De unde vine forța fermierului Gabi Mațoi. Strategia de succes a unei ferme performante din sudul României
Daniel Befu -
Producătorul teleormănean Gabriel Mațoi (40 de ani), deține o exploatație model de 750 de hectare în comuna Islaz, pe malul Dunării. Acesta aplică tehnologii adaptate pentru o maximizare a producțiilor și o expunere minimă la factorii climatici. Începând din luna septembrie, fermierul Gabi Mațoi a devenit membru al Asociației Forța Fermierilor.
Familia Mațoi din comuna Islaz, județul Teleorman, lucrează 750 de hectare de cernoziomuri, dintre care 15% deținute în proprietate, în proximitatea confluenței Oltului cu Dunărea. Pe lângă activitatea în agricultură, Gheorghe și Gabriel Mațoi mai dețin și transporturi internaționale de mărfuri dar și servicii imobiliare în București. Veniturile din agricultură ocupă o pondere de 60% din total business, transporturile 30% și imobiliarele 10%.
”E o afacere pornită de tatăl meu. Încă lucrăm împreună, însă crescând, am ajuns să avem și 14 angajați. De aceea nu pot să spun că e o afacere de familie, că este mai mare de atât, având implicați și angajați în firmă. Suntem o organizație care funcționează bine, dar putem și mai bine, cu un pic de atenție din partea întregii echipe. Ca istoric al nostru, tatăl meu a fost șef de coloană auto în comunism, însă bunicii mei au fost oieri și știa ce înseamnă să ai o fermă. Tata a început agricultura în ’96 sau ’97 cu prestări de servicii, dar de luat teren în arendă ne-am apucat în 2000. Eu am început să practic agricultura în 2001. Practic, am început împreună cu tatăl meu. La vremea aia am început cu o suprafață mică, preluată de la vechile forme asociative. Ulterior exploatația a crescut și în paralel am început și o linie de business cu transporturi internaționale. Deși prima pornire ar fi să credeți că tata, care are background în transporturi, a inițiat-o, în realitate acolo mai mult eu sunt implicat. Aia e «vina mea». Iar ca lucrurile să fie mai complicate, acum tata bate mai mult către imobiliare, ca arie de interes, iar eu înspre agricultură”, sintetizează producătorul Gabriel Mațoi istoria afacerii și paleta de domenii în care activează.
La cei 40 de ani, Gabriel Mațoi are în spate un parcurs original. A absolvit Dreptul în 2005, însă nu a practicat niciodată în domeniu. ”Nu mi-a plăcut să fiu avocat. Mie mi-a plăcut libertatea. Îmi amintesc că învățătorul meu m-a întrebat în clasa I: «Ce vrei să te faci?» și eu la vremea aia i-am răspuns: «Fermier!». Și iată că m-am făcut fermier și am soție inginer agronom”, râde producătorul, care în 2012 a absolvit și cea de-a doua facultatea, Agronomia.
Parc de utilaje evaluat la un milion de euro
Ferma familiei Mațoi deține un parc de utilaje ultramodern, cele mai vechi fiind ieșite de pe linia de fabricație în anul 2016, cu o valoare estimată la peste 1 milion de euro. ”Avem autopropulsată de la Amazone, cea mai mare, mai modernă și mai performantă autopropulsată posibilă, avem două combine Lexion de la Claas, avem tractoare Claas mari, cu o media de 300 CP la tractor. Utilaje chiar am încât să duc lejer 1.200-1.300 de hectare”, explică fermierul.
Vrea să acceseze fonduri europene pentru extinderea capacității de depozitare
Producătorul deține capacități de stocare cu volumul de 2.900 de tone, insuficiente pentru nevoile fermei, dar a inițiat un proiect investițional de construire a două celule de stocare de câte 1.000 de tone fiecare, care ar oferi spațiu de stocare suficient pentru întreaga producție.
”În primă fază am vrut să ridicăm silozurile din fonduri proprii, am plătit avansul pentru celule din banii noștri și pe urmă ne-am zis că dacă tot ni s-a promis că din această toamnă se dă drumul la accesarea fondurilor europene, o să aplicăm cu proiectul pentru fonduri. Momentan așteptăm să vedem dacă e posibil să accesăm o linie de finanțare nerambursabilă”, explică Mațoi, căruia această mutare i-ar permite creșterea profitului generat de operațiunile din agricultură cu 25%, comparativ cu situația în care orzul și porumbul le vinde din câmp, volumele de stocare avându-le rezervate pentru grâu.
A renunțat la rapiță din cauza toamnelor secetoase
Zona în care Gabriel Mațoi își are ferma, este una binecuvântată. ”Sunt soluri foarte bune. Nu irig, însă nu pot să spun că chiar am o problemă fiindcă nu am irigații. Cu un pic de tehnologie și cu un pic de perseverență, am reușit să scot producții bunicele și la porumb și la floarea-soarelui. Anul trecut pentru mine chiar nu a fost un an cu problemă. A fost unul ok, cu o producție medie de 8-8,5 t/ha media, față de alte zone unde fermierii au obținut 1-1,5 t/ha la porumb. La floare am obținut în 2020 undeva la 3.600 kg/ha. Doar la grâu am stat un pic mai slăbuț față de anul ăsta. Anul trecut am obținut undeva la 6 t/ha la grâu și 5 t/ha la orz, iar anul ăsta, fiindcă am terminat recoltatul la toate culturile, îmi pregătesc terenul pentru însămânțat. În 2021 am închis undeva la 6,5 t/ha la orz și grâu, 3,5 t/ha la soare și 8 t/ha la porumb. Nu am avut rapiță. Noi nu avem probleme cu ploaia primăvara. Ba chiar avem în exces, dar, în schimb avem probleme cu apa toamna, așa că am renunțat la rapiță acum 2 ani de zile. La Islaz de Teleorman suntem foarte aproape de Dunăre. Ăsta e un mare avantaj. La noi se varsă Oltul în Dunăre și practic se creează niște curenți de aer care aduc ploile. Suferim de secetă și noi, normal, dar nu chiar atât de rău. Arșița, în schimb, își face simțite efectele. Anul acesta, de exemplu, porumbul era o cultură foarte, foarte bună până la sfârșitul lui iulie, când au venit acele zile cu 38-39°C și chiar 43-44°C. În contextul acelor temperaturi, porumbul a dat înapoi câteva zile. Per total zona e ferită de extreme, deși sunt ani când se reduc producțiile chiar și la jumătate. Îmi amintesc că în 2007-2008 am fost la jumătate față de cât scoatem de obicei. La acel moment arenda era parcă de 600 kg/ha și am redus-o la jumătate în anul acela. Alți fermieri nu au dat-o deloc. Și-mi amintesc că le-am dat oamenilor cealaltă jumătate în următorul an”, descrie acesta specificul local din punct de vedere climatic.
Cumpără îngrășămintele și utilajele cu banii jos
În modul de organizare a activității, Gabriel Mațoi și-a eficientizat activitatea prin evitarea în mare măsură a achizițiilor pe datorie. ”Îngrășămintele și utilajele le cumpăr cu cash. Pot să vă spun că anul trecut cred că am câștigat undeva la 20.000 de euro, între plata cu cash și plata la termen a îngrășămintelor”, punctează producătorul.
Pentru a se proteja de anii mai capricioși, Gabriel Mațoi și-a adaptat tehnologia de o manieră care, din observațiile proprii, protejează mai bine cultura de efectele secetei. ”La porumb nu pun doza pe care o recomandă producătorul, ci semăn sensibil mai puțin ca număr de plante la hectar, pentru că e mai stabil și în caz că nu am apă, diminuez riscul de a nu face producție. E o vorbă din bătrâni: «rarul, umple carul». Bine, nici așa, prea rar. De exemplu, sunt hibrizi care recomandă o densitate de 70.000 de plante la hectar și eu pun undeva la 68.000. Într-un an normal, o producție de 8 t/ha eu zic că a fost ok, față de alți producători care au făcut 4 sau 6 t/ha și au respectat doza de însămânțare. Tot ca mici adaptări de tehnologie, eu aplic azotat sau uree la negru, pe rând, imediat după ce semăn. Pregătesc terenul pentru semănat și imediat după ce semăn, vin cu prășitoarea, că am fertilizator la prășitoare, dau secțiile de prășit jos și aplic 100 kg de azotat sau de uree la negru, care îmi generează un spor de producție de 15% lejer”, detaliază fermierul telormănean.
Legea arendei e disfuncțională
În opinia lui Gabriel Mațoi, Legea arendei și Legea vânzării terenurilor au mai multe deficiențe, actele normative eșuând să răspundă nevoilor majorității producătorilor agricoli.
”Trebuie să se schimbe Legea arendei. Pentru mine forma ideală ar fi să se mărească perioada minimă de arendare a terenului. Durata minimă a contractelor, ca o exploatație agricolă să fie profitabilă, ar trebui să fie de 10 ani. Legea vânzării terenurilor e un alt eșec. Ea trebuie să revină la forma pe care o avea în urmă cu 5-10 ani. Dacă arendatorul vine să vândă pământul, eu ar trebui să am dreptul de preemțiune că sunt arendașul. Omul dacă vine la mine să mi-l vândă, e clar că asta vrea. De ce statul îmi mai pune bețe în roate și pentru o banală vânzare trebuie pregătite o grămadă de acte și se pierde enorm de mult timp. De ce îl pune pe vânzător să întrebe familia și rudele până la al nu știu câtelea neam? Trebuie mers inclusiv pe la Ministerul Apărării Naționale. Autoritățile trebuie să simplifice procedura. Eu cred că la faza asta singurii care au de câștigat sunt notarii, pentru că ei sunt cei care, în primă fază, parafează promisiunea de vânzare-cumpărare, pe care îți iau banii, după care tu te duci și faci oferta de vânzare la primărie, stai 6 luni ca să îți vină actele și de-abia apoi te duci și faci actul final. Mi se pare o mare porcărie!”, arată cu degetul înspre autorități”, explică fermierul Gabi Mațoi.
Respectul autorităților pentru fermieri se vede în punctualitatea cu care le virează subvențiile
Autoritățile trebuie să manifeste un interes mai mare față de fermieri, consideră agricultorul din județul Teleorman.
”În primul rând autoritățile trebuie să țină cont de fermieri. Să țină cont de noi, cei care muncim. La acest moment nu țin cont de fermieri, dacă nu ne plătesc subvențiile la timp. De exemplu eu, de anul trecut până acum o lună de zile nu am avut plătită subvenția la motorină pe trimestrul 4 din 2020. E o chestie care nu se întâmpla pe vremea celorlalte guverne. Eu nu sunt de stânga, ca orientare politică, ci sunt de dreapta, dar mi se pare că reprezentanții actualei garnituri care se află la guvernare, chiar au greșit. Au venit și au spus că se dau fonduri pe IMM Invest, m-am dus și am plătit consultantul cu 5.000 de euro ca să-mi facă proiectul, mi l-a făcut, mi l-a depus, am apărut pe listă și peste noapte, în ultima secundă au venit «șmecherii», care și-au cumpărat apartamente pe la Mamaia cu banii garantați prin IMM Invest. Aceste lucruri le punctez nu fiindcă supraviețuirea fermei mele ar depinde la modul fundamental de subvenții. Nevoia de subvenții depinde de mărimea fermei. Sunt unii care chiar sunt dependenți de subvenții, în timp ce alții practic ar putea să supraviețuiască. Mai greu, dar supraviețuiesc și fără ele. Noi ne încadrăm în rândul producătorilor agricoli care se descurcă și fără, chiar dacă mai greu. În România, fermierii care sunt proprietari, sunt cea dintâi categorie care ar putea să supraviețuiască și fără subvenții, pentru că la ei nu mai intervine arenda. Același lucru se întâmplă și cu cei care au în proprietate foarte mult teren, dar care au și o componentă de arendă și cu cei care procesează materia primă, dându-I valoare adăugată. O altă categorie o reprezintă fermierii care sunt capitalizați, care sunt mult mai relaxați. Și în nevoia de subvenții contează și dimensiunea fermei. Cei care au de la 1.000 ha în sus, sunt mult mai puțin dependenți de banii primiți de la stat sau de la UE. Acum depinde și de felul în care lucrează terenul, că poți să ai 1.000 ha și să ai producții pe jumătate față de cel cu 600 ha, deci nu e neapărat o regulă chestia asta dar, într-adevăr, la modul general, cei mai mari sunt mai bine capitalizați față de fermierii mai mici”, sunt alte anomalii sesizate de producător.
Gabriel Mațoi se hrănește sufletește cu fiecare clipă petrecută în fermă, însă la finalul zilei, alinarea de încercările pe care i le pune agricultura, și-o găsește în familie, alături de care locuiește în Islaz. ”Am 4 copii. Cel mare are 17 ani, următorul 10 ani, al treilea 5 ani și cel mai mic, 2 ani și jumătate. Gălăgia aia de seară, când ne așezăm cu toții la masă, ăsta e farmecul familiei. Faptul că suntem uniți”, ne declara fermierul Gabi Mațoi în cadrul interviului acordat în luna septembrie.
