Șerbetul de zahăr pentru hrănirea albinelor: preparare, administrare
agrointeligenta.ro -
Șerbetul de zahăr este o metodă eficientă de folosire a zahărului în hrana albinelor mai ales pe timpul iernii. Rețeta de preparare a șerbetului de zahăr pentru albine, când și cum se administrează, aflăm în acest articol.
- Când se administrează șerbetul de zahăr la albine
- Cum se prepară șerbetul de zahăr pentru albine
- Administrarea șerbetului de zahăr la albine
Șerbetul de zahăr este unul din cele mai folosite produse în hrănirea artificială a albinelor. Ușor de pregătit, este preferatul multor apicultori, mai ales că se poate administra aproape tot timpul anului.
Când se administrează șerbetul de zahăr la albine
Zahărul se administrează albinelor sub diferite forme. În funcție de anotimp sau scopuri (mai ales când intenționăm să extragem o cantitate mai mare de miere).
Hrănirea albinelor cu șerbet de zahăr drept hrană glucidică nu este lipsită de importanță chiar în orice perioadă a anului, astfel:
- În golurile de cules, șerbetul de zahăr rămâne stimulent sigur în desfășurarea fără întrerupere a activității familiilor de albine și implicit a mătcii;
- Prin șerbetul de zahăr se pot administra familiilor de albine medicamentele necesare prevenirii unor boli specifice chiar și pe timpul iernii;
- Iarna la familiile de albine lipsite de hrană se poate administra șerbet de zahăr în orice moment. Amplasat deasupra ramelor pe timpul iernii, șerbetul de zahăr economisește căldura ghemului, permițând albinelor să-l valorifice în funcție de necesitățile de consum.
Cum se prepară șerbetul de zahăr pentru albine
Sunt mai multe rețete de șerbet de zahăr pe care le puteți prepara. Puteți alege să folosiți miere sau să nu folosiți, dar și să introduceți în șerbet tratamentul albinelor sau să folosiți în loc de apă un ceai care să ajute suplimentar sănătatea albinelor.
Rețetă de șerbet de zahăr fără miere pentru albine
Rețeta de șerbet de zahăr fără miere este cea mai simplă de preparat și a fost prezentată și în trecut pe site-ul nostru.
Într-un vas emailat sau din inox se pun 1 kilogram de zahăr și 0,2 litri de apă, apoi se amestecă bine și se pune la fiert la foc mic. Spuma rezultată mai ales la început se îndepărtează.
Cam după 15-20 de minute se controlează concentrația siropului. Se ia cu o linguriță sirop și se introduce într-un pahar cu apă rece. Vom ști că amestecul ajunge la concentrația optimă când acesta rămâne închegat pe linguriță. În acel moment se ia vasul de pe foc și se introduce în apă să se răcească ușor (70-80 grade C). Cu ajutorul unei linguri mari de lemn soluția se amestecă continuu. Odată cu trecerea timpului se constată că soluția devine opacă, apoi se albește. Vă opriți din amestecat când șerbetul ajunge la consistența și granulația dorită. Daca prima încercare a însemnat un eșec atunci se adaugă apă din nou și o luați de la capăt.
Rețetă de șerbet de zahăr cu miere pentru albine
Pentru a prepara șerbetul de zahăr cu miere aveți nevoie de 5 kg de zahăr, o jumătate de kilogram de miere de albine (exclus iarna miere de mană) și de 1,1 litri de apă care trebuie să fie distilată, de ploaie, preferabil sub formă de ceai de mentă sau de urzică.
Într-un vas emailat de minim 15 litri (pentru a evita vărsarea spumei la fiert) se fierb împreună apa, mierea și zahărul.
Fierberea trebuie supravegheată, iar conținutul se amestecă mereu cu o lingură de lemn.
La început se vor forma bule mărunte, care vor ridica fiertura în vas, iar treptat se transformă în bule tot mai mari, care vor reașeza conținutul într-o fierbere liniștită.
Odată cu revenirea la această ultimă stare, se verifică consistența siropului.
Cu ajutorul unei lingurițe, se ia din conținutul fiert și se picură într-un pahar cu apă rece. Cu vâârful aceleiași lingurițe se adună de pe fundul paharului conținutul de fiertură și se lasă să se prelingă de pe linguriță. Dacă zahărul adunat pe fundul paharului rămâne prins de linguriță, se consideră fierberea terminată. Se oprește fierberea prin ridicarea vasului de pe foc și se lasă câteva secunde până la dispariția spumei.
Conținutul fiert se toarnă imediat într-un alt vas emailat ai cărui pereți au fost dinainte stropiți (răciți ușor) cu apă.
Eventualul zahăr cristalizat rămas pe pereții vasului în care s-a fiert nu se mai introduce în noul vas. Totul se stropește deasupra cu picături de apă rece (50-100 ml), apoi se lasă să se răcească treptat (timp de aproape 2 ore) până la temperatura de 30-35 de grade Celsius, pentru a avea posibilitatea introducerii eventualelor medicamente dizolvate dinainte într-o doză de maximum 50 ml apă rece. Ne referim la Teramicină, Sulfatiazol etc.
Când peretele vasului a ajuns la o temperatură de circa 30 de grade Celsius, în conținut se toarnă medicamentul, iar cu ajutorul unui făcăleț de bucătărie se amestecă într-un singur sens până când siropul foarte gros, se culoare ușor brună, se schimbă în culoarea alb-crem, devenind dens, consistent.
Cu ajutorul unei linguri se porționează și se ambalează imediat în pungi de material plastic sau hârtie pergament, se întinde până la o grosime de 1 cm și o masă variabilă (0,5-1 kg) în funcție de mărimea ghemului.
Administrarea șerbetului de zahăr la albine
Administrarea turtelor rezultate se face cu limitarea deranjului albinelor. Se ridică podișorul, iar deasupra spetezelor superioare ale ramelor pe care s-a constituit ghemul de iernare se așează în plan perpendicular 2-3 bețișoare cu grosimi de 1 cm. Peste acestea se pun turtele de șerbet, cărora înainte li s-au aplicat orificii de acces prin ambalaj.
Dacă podișorul (podișoarele în cazul stupului orizontal) nu este prevăzut suplimentar cu distanțatoare, peste turta de șerbet se așează câteva straturi de material textil, care vor acoperi practic toate ramele cuibului, apoi capacul.
Dacă toamna rezervele naturale de hrană glucidică și proteică agonisite de albine au fost aranjate și asigurate în cantități suficiente și calitativ corespunzătoare, iarna administrarea turtelor de șerbet de zahăr se va face cu rezervă și numai după ce albinele au efectuat cel puțin un zbor de curățire. Aceasta cu atât mai mult cu cât în respectivele turte intenționăm să introducem suplimentar polen sau alți agenți proteici.
Sursă selectivă: Romania Apicolă. Nr. 2, februarie 1993
