de piață pentru acești actori, în principal, producători și consumatori care au căutat alternative la modelul agricol industrial. Având în vedere tendința dominantă a sistemelor agricole industriale, dominate de supermarketuri și specifică prin distribuția inegală a puterii între diferiți actori, comerțul pe distanțe lungi și alimentele standardizate, lanțurile scurte alimentare sunt analizate și interpretate ca o strategie de îmbunătățire a rezistenței fermelor familiale, cu ajutorul consumatorilor interesați, al comunităților și organizațiilor civice. Aceste modele de dezvoltare sunt luate în considerare de factori decizionali prin politici publice ca motoare ale dezvoltării rurale durabile.

    Trecând în revistă literatura de specialitate cu privire la definirea lanțurilor scurte alimentare, cu greu se regăsește o definiție unanim acceptată de comunitatea științifică. O serie de enunțuri au fost exprimate, spre exemplu în viziunea UK’s Soil Association este definit drept „un sistem de producţie, procesare şi comercializare axat, în principal, pe metode şi mijloace ecologice şi sustenabile de producţie agroalimentară, în care activitatea economică se desfăşoară şi este supervizată în regiunea/zona de producţie sau vecinătatea acesteia, activitate care conferă beneficii de ordin economic, social, de mediu şi de sănătate comunităţilor din aceste zone”.

    Terry K. Marsden, alături de Banks și Bristow au nuanțat că lanțurile scurte alimentare au capacitatea de a permite consumatorilor finali de a redescoperi hrana și tot ceea ce ține de producerea acesteia, spunând că “Produsele aflate în lanțul scurt alimetar sunt definite de specificul local sau de locația fizică, dar cea mai importantă caracteristică este tipul relației între fermier și consumatorul final, mai mult, rolul acestei relații în construcția de plus valoare și sens.” Extrapolând definiția, Marsden spune că nu este vorba despre numărul de intermediari sau distanța prin care produsul ajunge la consumatorul final, in principal fiind vorba despre faptul ca produsul ajunge la consumatorul final încorporat cu toate informațiile referitoare la origine, producție etc.

    Mai jos sunt câteva enumerate definiții din Uniunea Europeană bazate pe anumite criterii:

    Autor Definiție Criterii
    Mișcarea Slow Food ”Un lanț scurt alimentar este creat în momentul în care producătorii și consumatorii finali realizează ca au același scop, care poate fi atins dezvoltând noi oportunități care să întăreasca rețeaua locală alimentară. Este o strategie alternativă care permite producătorilor să își recâștige rolul active în lanțul alimentar, concentrându-se pe producția locală descentralizată care minimizează numărul de actori și distranța. ”

    http://www.earthmarkets.net/pagine/eng/pagina.lasso?-id_pg=2

    Numărul de intermediari, distanța fizică, guvernanța locală
    Ministerul Agriculturii al Franței ”Comercializarea produselor agricole prin vânzare direct sau indirectă cu implicarea  unui singur intermediar.”

    http://agriculture.gouv.fr/IMG/pdf/100809-lettreCircuitsCourts.pdf .

    Numărul de intermediari
    Rețeaua Europeană pentru Dezvoltare Rurală “…definiția rețelelor locale alimentare și a lanțurilor scurte alimentare nu este focalizată doar pe distanșa dintre locația producției și locația de vânzare, contend și numărul de verigi în lanțul alimentar, cu scopul de a reduce acestea cât de mult posibil, cea mai scurtă fiind vânzarea direct de la fermier. În alte cuvinte, lanțurile scurte alimentare reprezintă reducerea numărului de intermediary care sunt necesari pentru a livra produsul la consumatorul final.”

    R. Peters (ed.) (2012) Local Food and Short Supply Chains, EU Rural Review N°12.

    Numărul de intermediari și distanța fizică

    Definirea lanțului scurt alimentar de Uniunea Europeană a pornit de la natura relațiilor între actorii implicați în sistemul alimentar. Ideea de bază este că scurtând lanțul alimentar anumite beneficii se vor regăsi în economie, societate și mediu. Totuși, contează într-o mare măsură cum se scurtează, pentru că nu toate lanțurile scurte alimentare au beneficiile ideii de bază.

    Pentru a defini un lanț scurt alimentar trebuie luate în considerare un număr de trei criterii:
    – Proximitate geografică: proximitatea față de client (este măsurată ca distanță între fermier și consumator final).
    – Proximitatea socială: interacțiunea este directă (cu foarte puțini intermediar sau chiar deloc), relațiile dintre fermier și consumatorul final sunt mai strâns legate, solidaritate între producători și consumatorii finali, reconectarea cu tradițiile alimentare locale.
    – Proximitate economică: schimbul de mărfuri și circuitul banilor este local, în cadrul unei comunități sau al unei localități (susținut și controlat local, transparent și cu un grad ridicat de trasabilitate)

    Având cele trei elemente trasate, Uniunea Europeană definește lanţul scurt de aprovizionare ca “un lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori”

    Tiberiu Mitrea este inginer agronom, mic producător în județul Sibiu, pasionat de inovație în agricultură având prima fermă din România care s-a folosit de rețelele sociale pentru a prelua comenzi și a livra lapte (2012). Implicat în comunitate, militează pentru o agricultură transparentă, lanțuri scurte alimentare și achiziții personalizate.


    Te-ar mai putea interesa

    Tomata care nu se descompune: ”Este cumpărată de o lună, nu știu ce bagă în ele” Fermierii afectați de secetă vor fi despăgubiți. Ministrul Barbu: Cuantum între 200 și 250 euro/ha Subvenții 2024 – listele cu fermierii controlați de APIA în fiecare județ

    Ultimele știri

    Sprijin pentru micii producători! DAJ Giurgiu redeschide piața volantă! Terenuri agricole vândute cu 10.000 euro/ha pentru construirea unui parc fotovoltaic Egiptul și Algeria – achiziții masive de grâu din Rusia, Ucraina și Bulgaria