Dorin Galben, Timpul: Drama moldovenilor de la sate
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Bătrânii trăiesc dintr-o pensie foarte mică, tinerii nu au locuri de muncă și mulți pleacă peste hotare, iar cei care rămân acasă își beau mințile. Zeci de case au rămas părăsite, iar drumurile sunt într-o stare degradată.
Așa arată în secolul XXI un sat tradițional moldovenesc care, per ansamblu, reprezintă starea lucrurilor din întreaga republică.
Zilele trecute am avut ocazia să ajung într-un sat din raionul Dubăsari. Am găsit localnicii în toiul pregătirilor pentru sărbătoarea de Paști. În timp ce-și vopseau porțile, văruiau copacii sau măturau curțile, aceștia mi-au povestit cât de grea este viața la sat. Totodată, m-au rugat să le transmit celor de la Chișinău să facă ceva pentru țara asta. Deci, stimați demnitari, cred că măcar în acest an electoral ați putea ține cont de necesitățile cetățenilor care v-au votat.
Problema majoră cu care se confruntă sătenii este lipsa locurilor de muncă în localitate. Majoritatea persoanelor pline de forțe pleacă peste hotare. Acestea revin să-și construiască case sau să-și ia și copiii cu ei. Iar în localitate au mai rămas doar bătrânii. Tot acolo am observat multe case părăsite, iar zeci de copii au rămas în grija bunicilor, a rudelor sau a vecinilor.
Vârstnicii cu care am discutat s-au plâns că pensia nu le ajunge practic pentru nimic. Unii dintre ei cresc păsări, au vite sau lucrează cu ziua prin sat ca să-și poată asigura existența. Când i-am întrebat de ce nu le dă o mână de ajutor și copiii, mulți dintre ei plecau capul în jos și spuneau că și copiii lor o duc rău, iar asta pentru că trăim într-o țară unde dacă ești cinstit și îți faci munca corect riști să mori de foame. „O duc bine numai cei care calcă pe capetele altora, iar noi cei din sate n-avem de-o pâine”, a ținut să menționeze o bătrânică.
Nu trăiesc mai bine nici tinerii din sat. Din spusele localnicilor, părinții le trimit bani de peste hotare, iar aceștia își beau mințile seară de seară. Chiar dacă au în comună sală de sport și cercuri muzicale, adolescenții nu se arată interesați de acest gen de activități și preferă să se adune în grupuri, să consume droguri ori să comită diverse fărădelegi.
Înțeleg că-i sat și că drumurile sunt departe de perfecțiune, însă e greu să vezi că în secolul XXI, într-o țară care azi-mâine pășește în UE, drumurile arată ca pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Unii oameni din localitate au fost amabili și primitori, dar cea mai mare parte dintre ei au demonstrat încă odată că moldovenii au țara și politicienii pe care-i merită.
N-am scris numele localității pentru că nu mi-am propus să prezint drama unei comunități anume, ci am dorit să arăt cum stau lucrurile în afara Chișinăului. Acest sat cuprinde problemele cu care se confruntă majoritatea cetățenilor din republică.
Dacă dorim să schimbăm ceva în țara noastă, trebuie să începem de la satele Moldovei, acolo unde încearcă să supraviețuiască cea mai mare parte dintre moldoveni.
Editorialul a fost publicat pe portalul timpul.md
