• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Fața nevăzută a piețelor: șpăgi pentru funcționari, afaceri ascunse ale administratorului, bani ”scurși” din renovări!

    agrointeligenta.ro -

    E nevoie de o reamenajare/reorganizare a piețelelor agroalimentare, iar administratorii piețelor ar trebui să fie oameni pregătiți cu adevărat în gestionarea cererii venită de la cetățenii care vor produse locale, dar și al producătorilor români, spune George Cățean, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, în prezent producător agricol în ferma familiei sale, Ferma Cățean.

    Într-un mesaj amplu publicat pe Facebook, Cățean își exprimă nemulțumirea privind modul în care arată și funcționează în prezent piețele agroalimentare din România. Cățean vine cu o serie de propuneri menită să transforme piața într-un spațiu de întâlnire între consumatorul și producătorul agricol români.

    Iată, integral, postarea lui George Cățean:

    Taraba cu brânză în spatele căreia mi-am petrecut o bună parte din vacanțele de vară din copilărie a fost o experiență unică care m-a ajutat mult. Pe atunci, știam aproape toți producătorii din piață pentru că o mare parte dintre ei chiar erau țărani; însă astăzi, după mai bine de 25 de ani, pentru politicieni piețele au ajuns să fie un covor roșu de defilare electorală. Mă întreb ce mai înseamnă și cum arată piețele agroalimentare?

    – locuri destinate producătorilor locali, dar ocupate într-o mare măsură de comercianți. La rândul lor, aceștia sunt camuflați în spatele unor documente ce se obțin cu ușurință, un spațiu al unor vânzători cu chip de producători transformați în vânzători cu normă întreagă;
    – vad bun pentru farmacii, magazine de telefonie, petshop-uri, magazine cu îmbrăcăminte second-hand și, nu ultimul rând, pentru săli cu jocuri de noroc;
    – o promenadă bună pentru politicienii care împart flyere făcând propagandă electorală în campanie sau care se mândresc în social media cu selfie-uri în care cumpără produse românești, în calitatea dumnealor de demnitari, nu de aleși;
    – o mare resursă de a fi angajat public nu pe bani puțini și cu multe beneficii nemorale: mici atenții la sfârșit de săptămâna pentru că și șeful pieței trebuie să mănânce sănătos, niște șpăgi date pentru o tarabă mai bună sau niște afaceri ascunse ale administratorului de piață care, dacă tot își petrece timpul în piață, poate să supravegheze și cele câteva tarabe sau magazine pe care le are deschise în numele altora;
    – un instrument prin care să se scurgă bani publici prin renovările recurente făcute prin firmele apropiate șefilor de piață, că doar de aceea arată bine piețele agroalimentare…

    Cum văd eu că ar trebui să fie și care cred că ar fi soluțiile?
    – În primul rând, cei care coordonează aceste piețe ar trebui să fie oameni pregătiți cu adevărat în gestionarea cererii venită de la cetățenii care vor produse locale, dar și al producătorilor români;
    – Mai cred că e nevoie de o reamenajare/reorganizare a acestora pentru că aproape toate au aceeași aranjare din anii 90, când nu se vorbea despre produse ecologice, locale sau tradiționale;
    – E absolut necesară delimitare clară a zonelor cu producători și a celor cu comercianți pentru ca, la final, clientul să știe că marfa aleasă e de la un țăran și nu de la un samsar;
    – Spațiile piețelor agroalimentare s-ar putea declina în zone ale comunităților rurale cu tot ce au acestea mai prețios: țesături, produse din gospodărie, obiecte ale meșteșugarilor;
    – Aș merge chiar spre ideea ca piețele să devină puncte de întâlnire la care membrii asociațiilor/cooperativelor să aibă apartenență, piața ca un hub al mai multor bresle;
    – Nu o dată mi s-a întâmplat să cumpăr un pepene care, după o săptămână de stat în soare, era depreciat. Am mai avut în plase și portocale înghețate. Pentru aceste situații, văd în beneficiul consumatorului, dar și al producătorului, să existe spații curate de depozitare, dotate cu camere frigorifice pentru păstrarea produselor perisabile (de origine animală, fructe, legume);
    – E nevoie urgentă de pubele de colectare selectivă a deșeurilor, precum și de stații de compostare;
    – Poate fi amenajat un mic spațiu unde să se găsească produsele care se apropie de expirare. Asta, mai ales având în vedere că românii risipesc peste 30% dintre alimente, iar la acest procent contribuie și piețele;
    – O altă măsură ar fi eliminarea din piețe prin regulamente de funcționare clare a activităților care nu au profil agroalimentar: jocuri de noroc, second hand-uri, magazine cu telefoane, farmacii etc.
    – Mi se pare foarte corect să se folosească echipamente de cântărire cu etichetare care să asigure o trasabilitate a produsului pe care îl duci acasă;
    – Găsesc benefică o hartă a pieței la fiecare intrare astfel încât să știm unde sunt produsele locale, ecologice, sezoniere, tradiționale;
    – Afișarea vizibilă și corectă a informațiilor despre producător și produsele sale;
    – Facilitarea introducerii de plăți POS, inclusiv la țărani, iar răspunsul că nu se poate cu cardul nu mai e de actualitate;
    – Punerea la dispoziție de ambalaje biodegradabile pentru împachetat în vederea eliminării a cât mai mult a celor care sunt fabricate din plastic;
    – Implementarea de sisteme de închidere a halelor pe timpul iernii, atunci când tarabele sunt goale sau când temperaturile scad până la aproape -20°C. Folosirea unei tehnologii de ventilare sau a instalațiilor de aer condiționat pentru verile caniculare când afară sunt peste 30°C;
    – Aducerea activității pieței în online prin comunicare pe social media pentru tinerii care și-ar putea face cumpărăturile din piețe;
    – Eliminarea obligativității impuse producătorilor de a plăti abonamente și chirii în perioada în care nu își folosesc tarabele;
    – Prețuri afișate corect, afișaje care să indice originea și calitatea celui care este în spatele tarabei;
    – Prezența unui responsabil pentru calitate care sa verifice zilnic oferta pieței în vederea asigurării consumatorilor de produse de calitate;
    – Testarea permanentă (program de autocontrol) prin sondaj a produselor și garantarea unui standard minim de siguranță alimentară;
    – Servicii de curățenie care să asigure un ambient plăcut atât vara (fără mirosuri), cât și iarna (fără zăpadă și gheață), astfel încât să nu fim descurajați să mergem la piață;
    – Parteneriate încheiate cu asociații și cooperative astfel încât să fie încurajați producătorii români;
    – Implicarea poliției locale pentru a nu mai închide ochii la fructele si legumele care sunt vândute ilegal pe trotuarele de pe lângă piețe.

    Toate aceste măsuri ar trebui să facă parte din firescul lucrurilor – nu sunt greu de implementat. Partea dificilă rămâne însă dorința de schimbare din partea administrațiilor locale și centrale pentru care aceste zone să nu mai fie folosite doar pentru mesaje electorale. Și mai e ceva important de punctat: flexibilitatea pentru micul producător care trebuie să își impară timpul și resursele între producție și comercializare.


    Te-ar mai putea interesa

    Comunele din România unde fermierii primesc subvenții APIA în plus la hectar Vremea de Florii, 1 Mai și Paște 2024. Meteorologii au anunțat prognoza meteo de sărbători Andrei și Oana Nicola s-au întors din Anglia pentru a-și face fermă de Angus la Porumbacu de Jos

    Ultimele știri

    Ferme agricole închise de Garda de Mediu! Macerat de coada calului – rețetă. Beneficii Ploi și vreme rece la final de aprilie. Când se schimbă temperaturile