Samson Popescu, de profesie agricultor: ”Dacă am avut undeva prioritate în viață, cred că am avut la Securitate”
Daniel Befu -
Samson Popescu este unul dintre cei mai importanţi şi respectaţi fermieri din vestul ţării. Nu pentru că ar lucra mii de hectare sau pentru că ar fi avut vreo fulminantă carieră în politică. Fermier cu 300 de hectare în judeţul Timis, Samson Popescu şi-a câştigat respectul colegilor şi al companiilor prin seriozitatea și mai ales implicarea de care dă dovadă în fiecare lucru pe care îl face în ferma de la Cărpiniș.
La profilul său de o rețea de socializare, în loc de funcție scrie ”Agricultor”. Deși nu e un fermier mare, lucrând doar 300 ha în Cărpiniș, județul Timiș, este un nume cunoscut în branșă. Pe de o parte datorită seriozității și dedicării sale în tot ce întreprinde, pe de altă prin prisma opiniilor pertinente pe care le-a lansat de-a lungul anilor în spațiul public. E vorba de … Samson Popescu. Povestea lui de viață e una plină de peripeții și hârtoape, însă până acum a biruit cu verticalitate toate obstacolele apărute în cale.
Samson Popescu, agricultor de origine și de profesie
Samson Popescu (70 ani) e unul dintre cei mai respectați fermieri timișeni, deși dimensiunea fermei sale este de doar 300 ha. Principalul factor de producție din ferma sa este Dumnezeu. ”Am rezultate remarcabile… Cu ajutorul Celui de Sus, bineînțeles”, începe dialogul nostru cu producătorul, care, în ciuda vârstei onorabile, de 70 de ani, e încă pe baricade. ”Continui să fac agricultură pentru că mă autodefinesc pe mine ca agricultor de origine și de profesie”, își definește crezul.
În Cărpiniș a fost adus de drumurile vieții după terminarea facultății și de atunci face agricultură. Samson Popescu ne-a destăinuit că de origine este din Titești, dintr-o zonă muntoasă din Țara Loviștei, de pe versantul sudic al Carpaților Meridionali. ”Am ajuns aici conjunctural, în 1975, după armată. Am venit la facultate cu gândul de-a face agricultură și lucrul acesta m-a făcut să mă pregătesc asiduu în acest domeniu. N-am fost șef de promoție, ci am ieșit pe locul al 3-lea din anul meu, la terminarea facultății, doar fiindcă n-am stat bine cu cei de la securitate. Am fost urmărit cu prioritate, pentru că originea mea n-a fost cum a trebuit, conform șablonului celor de la PCR”,
Consecințele originii ”nesănătoase” ale celui care este astăzi fermierul Samson Popescu au fost neprevăzute și neplăcute în perioada vechiului regim comunist. ”Când a fost să dau examenul la materia numită socialism științific, cu chiu cu vai am trecut examenul ăsta, deși în viața mea n-am pierdut nici un examen. Însă e examenul la care am luat cea mai mică notă, pentru că n-am dat bine. Profesorul de științe politice, care ne-a predat în ultimul an cursul de filosofie marxist leninistă, în timpul unui seminar vine lângă mine și-mi zice: «Tovarășu’ Popescu, nu știu cum veți lua dumneavoastră examenul la mine». «De ce tovarășul profesor? Că sunt aici să învăț.». «Ei, dar dumneata chiar dacă înveți, nu-ți însușești!». Eu nu era suficient să știu subiectele. Trebuia să-mi însușesc crezul socialist. Nici acum, după atâția ani, nu știu aparatul care măsoară însușirea ideologiei. La acel examen, neînsușindu-mi ideologia, am primit o notă slabă care mi-a stricat media generală a anilor de facultate. Așa se face că deși am învățat din greu și am fost performant fără excepție în toți anii de facultate, din cauza acelei note am ratat primul loc”, privește senin înspre acel moment care, la mijlocul anilor 2000, când CNSAS i-a permis accesul la dosarul de urmărit al tatălui său, l-a făcut să aibă o altă perspectivă asupra întregului său trecut.
Urmărit cu prioritate de Securitate pentru ”păcatul tatălui său” de a fi ridicat o biserică
Peste ani, în 2007, a scos de la CNSAS dosarul de urmărit al tatălui său și a putut să-l răsfoiască și odată cu el, să-și înțeleagă într-o altă cheie întregul trecut. ”Timp de 30 de ani tata a fost urmărit de securitate pentru faptul că a fost baptist și a construit o biserică, ceea ce nu a fost pe placul sistemului. Dosarul meu încă nu mi l-au dat, deși l-am cerut de mai multe ori la CNSAS. Mi s-a spus că nu sunt în posesia tuturor dosarelor, că unele sunt încă la SRI și nu e printre ele. Știu sigur că am dosar de urmărit, fiindcă în dosarul tatălui meu sunt mai multe mențiuni despre mine și despre ce am făcut după stabilirea mea cu locul de muncă la Cărpiniș. Însă în dosarul lui tata există și o comunicare de la organele din Vâlcea, unde m-am născut eu și cele din Timiș. Securitatea din Vâlcea cerea ceva de genul: «Vă rog să-l identificați pe Popescu Samson, fiul lui Popescu Petre și al Dochiei…”. În acea corespondență este anexat și răspunsul securității Timiș care sună cam așa: «Da, l-am identificat pe Popescu Samson și este lucrat cu prioritate de serviciile noastre». Dacă am avut undeva prioritate în viață, cred că am avut la Securitate”, zâmbește amar fermierul, așezat pe o băncuță de lemn de la marginea unui lan de porumb, în amurgul unei zile reci de final de octombrie.
Intrarea lui Samson Popescu în agricultură ca profesionist a coincis cu stagiatura timp de un an de zile la CAP-ul din Cărpiniș, apoi a preluat în coordonare o fermă, ca mai apoi să ajungă inginer șef. ”Pe vremea aceea nu puteai să alegi unde te duci, ci erai repartizat unde îți venea rândul. Printre opțiunile de repartiție la care puteam avea acces era și Cărpinișul, locație pe care am ales-o, fiind cea mai apropiată de Timișoara. De atunci am rămas aici pentru că mi-a plăcut agricultura. Am făcut performanță, dar, bineînțeles, trebuie să recunosc că am avut pe mână un cernoziom extraordinar, un teren binecuvântat de Dumnezeu, favorabil agriculturii. Între noi, agronomii, se spune că această zonă reprezintă «triunghiul de aur al Banatului», începând de la Cărpiniș până la Sânnicolau, Jimbolia, Grabaț, Lovrin, toată această zonă este una cu un sol foarte bun, cu aport freatic remarcabil și cu precipitații destul de bune, față de ceea ce se întâmplă în alte părți și mai ales în sud-estul României”, își rezumă contextul debutului în cultura câmpului.
CAP care producea sămânță Pioneer începutul anilor ’80
La începutul anilor ’80, CAP-ul la care lucra a început o colaborare întreruptă de Revoluție, în cadrul căreia producea sămânță pentru americanii de la Pioneer, pe care o exporta în Olanda.
”Pioneer avea colaborare cu Semrom-ul. Am constatat că nu întâmplător, deși eram un regim închis, conducătorii comuniști de atunci au permis o colaborare cu companii mari din Occident, care aveau ceva de spus în domeniul agriculturii. Lucrul ăsta m-a făcut curios în a aprofunda mai mult ceea ce aduc ei pe piață Din punctul de vedere al calității seminței și al potențialului genetic. Nu știu ce înțelegere aveau Pioneer cu Semrom, însă cert e că își producea sămânța într-o serie de unități IAS și CAP la nivel național. Pioneer venea cu liniile parentale, noi le puneam în loturi pe care le hibridam și produceam sămânța hibridă. Sămânța hibridă o livram la Semrom, unde era prelucrată în câteva centre de la nivel național, apoi era ambalată în saci mari și mergea în Olanda. Cum m-au ales să produc sămânță pentru Pioneer, nu știu. Știu că am fost vreo câteva unități în toată țara. Dintre acestea, nu toate au făcut față. Am avut șansa să colaborez cu ei, dar șansa a venit din faptul că am dat dovadă de seriozitate. Faptul că în condițiile acelea, destul de grele, am realizat calitate și partenerii mei au putut să conteze pe cuvântul meu, asta m-a făcut eligibil în ceea ce a fost o colaborare pe termen lung, în cadrul căreia am exportat în țări vestice sămânță produsă în Cărpiniș. Lucrul acesta a durat câțiva ani și a fost de bun augur pentru unitatea al cărei coordonator tehnic eram atunci, pentru că a fost printre puținele CAP-uri din județ care încheiam pe profit, datorită faptului că produceam sămânță și sămânța de porumb, care avea alt preț decât porumbul comercial”, își amintește cu mândrie de performanțele echipei pe care o coordona în cadrul CAP-ul de 3500 ha, al cărui inginer șef a fost.
Calitatea muncii lui nu a trecut neobservată de Pioneer, care a cerut voie autorităților să-i permită lui Samson Popescu o vizită la headquarter-ul regional al corporației americane. ”Prin ‘85-’86, responsabilul Pioneer care coordona activitățile lor din România, a vrut să mă ducă cu dânsul la Viena, la Parndorf, unde aveau ei sediul Pioneer. A venit la mine cătrănit și mi-a spus: «Băi Popescule, am propus să te iau cu mine, să te duc într-o vizită, ca să vezi acolo ce și cum, dar ăștia de la Securitate nu vor să te duc»”, rememorează fermierul un alt episod bizar, pe care nu l-a putut înțelege la acel moment.
Capitalismul l-a transformat în fermier privat și distribuitor de inputuri
Până în 1990 a gestionat la nivel tehnologic o suprafață de peste 3500 ha, câștigând experiență în a lucra cu oameni, în a organiza procesul de producție. Imediat după revoluție, din inginer-șef a fost pus președinte al CAP-ului din Cărpiniș, însă ascensiunea sa a coincis cu vremurile tumultoase ale disoluției vechilor forme de organizare. Murea o lume și se năștea o alta, în care Samson Popescu și-a găsit un loc în acord cu sistemul lui de valori.
”După Revoluție, pentru că s-au mai schimbat lucrurile puțin, am ajuns să cumulez și funcția de președinte și pe cea de inginer șef și eu am fost cel care a pus, dacă pot să spun așa, capăt acelui tip de organizare și lucrul acesta într-un fel m-a marcat, pentru că au fost niște evenimente mai puțin plăcute, despre care nu vreau să discut. Așa că în momentul când am pornit pe cont propriu, eram puțin obosit și puțin bulversat după acele schimbări. Aș fi putut să mă zbat și să fiu animat de unicul țel de a-mi crește suprafața. Aș fi putut face asta și aș fi devenit azi un fermier cu zeci de mii de ha, însă m-am limitat la o fermă mijlocie, pentru că am considerat că mi-e suficientă o fermă mai mică, fermă pe care să o pot pipăi și gestiona îndeaproape. Cineva spunea că dimensiunea exploatației trebuie să fie atât cât vezi cu ochii și atât cât poți măsura cu pasul, pentru că sunt lucrurile de finețe și deciziile mărunte pot să aibă rezultate mari și remarcabile. Ferma mea de 300 ha e locul unde pot să aplic cea mai înaltă tehnologie și să fac performanță din punct de vedere profesional”, explică fermierul.
Din producător de sămânță Pioneer înainte de ‘89, distribuitor de sămânță Pioneer după ‘89
Însă înainte de a deveni fermier ”în privat”, Samson Popescu a putut gusta din ”roadele financiare” ale comercializării către fermierii tranziției, a semințelor Pioneer, pe care timp de aproape un deceniu le produsese chiar el, în CAP-ul de la Cărpiniș.
”Faptul că am făcut firma asta, Semislend Company, se datorează tot domnului care era reprezentant pe România al Pioneer, cu care am lucrat înainte de 1989 și cu care am avut o colaborare bună în toți acei ani, fiindcă am fost om de cuvânt, m-am ținut de treabă și am făcut calitate. După Revoluție a venit la mine și mi-a dat ideea: «Măi Popescule, fii atent aici. S-au schimbat vremurile și noi acum vom face subsidiara lui Pioneer în România. Schimbăm structura. Nu vom mai lucra prin Semrom, ci ne vom face rețea proprie de distribuție de sămânță. Hai cu mine. Fă-ți o firmă. Și până și numele firmei, Semislend, împreună cu el l-am stabilit. Am vrut să semnifice «sămânță pentru pământ». Numele tot ideea lui a fost. Am făcut firma în 1993. El și-a construit o rețea de mici distribuitori, asemeni mie, la nivel național. Eu fiind și tânăr și puțin ambițios, am bătut cu mașina județul în lung și-n lat și am ciocănit la ușa tuturor fermierilor, mici și mari: «Uite, aveți sămânță Pioneer!». Am stat de vorbă cu oamenii, am făcut loturi demonstrative, i-am chemat să le vadă, încât după anul 2000, timp de vreo 5-6 ani, am ajuns al doilea distribuitor pe țară ca volum de vânzări, al Pioneer”, își dezvăluie și partea de antreprenor din el.
Martor la evoluția agriculturii din ultimii ani
După aproape 42 de ani de carieră, Samson Popescu e omul care le-a văzut pe toate, mai ales în contextul în care a avut șansa să vadă modelele de agricultură alternative practicate pe mai multe continente.
”Am fost martor la cum s-a făcut agricultură acum 40 de ani și la evoluția pas cu pas, a agriculturii în țara noastră până în 2021. Chiar în momentul când am venit eu stagiar la CAP, caii începeau să fie pe cale de dispariție și începea epoca tractoarelor. Lucrul acesta, la vremea respectivă, ne permitea să facem o producție de 4 t/ha la grâu și de 5-6 t/ha la porumb. În acei ani, producții de 7 t/ha am avut doar în anii cei mai buni. Când se vorbea atunci că în America se face o medie de peste 10 t/ha, mi se părea un vis. Ei, visul ăsta a putut deveni realitate după, să zic așa, 20-30 de ani de activat în capitalism. Am avut ocazia să văd centura porumbului din Statele Unite. Nu ne diferențiază prea mult. Doar că ei au condiții de precipitații aproape duble față de noi și cu toate acestea, aproape fiecare fermier are irigații. Dacă vreme de o săptămână, două săptămâni, nu vin precipitații în faza de consum maxim al plantei, ei intervin. Noi n-avem această resursă. Și din punct de vedere al biotehnologiilor, fermierii lor au tot ceea ce este mai bun descoperit de știință și îl folosesc. Noi, europenii, fiind conduși de lideri mai conservatori, nu folosim OMG-uri. Am văzut o statistică, în care se menționa că România pierde anual peste 1 miliard de euro, din cauza faptului că nu mai cultivăm soia modificată genetic, ci importăm șroturi de soia modificată genetic pentru furajarea animalelor. E un lucru pe care e mai greu să-l înțelegi, ca fermier și să ți-l explici”, radiografiază Samson Popescu statusul agriculturii românești din fermele unde agronomii fac performanță, comparativ cu fermele țărilor avansate.
Samson Popescu e, așa cum îi spune și profilul de Linkedin, «agricultor». Ce înseamnă asta mai exact? ”Agricultura este o profesie pe care o iubesc, o profesie grea, una care mi-a adus satisfacții mie și familiei mele. Meseria asta a devenit o vocație pentru mine și lucrul care mi-a dat multă satisfacție, chiar dacă au fost ani grei, în care toamna ai tras linie și ai văzut cum merg lucrurile de prost. Însă se spune că atunci când ai în sânge agricultura, în momentul în care primăvara vezi verdele crud în fază incipientă, îți revine optimismul și o iei de la capăt”, oferă un răspuns demn de-un loc întâi.
