Oieritul, încotro?
agrointeligenta.ro -
Acte normative menite să lovească sectorul de creștere a ovinelor și caprinelor sunt redactate în birourile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și cele ale Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ). Reglementările care vor să pună la pământ oieritul românesc sunt desființate una după alta de instanțele la care aceste abuzuri sunt sesizate.
Lupta în sala de judecată cu autoritățile care ar trebui să le reprezinte drepturile a ajuns ultima soluție a oierilor, reiese dintr-o analiză a Grupului de lucru pentru Zootehnie din cadrul Asociației Forța Fermierilor. De unde am plecat și unde am ajuns, dar mai ales pericolul și interesele de distrugere a oieritului românesc, evidențiate clar în analiza pe care vă invităm să o citiți și să o distribuiți și altor persoane care vor să știe de ce România este la un pas să își pună pe butuci și ultima ramură care încă nu a falimentat în zootehnie:
Oieritul, încotro? Astăzi, în România, după 30 de ani de ”capitalism”, am reușit performanța de a distruge aproape în totalitate zootehnia. Aritmetica este o disciplină care nu minte. În 1989, în România, aveam aproximativ 20 de milioane de ovine, iar în 2021 mai avem cel mult 8 milioane. De ce? Este o întrebare la care răspund faptele politicienilor de astăzi și de ieri.
Este greu de realizat de ce toate măsurile referitoare la activitatea de zootehnie, dispuse de factorii politici și de comanditarii instituțiilor cu atribuții în domeniu, nu au avut nici o preocupare reală de a identifica și adopta măsuri de sprijin efectiv al crescătorilor de animale, de eficientizare a activității de producție și reproducție în zootehnie.
Dimpotrivă, activitatea politicienilor astăzi la putere este una concertată de împiedicare a dezvoltării sectorului, de agresare a crescătorilor și în niciun caz una de receptivitate și sprijin față de nevoile reale ale oieritului.
În anul 2020, ministrul Oros, în ”coordonare” cu ANZ, a produs un act normativ care, dacă ar fi fost aplicat, ar fi dus la distrugerea rapidă a crescătorilor de ovine de rasă pură din România. Este vorba de OMADR nr. 180/2020, prin care s-a impus oierilor să efectueze monta naturală începând cu anul 2020, doar după efectuarea unor analize de filiație (ce se poate face doar prin analize ADN) și de genotipare (pentru depistarea animalelor sensibile la a dobândi boala specifică numită ”scrapie”).
Două instanțe de judecată, Curtea De Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție au constatat că unele dispoziții din O.M. 180/2020 sunt aberante, inaplicabile și nu au ca scop asistarea/reglementarea/sprijinul oieritului, ci sunt destinate să conducă, deliberat, la afectarea gravă a acestei activități.
Ambele instanțe au constatat că Statul român a încercat să impună oierilor obligații imposibile în realitate. Ca să faci analiza pentru filiație la un număr de 100.000 de berbeci este nevoie de laboratoare, kituri de prelevare sânge, recipiente de depozitare, congelatoare speciale pentru probele de sânge ce depășesc 12 ore de la prelevare, mijloace de transport dotate cu frig, medici veterinari agreați și, nu în ultimul rând, laboratoare autorizate.
Pentru această analiză de filiație la ovine impusă aberant de O.M. nr. 180/2020, RENAR a comunicat instanței de judecată că Statul român nu a cerut si nu a obținut acreditarea niciunui laborator anterior sau măcar ulterior adoptării O.M. nr. 180/2020, fapt pentru care cea mai înaltă instanță a României a confirmat decizia Curții de Apel București, de suspendare imediată a prevederilor acestui O.M. aberant.
Aceste instanțe de judecată au luat act și de contradicțiile dintre relațiile comunicate de diferite instituții ale statului român, constatând că Administrația Națională pentru Zootehnie a impus obligații nelegale în sarcina crescătorilor de animale (să se doteze cu lamele, seringi, vacumteinere, să asigure prelevarea de probe seminale/de sânge, să le stocheze la frig, transporte etc).
Dacă aceste demers de distrugere a oieritului a eșuat – politicienii actuali au demarat alt demers apt a distruge crescătorii de ovine de rasă.
La data de 9 aprilie 2021, ANZ a notificat toate cele 11 societăți de ameliorare ce derulează programe de ameliorare pentru oi și capre de rasă din România, să ”inactiveze” un număr de 39.923 de berbeci și țapi de reproducție de rasă pură. Cei 39.923 de masculi ar urma ca, în campania de montă din anul 2021 – să monteze un număr de 1.397.305 femele.
Prin această dispoziție abuzivă, nelegală și arbitrară (ce ar distruge activitatea de reproducție în zona creșterii de oi și capre de rasă), peste jumătate din efectivele de oi și capre de rasă pură ar fi urmat să rămână nemontate, neexistând posibilitatea înlocuirii masculilor ”inactivați”, unii dintre aceștia făcând parte din specii autohtone românești declarate în pericol de dispariție (în conservare).
Acest demers a fost unul pervers, autorii și comanditarii acestor decizii cunoscând faptul că nu există resursă de înlocuire a acestor reproducători, iar un alt act normativ (OMADR 45/2021) împiedică crescătorii de animale să utilizeze berbecii/țapii rămași pentru montă, limitând numărul de femele ce pot fi montate de un berbec/țap la 35!
Deci, un act ce ar fi produs distrugerea programelor de ameliorare, derulate anterior inclusiv cu bani europeni (minimis) și naționali (SCZ). Efectele urmărite?
Oieritul, încotro? Pierderea a peste jumătate din produșii montei 2021 (peste 1.397.000 produși!), pierderea valorică efectivă imediată în patrimoniul crescătorilor de animale de rasă pură de peste 100 milioane euro: prin ”inactivare” un berbec declasificat de la o valoare medie de 3.000 lei/cap berbec de reproducție fiind ”rezolvat” la o valoare de animal de carne, de aproximativ 500 lei/cap.
Evident că aceste pierderi nu ar fi putut fi suportate, cu greutate, decât de crescătorii mai mari de animale, crescătorii mici și medii (cei care asta fac oierit tradițional de mii de ani) – ar fi fost distruși economic și obligați să renunțe la activitate.
Cine răspunde de pierderile acestea grave provocate deliberat? Ce vom face cu persoanele disponibilizate ca urmare a reducerii activității cu peste 40% în situația aplicării acestor norme aberante?
Sunt întrebări la care 6 instanțe de judecată au dat un răspuns imediat și efectiv: Curtea de Apel București (în două cauze), Curtea de Apel Timișoara (în 2 cauze), Curtea de Apel Brașov și curtea de Apel Constanța au dispus suspendarea imediată a Notificărilor.
Una dintre instanțe a arătat că: ”… se constată în primul rând că obligația pozitivă stabilită în sarcina reclamantei, de a „inactiva animalele ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul nr. 1012/2016”, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, nu are, în aparență, un conținut determinat, … măsurile dispuse de pârâtă în cazul reclamantei par lipsite de suport legal cel puțin în privința celor 15.089 de certificate de origine sau zootehnice, din totalul celor16.083 enumerate în anexa la Notificarea nr. 3890/09.04.2021, căci acestea vizează animale deja înscrise în registrul genealogic, cărora le fuseseră emise certificate înainte de adoptarea ori punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1012/2016, a căror valabilitate și conformitate cu legislația națională în vigoare… Împrejurarea că Statul român nu a adoptat astfel de măsuri legislative, care să reglementeze situația programelor de ameliorare demarate anterior datei de punere în aplicare a Regulamentul nr. 1012/2016 nu poate conduce, aparent, la concluzia că, după data de 1 noiembrie 2018, certificatele de origine sau zootehnice emise în cadrul acestora și-ar pierde valabilitatea, date fiind normele din regulament deja evocate, dar și susținerile pârâtei, precum și alegațiile necombătute ale reclamantei, potrivit cărora certificatele emise în aplicarea legislației naționale anterioare datei de 1 noiembrie 2018 au fost verificate și confirmate de pârâtă, care a autorizat participarea la montă a reproducătorilor la care se referă, pentru aceste animale, pe baza acelor certificate, fiind chiar acordate forme de sprijin financiar din fonduri europene nerambursabile, în beneficiul crescătorilor. Derivă de aici concluzia că, cel puțin în aparență, prevederile Regulamentului nr. 1012/2016, citate de pârâtă în Notificare nu pot justifica măsurile impuse reclamantei, acestea apărând lipsite de temei legal. În egală măsură, se constată îndeplinită în cauză și condiția pagubei iminente, impusă de art. 14 alin. 1 pentru luarea unei astfel de măsuri…”inactivarea” unui număr atât de mare de animale este de natură să producă un prejudiciu material viitor previzibil atât reclamantei, cât și crescătorilor de animale. Riscul unor astfel de pagube ori a unei astfel de perturbări prevalează la acest moment față de interesul general al societății de a fi puse de îndată în executare actele administrative emise de autoritățile publice în regim de putere publică.”
Oieritul, încotro? Dincolo de toate aceste consecințe catastrofale ale punerii în aplicare ale unor dispoziții aberante dispuse de MADR și ANZ, se nasc 2 întrebări legitime:
1. Cine profită, de fapt, de aceste dispoziții aberante?
2.De ce nu transpunem în legislația națională norme de sprijin ale crescătorilor din Germania, Franța, Spania (concurența noastră directă la creșterea de porcine, ovine, caprine)?
Răspunsul la prima întrebare este, din păcate, evident: Galantarele din supermarketuri sunt pline de carne de import, fermierii români nu au avut voie nici măcar cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale să sacrifice animale spre vânzare la crescătorii/stâne. Crescătorii din Germania, Franța primesc subvenții de până la 80/euro/an/ovină, la noi, prin Notificarea aberantă ar fi aruncați de la SCZ (87lei/cap) crescătorii pentru 1.340.000 de ovine … În Germania și Franța crescătorii de animale au credite cu dobânzi subvenționate pentru echipamente, mijloace fixe, în România, dobânzile pentru fermierii noștri poartă 2 cifre…
Aceste politici/măsuri care nu doar că nu sprijină fermierul român, dar îl atacă efectiv la buzunar și în activitatea propriu-zisă, nici măcar nu pot fi bănuite de prostie sau incompetență, căci perseverența lor a condus deja la diminuarea cu mult sub jumătate a sectorului de creștere de suine(porci), pasăre, vită, oaie…
Viitorul dorit de acești politicieni ce servesc interesele concurenței ori deliberat și ticălos, ori poate doar din prostie, este ca în galantare să găsim doar produse frumos ambalate venite de la crescătorii de animale ajutați (firesc) nu doar de statele lor, ci mai ales de politicienii noștri…
Dar, cu oamenii noștri, ciobanii noștri, ce vom face? Să nu uităm 1907, când tot PNL a primit vizita țăranilor…
