Fermierii vor avea surprize: AFF solicită publicarea stenogramei consultării pe “fondul 3% din subvenții”
agrointeligenta.ro -
Asociația Forța Fermierilor este singura organizație care a solicitat, în consultările organizate de Ministerul Agriculturii, ca discuția privind construcția “fondului 3% din subvenții” să fie făcută înainte de includerea acestuia în Planul Național Strategic și nu după, conform unei informări a organizației.
În fața încercărilor unor reprezentanți din mediul asociativ agricol de a-și atribui, prin comunicate de presă, merite pe care nu le au, Asociația Forța Fermierilor prezintă informații adevărate și verificabile din interiorul consultărilor care au avut loc la Ministerul Agriculturii cu privire la propunerea ca procent de 3% din subvențiile fermierilor să reprezinte o contribuție anuală obligatorie la Fondul național de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole.
Citiți și: MADR a propus ca fiecare fermier să contribuie cu 3% din subvenție la un fond mutual agricol!
În acest sens, președintele Asociației Forța Fermierilor, Vlad Macovei, face următoarele precizări:
”La consultările menționate, sunt singurul reprezentant al mediului asociativ agricol care a făcut o propunere concretă privind necesitatea unei ample discuții legate de modul în care va fi construit și va funcționa acest fond. Mai mult, am spus explicit că o asemenea consultare trebuie să se producă înainte de includerea acestui fond în PNS și nu după. Am atras atenția, în detaliu și cu exemple, privind riscurile unei asemenea inițiative, la care toți fermierii români ar urma să cotizeze obligatoriu. Am precizat că o asemenea decizie, de constituire a unui fond care să fie alimentat cu o parte din subvențiile agricultorilor, nu poate fi luată fără un larg acord profesional, social și politic. Acest acord, repet, ar trebui să fie realizat înainte de includerea acestei măsuri în PNS. Aceasta este poziția de principiu pe care Asociația Forța Fermierilor a avut în timpul consultărilor: până să vedem dacă suntem pro sau contra acestei decizii, trebuie să vedem, în detaliu cum, de către cine, unde și când va fi creionată și, mai apoi, pusă în practică. Fără aceste asumări, clare și publice, care să fie parte a unui acord scris, nu putem vorbi, în opinia mea, despre luarea acesti decizii fără un scandal public uriaș, politic, social și profesional. Nu pentru că măsura ar fi proastă, pentru că asta nu știm în acest moment, ci pentru că nu există suficiente informații publice pentru a-ți face o părere avizată. În plus, este nevoie de un larg acord al fermierilor români, care de asemenea, nu există în acest moment. Asociația Forța Fermierilor apreciază public modul transparent, profesionist și de bună credință, în care ministrul Adrian Chesnoiu a condus consultările privind PNS și suntem convinși, că în același spirit, o asemenea discuție cu reprezentanții mediului asociativ, printre care se numără și Asociația Forța Fermierilor, va avea loc în cel mai scurt timp.
Pentru o edificare completă a fermierilor interesați, fac public, mai jos, o parte din stenograma consultării cu pricina, menționând că pasajul respectiv conține exclusiv intervenția mea. Nu doresc să public ce au susținut alți colegi și nici să îi nominalizez, este treaba lor cum își reprezintă proprii membri, nu a mea. Remarc doar un singur moment ciudat dar edificator: Vicepreședintele unei asociații de fermieri, aceeași asociație care acum își însușește propunerile mele, fără a preciza însă și sursa, susținea sus și tare, în ședință, că el susține fără rezerve înființarea acestui fond, ba chiar adresa și felicitări. Sigur, a precizat că o face în nume personal, dar mă întreb dacă fermierii au putut participa, în nume personal, la consultările privind PNS.
Pentru a risipi orice semn de întrebare care ar putea exista și pentru ca toți fermierii să afle ce au susținut reprezentanții lor la această întâlnire, propun conducerii MADR să facă publică stenograma integrală a acestei ședințe importante.”
Iată interveția președintelui Asociației Forța Fermierilor, Vlad Macovei, în cadrul consultărilor pe PNS din data de 3 februarie:
În primul rând, o considerație generală, evident că este nevoie de o discuție, și pornesc de la filozofia de lucru, toate aceste fișe pe care Ministerul le pune în dezbatere sunt mai degrabă subiecte de meditație decât poate propuneri despre viziunea Ministerului legat de un lucru sau de altul.
În aceste condiții, este evident că este nevoie de un sistem care să pună la adăpost fermierul pe cât posibil de pagubele pe care acesta le poate suferi din cauza schimbărilor climatice. Este evident că, fără o contribuție a fermierului, aceste despăgubiri nu pot fi acordate. Problema este, și de principiu, nu este normal ca statul, din taxele și impozitele tuturor cetățenilor, să plătească despăgubiri de secetă, ceea ce este la fel de anormal în schimb, este ca statul să promită că face acest lucru și să nu îl facă și, până la urmă, ne dorim cu toții să nu mai avem, așa cum zicea fostul ministru:”colindători în fața ministerului” la gard, să ceară ca cineva să își respecte promisiunile, pentru că despre asta este vorba; sau în același timp, acordarea sau neacordarea de despăgubiri de secetă sau pentru calamitățile naturale de la bugetul de stat, să fie subiect de troc politic sau chiar și de blat…mai rău!
Prin urmare, discuția despre un sistem care să permită fermierilor să se pună la adăpost, pe cât posibil, dar la care să și contribuie – pentru că această punere la adăpost nu este gratuită – este evident necesară și o salutăm.
Am luat act de forma pe care Ministerul o propune în dezbatere. Aici, în schimb, sunt câteva puncte foarte importante, pe care cred că trebuie să le lămurim înainte de a discuta dacă mergem pe o formulă sau pe alta. Tot filozofic spun că, nu cred că este corect să luam o decizie și după aceea să discutăm cum o punem în practică, ci mai degrabă cred că ar trebui să fie o discuție despre cum punem în practică decizia aia și apoi, dacă suntem cu toții de acord cu privire la modul în care o punem în practică, după aceea să spunem : Da, este o decizie pe care o susținem, chiar dacă după aceea pe parcurs, mai apar niste schimbări.
Cred că o decizie legislativă este obligatorie din punctul meu de vedere. Mai mult decât atât, aici nu este o discuție tehnică, legată de un sistem prin care fermierii să contribuie la un fond pentru despăgubiri, cred că această discuție, trebuie să fie, în primul și în primul rând politică. Când zic politică mă refer că trebuie să fie un acord politic, cu privire la modul în care se va face acest sistem și vă reamintesc de crahuri financiare precum: FNI, Gelsor, discuțiile actuale pe falimentele din zona asigurărilor – zona RCA- s-au întâmplat pe piețe reglementate, nu pe piețe nereglementate. Membrii noștri, evident își amintesc de toate aceste lucruri, discuția despre RCA este foarte, foarte recentă și modul în care ASF a gestionat și a supravegheat pe cei care colectau banii de la RCA, lasă de dorit, iar ca să fiu elegant, asemenea semne de întrebare există.
Prin urmare, cred ar trebui totuși să discutam de principiul dacă există o cotizație obligatorie la acest fond, că e 3%, că e 5%, că e 1%; că banii ăștia nu se rețin direct din subvenție ca să ocolim anumite reglementari europene, și se transferă din Pilonul 1 în Pilonul 2 – astea sunt doar instrumente. Discuția de principiu dacă toată lumea cotizează este o discuție pe care nu o putem expedia după ce luăm decizia. Cred că trebuie să o rezolvam înainte de a se lua decizia și după aceea decidentul politic și administrativ ia decizia și după aia se stabilesc mijloacele prin care o asemenea decizie extrem de importantă și care trebuie să fie subiectul unui acord și tehnic, și social, și politic, nu poate fi expediată într-o discuție tehnică cu reprezentanții mediului asociativ.
După aceea, în ceea ce privește asigurările, cred că totuși ar trebui să vedem în primul și în primul rând, cred că o asigurare obligatorie de tipul RCA, unde toată lumea este obligată să contribuie și dacă nu contribuie li se ia talonul, numărul de la mașină…nu știu exact… este făcută să îl protejeze nu pe cel care plătește RCA, ci pe cel care poate fi victima unui accident al posesorului de RCA respectiv, prin urmare RCA nu este făcut că să mă asigure pe mine, pentru asta am CASCO și CASCO nu este obligatoriu, pentru mine RCA este ca să nu îl lovesc pe celalalt și omul respectiv din vina mea să nu aibe cum să își repare mașina. Analogia aceasta, în ceea ce privește despăgubirile pentru calamitați naturale nu poate fi făcută.
După aceea obligativitatea – adică îi obligam numai pe cei din sectorul vegetal? Cei care au la APIA doar animale, ce fac? Contribuie și ei cu 3%, li se ia și din fondul lor de subvenții? Se ia numai de la vegetal? Sunt întrebări pe care membrii noștri le au, foarte concrete, la care așteptăm să găsim împreună un răspuns.
O altă discuție, este ce facem că totuși companiile de asigurări au tendința, în acest moment, chiar și fermierilor asigurați, să nu asigure…
Da am văzut remarca domnului Bercu, tocmai domnule Gheorghiță – PAID nu este un sistem similar cu acesta propus de Minister
Continui punctul meu de vedere, ce facem cu asigurările, deoarece companiile de asigurări chiar și fermierilor care plătesc polițe, există nenumărate plângeri, dacă vreți le putem lista, dar cred că le știe toată lumea. Companiile de asigurări sunt mai degrabă tentate să găsească tot felul de chichițe, ca să nu plătească polițele în cazul calamitaților naturale. Suntem îngrijorați ce se va întâmpla în condițiile în care polițele respective, vor fi și obligatorii și vor exista în continuare tălpi din partea companiilor de asigurare în a plăti polițele respective, lucrurile acestea nu pot fi discutate după ce luam decizia, ci ar trebui să fie discutate înainte.
Cum reglemantam piața asigurărilor, cred că totuși până la urmă cel mai sănătos este să avem o piață funcțională a asigurărilor în care fermierul în cunoștință de cauză să fie informat, să își facă o poliță în care să fie clare condițiile în care se acordă despăgubirea respectivă, condițiile să fie foarte clare și putem discuta de – fac un fel de analogie – salariul minim pe economie și salariul neminim, și poate exista o bază basic în care, pentru o contribuție de un procent oarecare sau pe care îl hotăram, împreună să fie asigurată o sumă minimă și după aceea restul până la asigurarea – atât cât permite, mă rog, cât este nevoie pentru stabilitatea businesului respectiv, pentru că fiecare fermier își face calculele – să fie făcut pe o piață funcțională a asigurărilor private așa cum este în fiecare domeniu. Specificitatea agriculturii poate fi acoperită de acest sistem. Repet este o dezbatere bună și poate acoperi acea bază de supraviețuire a fermierului, dar care trebuie discutată în detaliu; pentru că întrebările de genul: cine administrează acest fond? Pentru că discuția nu este despre sumele respective, deoarece sumele respective, evident că se duc către companiile de asigurări, întrebarea mea este: cine gestionează comisioanele din acele sume și comisioanele respective pe an, nu sunt deloc mici, cred că membrii noștri ar vrea să știe aceste lucruri înainte de a spune dacă este o măsură bună sau nu este o măsură bună.
Această temă de dezbatere este corectă, însă ar trebui să clarificam toate aceste lucruri, repet, înainte de a discuta despre implementarea propriu-zisă a unei asemenea măsuri.
Revin, principiul de a găsi o formulă pentru asigurare de bază cu o componentă impusă este o discuție obligatorie, ca să rămânem în termenul obligațiilor și impunerii, punctele pe care noi considerăm că trebuie să le discutăm înainte de a lua o decizie sunt următoarelor:
Obligativitatea reținerii din subvenții – indiferent dacă ea se face într-o formă directă sau indirectă, omul tot ia niște bani mai puțin decât ar fi luat în mod normal. Ddiscuția asta nu poate fi expediată decât după ce măsurăm de cinci ori și tăiem o singură dată. Asta este singura chestie pe care vreau să o aduc în discuție. Dacă nu ar fi discuția despre obligativitate și ar fi o discuție despre un fond mutual în care doar cel care contribuie este asigurat, în momentul acela cred că răspunsul tuturor ar fi evident DA, fară nici un fel de rezerve. În momentul în care apare obligativitatea lucrurile se schimbă complet, este o chestie cu care cred că cu toții cădem de acord, adică obligativitatea presupune o responsabilitate mult mai mare și care trebuie făcută, pentru că știți care este chestia: crahurile respective de care vorbim – e vorba că niște oameni și-au pierdut banii pe o piață reglementată. Eu cred că este normal să le discutăm; la RCA, companiile de asigurări au stat la baza acestei prăbușiri sau unele companii de asigurări, atâta timp cât CITY a intrat în faliment există o cauză principală, că nu este singura…perfect de acord.
În concluzie, asigurările lucrează pe o piață reglementată, iar asta cu șantajul că se retrag din agricultură…vor veni alții, sigur vor veni alții care vor face bani. Adică piața agriculturii din punct de vedere al asigurărilor, dacă își fac treaba corect și unii și alții, e o zonă în care asigurările vor avea de câștigat.
Haideți să vedem cine îl va administra (Fondul), cum se vor împărți banii și apoi îl facem fară nici un fel de problemă. Asta e problema, luăm decizia și după aia..
Trebuie gândit foarte bine, ca să nu existe vreun risc să îl respingă Comisia (Comisia Europeană – n.r.), sunt convins că și Comisia – poate într-o formă mai formalizată, are cu siguranță aceleași întrebări pe care le am și eu sau poate și altele, poate este bine să le clarificăm ca riscul de a fi respins de Comisie să fie foarte mic, asta apropo de managementul riscurilor.
Voi informa membrii și vom reveni cu un punct de vedere în scris.
