Anomalii și inadvertențe legislative privind despăgubirile pentru pesta porcină africană. Despre cum se stabilesc despăgubirile
agrointeligenta.ro -
Anomalii și inadvertențe legislative privind despăgubirile pentru pestă porcină africană. O analiză realizată de Oana Strătulă, avocat partener în cadrul Stratulă & Asociații, vine în sprijinul sectorului de creștere a suinelor, un sector aflat într-o situație extrem de dificilă din cauza numărului – în continuare foarte mare – de focare de pestă porcină africană.
După ce prima parte a analizei realizate de Oana Strătulă, avocat Strătulă & Asociații, tema a reprezentat-o comisia de evaluare a despăgubirilor, cea de-a doua parte a analizei vizează modul în care se stabilesc despăgubirile:
Cadrul legal care reglementează despăgubirile ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli, este reprezentat de aceeași Hotărâre de Guvern nr. 1214/2009 care stabilește și componenta comisiei de evaluare a despăgubirilor, la care ne-am referit în prima parte a acestei analize.
Regula instituită de HG 1214/2009 este aceea că se acordă despăgubiri proprietarilor de animale, în cazul măsurilor care se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, inclusiv pentru cazurile de suspiciune a bolii, care implică tăierea sau uciderea acestora.
Ca orice regulă, desigur că are și excepții, iar una dintre acestea reprezintă, din punctul nostru de vedere, o anomalie legislativă: potrivit prevederilor art. 8 lit. f din HG 1214/2009, nu beneficiază de despăgubiri persoanele fizice și juridice proprietare de animale dacă se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare.
Sigur că, la o primă vedere, se poate spune ca este justificat să nu beneficieze de despăgubiri proprietarii care au încălcat normele de igienă și biosecuritate sau care nu au comunicat medicului veterinar modificările apărute în starea de sănătate a animalelor, apariția oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală sau care au importat animale bolnave ori au introdus animale noi fără documentele sanitar-veterinare prevăzute de lege – în toate aceste cazuri putând fi reținută o culpă a proprietarilor de animale în apariția focarului de boală.
Însă, toate aceste exemple de mai sus sunt excepții în sine de la regula acordării de despăgubiri, distincte de excepția care se referă la situația în care “se constată de autoritățile competente că au încălcat legislația în vigoare”.
Care legislație în vigoare? Orice prevedere legală, din orice materie? Și cu cât timp înainte trebuie să se fi produs încălcarea, pentru a justifica refuzul de plată a despăgubirilor? Recunoaștem că exemplul următor nu ne aparține însă este elocvent pentru a ilustra absurdul acestei prevederi legale: dacă în cadrul unui control fiscal, ANAF dă o amendă unui fermier pentru o banală încălcare a regulilor privind ținerea evidențelor contabile, poate acest fapt să însemne că “se constată de autoritățile competente că a încălcat legislația în vigoare” și, deci, că acesta nu are dreptul la despăgubiri pentru PPA?
Oricât de absurd ar părea, în temeiul principiului de drept conform căruia ”unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, răspunsul este ca da, în interpretarea art. 8 lit. f din HG 1214/2009, se poate susține că orice încălcare a legislației, indiferent de materie, nu dă dreptul la despăgubiri pentru PPA, dacă a fost constatată de autoritățile competente.
În opinia noastră, această prevedere legală trebuie corectată sau chiar abrogată (atât timp cât, așa cum am arătat mai sus, încălcarea anumitor dispoziții legale – determinate – conduce oricum la neacordarea de despăgubiri) pentru a nu da naștere unor abuzuri, respectiv unor refuzuri de plată a despăgubirilor pentru orice fel de încălcare a legislației, chiar și fără legătură cu apariția focarelor de boală.
O altă inadvertență legislativă în materia despăgubirilor pentru PPA o reprezintă criteriile de acordare a acestora.
Astfel, art. 6 din HG 1214/2009 utilizează două criterii: valoarea de înlocuire la prețul pieței a animalului tăiat, ucis ori altfel afectat sau, după caz, suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarelor de boală.
O primă problemă care se ridică în legătură cu această prevedere legală este cea referitoare la modul de alegere a criteriului: când se aplică criteriul valorii de înlocuire și când se aplică cel al sumei pierderii suferite de proprietar?
În mod logic, alegerea criteriului ar trebui făcută de comisia de evaluare a despăgubirilor de la caz la caz, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei situații în care se găsesc proprietarii de animale ucise în cadrul acțiunilor de lichidare a focarelor de PPA.
Astfel, spre exemplu, într-o fermă de îngrășare, în care, la momentul apariției focarului de PPA, purceii sunt mult sub greutatea de abatorizare (greutate de la care se poate vorbi de o valoare de piață a animalului), ar trebui aplicat criteriul pierderii suferite de proprietar, respectiv costul de producție și beneficiul nerealizat (fiind evident că o exploatație comercială de suine are un scop lucrativ).
În mod similar, dacă suinele ucise în cadrul acțiunii de lichidare a focarului de PPA aveau greutatea de abatorizare, atunci este echitabilă aplicarea criteriului valorii de înlocuire la prețul pieței, dat fiind că, în cazul acestora, este de presupus că valoarea de piață acoperă atât costul de producție, cât și profitul.
Cu toate acestea, din experiența noastră, în cele mai multe cazuri, comisiile de stabilire a despăgubirilor aplică exclusiv criteriul valorii de înlocuire la prețul pieței.
În acest sens, unul din argumentele invocate este acela ca art. 7 alin. 3 din HG 1214/2009, care se referă la modul de stabilire a despăgubirilor de către comisie, prevede următoarele: ”la propunerea reprezentantului direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, comisia analizează și aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcție de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producție, la prețul pieței la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boală”, fără a se mai face niciun fel de referire la criteriul pierderii suferite de proprietar.
În același timp, indiferent de criteriul aplicabil, o altă problemă o reprezintă data care trebuie avută în vedere de comisie pentru evaluarea despăgubirilor. Reglementarea legală din HG 1214/2009 se referă la ”data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boală” însă, în realitate, acțiunea de lichidare a focarului de boală are loc într-o anumită perioadă de timp și nu la o anume dată.
Astfel, spre exemplu, într-o exploatație cu un număr mare de suine, lichidarea focarului de PPA poate dura și 2-3 săptămâni, timp în care ”prețul pieței” poate suferi fluctuații considerabile, ceea ce reprezintă încă o dificultate în stabilirea corectă a momentului la care se raportează valoarea despăgubirilor.
De asemenea, tot cu privire la despăgubiri, o altă anomalie legislativă constă în aceea că HG 1214/2009 se referă doar la despăgubirile pentru pierderile suferite de proprietarii animalelor ucise în cadrul acțiunilor de lichidare a focarelor de boală (stabilite în funcție de cele două criterii menționate mai sus) și la despăgubirile pentru pagubele colaterale.
Acestea din urmă sunt definite de HG 1214/2009 ca fiind ”materialul germinativ de origine animală, orice produs de origine animală care provine de la animale suspicionate de boală, bolnave sau care se află într-o zonă în care se înregistrează suspiciune de boală ori îmbolnăvire sau orice produs de origine nonanimală care constituie un factor de difuzare a bolii și care este confiscat în vederea distrugerii”.
Dincolo de deficiențele de logică și de exprimare ale acestei definiții (fiind evident că paguba nu poate fi definită ca material germinativ sau produs de origine animală) restrângerea pagubelor colaterale doar la contravaloarea produselor confiscate în vederea distrugerii este în contradicție cu reglementările comunitare care reglementează atât principiul despăgubirii rapide și adecvate a proprietarilor, cât și cel al rambursării cheltuielilor necesare și rezonabile ocazionate de lichidarea focarelor de boală.
În acest sens, avem în vedere Regulamentul 349/28-feb-2005 de stabilire a normelor privind finanțarea comunitară a intervențiilor de urgenţă şi a combaterii anumitor boli ale animalelor menționate în Decizia 90/424/CEE a Consiliului care prevede că, prin despăgubire rapidă şi adecvată, se înțelege plata, în termen de 90 de zile de la sacrificarea animalelor, a unei despăgubiri corespunzătoare preţului de piaţă.
De asemenea, Regulamentul 349/2005 prevede că statele membre beneficiază de asistență financiară din partea Comunității atât pentru despăgubirea rapidă și adecvată a proprietarilor constrânși la sacrificarea obligatorie a animalelor lor, cât și pentru cheltuielile operaționale plătite și legate, între altele, de:
– sacrificarea obligatorie a animalelor: respectiv, salariul și remunerarea personalului special angajat pentru sacrificare, consumabilele și echipamentul specific utilizate pentru sacrificare, cumpărarea unor servicii sau închirierea de material pentru transportul animalelor către locul de sacrificare;
– distrugerea carcaselor: ecarisaj, îngropare și incinerare;
– curățarea, dezinfecția și dezinsecția exploatațiilor: respectiv produsele utilizate pentru curățare, dezinfecție și dezinsecție, salariul și remunerarea personalului special angajat.
Aceasta înseamnă că, în măsura în care statele membre plătesc în mod efectiv proprietarilor de animale cheltuielile operaționale menționate mai sus, atunci acestea au dreptul la asistență financiară din partea Comisiei pentru sumele respective, în limitele stabilite prin Regulament.
Din păcate, restrângând, prin HG 1214/2009, definiția pagubelor colaterale (în care ar fi putut intra aceste categorii de cheltuieli) exclusiv la contravaloarea produselor confiscate în vederea distrugerii, Statul Român nu acordă fermierilor despăgubiri pentru cheltuielile operaționale reglementate de Regulamentul 349/28-feb-2005.
Fără a vrea neapărat să tragem o concluzie, credem că este evident ca legislația națională în materia despăgubirilor pentru pesta porcină africană poate fi îmbunătățită, în așa fel încât fermierii să beneficieze din partea statului de o compensație echitabilă pentru toate prejudiciile suferite ca urmare a lichidării focarelor de PPA.
