Teodor Aflat, AFF: ”La fabrica de zahăr din Luduș trebuie să intervină Guvernul, să o naționalizeze. Ea e funcțională”
Daniel Befu -Închiderea fabricii de zahăr de la Luduș transformă definitiv România dintr-un producător de zahăr într-un importator net. Statul, cel care a naționalizat compania la mijlocul anilor 90, în guvernarea CDR, tace și nu face nimic. Între timp, planul francezilor care dețin în prezent fabrica din județul Mureș se conturează clar: nu vor să vândă unitatea de producție, preferă să o taie pe bucăți și să o dea la fier vechi. O fabrică perfect funcțională până anul trecut, dar care probabil încurcă planurile de export ale altor state producătoare.
Agrointeligența – AGROINTEL.RO a încercat să afle ce s-a întâmplat în ultimele luni la Luduș, acolo unde decizia proprietarilor francezi de la Tereos este clară: de a închide fabrica de zahăr fondată în 1960. Culmea, unitatea a luat naștere cu sprijinul Franței și se pare că soarta a vrut ca marea ieșire din scenă a fabricii, să se întâmple de mâna unor investitori francezi.
”Ea a fost dată în funcțiune în 1960. Erau două fabrici în țară, care aveau tehnologie similară. Aceasta și cea de la Bucecea, din Botoșani, care erau cu utilaj la cheie, franțuzesc. Deci tot utilajul din fabrică era importat. La acea vreme au venit francezii și l-au montat, în urma unui contract între guverne, bineînțeles. Mergeau ceas amândouă. Erau fabrici foarte bune. Dar fabrica din Bucecea nu mai există. E tăiată de mult, de peste 15 ani. A fost privatizată și ăla care a luat-o, după 2 ani a făcut-o praf. Nici zidurile nu mai sunt”, ne-a declarat prof. dr. ing Ioan Gherman, președintele Federației Cultivatorilor de Sfeclă din România.
Zahărul de Luduș era folosit inclusiv de Coca-Cola
În vremurile de glorie, în anii 80, fabrica avea 1.200 de angajați și prelua sfeclă de zahăr din județele din Ardeal. ”Fabrica avea pe atunci o capacitate de prelucrare a sfeclei de 2500 t/zi. Știu că mereu am fost pe locurile 1-3 la nivel național ca randament de prelucrare a zahărului, chiar dacă ca mărime n-am fost pe primul loc. Zahărul pe care-l produceam, cred că era printre cele mai bune, dacă nu cel mai bun zahăr din țară. Ca dovadă că era un zahăr foarte bun, după revoluție, am devenit furnizori pentru firma Coca Cola. Nu mulți dădeau zahăr acolo”, își amintește Silviu Gherman (69 ani) s-a angajat în fabrica de zahăr din Luduș la începutul anilor ’80, inițial ca tehnician.
Fabrica a fost vândută francezilor în guvernarea CDR
După jumătatea anilor ’90, în guvernarea CDR, fabrica s-a privatizat, fabrica fiind apoi revândută în 2000 unor investitori francezi din domeniu. Din grup făceau parte François-Xavier Podvin și Gérard Dujardin, ”zăhărari veterani înrudiți”, fiecare având în spate o îndelungată tradiție de familie. Podvin, decedat în urmă cu un an, a fost președintele Société des Sucreries du Marquenterre și deținător al Ordinului Meritul Agricol acordat de Republica Franceză pentru contribuții deosebite la agricultură. Gérard Dujardin, conform unei mențiuni din 2017 din presa locală din nordul Franței, îngrijea un micuț Muzeu al Zahărului (musée de la sucrerie) în localitatea Seclin, unde familia sa înființase încă din 1847 o fabrică de zahăr.
Cei doi investitori, ajunși octogenari, au cedat fabrica din Luduș în 2013 către grupul Tereos. Conform informațiilor oferite de un insider care a interacționat atât cu vechiul, cât și cu noul acționariat, în decizia zăhărarilor seniori de a ceda afacerea de la Luduș, a contat că Tereos era o puternică cooperativă de profil din Franța, construită în jurul unui nucleu format din 12.000 de membri producători. Practic, Podvin și Dujardin și-au dorit să lase fabrica pe mâini bune, care să continue producția de zahăr la Luduș.
Prețul sfeclei de zahăr a rămas mic, profitabilitatea a scăzut
Deși are 4 ani de când s-a pensionat de la biroul agricol al fabricii de zahăr Luduș, Ioan Gherasim a ținut și ulterior legătura cu cultivatorii de sfeclă, pe care i-a consiliat o viață, așa că le știe ofurile.
”Nemulțumirea fermierilor se datorează și faptului că la celelalte specii agricole au crescut prețurile de vânzare, în timp ce la sfeclă ele au rămas jos și nu mai era atât de profitabilă sfecla. Nu mai era rentabil de menținut cultura în fermă. Sfecla de zahăr e o cultură destul de grea față de restul culturilor. Ea necesită 7-10 erbicidări și dacă nu te pricepi, poți să calamitezi cultura și să ieși în pierdere”, declară acesta.
Fermierul Teodor Aflat a investit 1,3 milioane de euro în tehnică agricolă pentru sfecla de zahăr
Teodor Aflat (69 ani), cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din centrul Transilvaniei, s-a apucat de această cultură în anul 2000 și a crescut treptat, în ultimii ani ajungând la o suprafață alocată sfeclei între 500 și 760 ha, din totalul de 9.700 ha lucrate. În prezent are investiții de peste 1,3 milioane euro în utilaje specifice sfeclei de zahăr. Închiderea fabricii din Luduș îl afectează direct, motiv pentru care a apelat la sprijinul Asociației Forța Fermierilor, al cărui membru este.
”E păcat de investiția pe care a făcut-o cândva România, ca acum să lăsăm un investitor privat aflat în dificultate, să îi pună cruce, în loc să o cedeze cuiva care vrea să o opereze pe mai departe. Reprezentanții patronatului au zis că au negociat cu multe firme, dar nimeni n-a dat banii pe care i-au cerut. Eu aș zice că acum ar trebui să intervină primul ministru și Guvernul, să o evalueze și să o naționalizeze cu o justă despăgubire, la prețul real. Ea e funcțională. Anul trecut a lucrat. Nu poți să zici că e o epavă. Dacă instalațiile stau și nu lucrează, fabrica ruginește. Asta a lucrat. Acum, pe vremea asta, în mod normal trebuia să intre în reparații și lucrări de întreținere, ca din toamnă să poată începe să proceseze din nou. Însă în loc de întreținerea uzuală, acum se pregătește dezmembrarea ei în bucăți. Statul român nu poate sta mut pe margine și să privească cum ultima fabrică rămasă în Ardeal e stricată și dusă la fier vechi”, atenționează producătorul.
Vasile Seneșan, fermier: ”Mai bine o taie la fier vechi, decât să o vândă cuiva la un preț corect”
Vasile Seneșan (61 ani) e unul dintre cei mai performanți fermieri axați pe cultură mare din județul Alba. În rotația culturilor avea inclusă și sfecla, pe 150 ha. În generația sa a fost șef de promoție la USAMV Cluj și în modul de organizare a fermei și-a păstrat mentalitatea de performer. În dialogul cu doi dintre foștii salariați ai fabricii de zahăr Luduș, Seneșan a fost nominalizat ca fiind între primii 3 cei mai performanți cultivatori de sfeclă cu care fabrica de zahăr a avut relații contractuale. Contactat de Agrointeligența, producătorul a spus lucrurilor pe nume.
”Nemulțumiri au fost în relația dintre fermieri și fabrică și reciproc, dar nimic insurmontabil. Oamenii au vorbit despre asta pe față, unii cu alții, dar necazul mai mare și mai mare este faptul că Tereos nu mai continuă activitatea fabricii. Nici să o vândă nu vor, deși sunt oameni care s-au interesat de fabrică și la un preț corect probabil ar cumpăra-o. Mai bine o taie la fier vechi, decât să o vândă cuiva la un preț corect. Asta e marea problemă. Pentru că aici, în zonă, suntem ferme cu 7.000 ha cumulate, care încă ar mai putea pune sfeclă. Am auzit voci printre fermieri care spun că nu ar vrea s-o vândă ca să nu-și facă concurență. Din ce știu, Tereos își va păstra o cotă de piață în România, pentru că ei vor ambala zahăr la Luduș. Ei vor produce zahăr în Franța și-n Cehia, că în Franța au suprafețe mari. Sunt interesați să producă acolo zahăr și de ce aici nu, nu știu. Poate și pentru că-i fabrica veche, spun. Probabil că și pentru că producțiile noastre n-au fost de 70 t/ha, ci de 47 t/ha. Dar niciodată la noi, aici, pentru că depindem de apă mult mai mult decât depinde Tereos pe amplasamentele din Franța, unde nivelul precipitațiilor e mai favorabil sfeclei. La noi, în schimb, lipsa de apă își spune cuvântul. E factor limitativ. Prin închiderea fabricii nu numai că renunț la a cultiva sfeclă, dar voi pierde investițiile făcute. Am specializat oameni, am mașină de încărcat sfeclă, am mașină de recoltat sfeclă. Sunt în curte și n-avem ce face cu ele. Aia e problema, că nu le mai cumpără nimeni. Și ca mine sunt 7.000 ha în Alba, Cluj, Mureș, Sibiu, Hunedoara. Din păcate”, e descumpănit de întregul context fermierul Vasile Seneșan.
”Nimic din ce-i românesc nu trebuie să mai existe”
Producătorul încearcă să facă auzită până la București rugămintea colectivă, izvorâtă din disperare, a cultivatorilor de sfeclă din Ardeal. ”Hai stat român și vezi care-i treaba, că nu mai ai fabrici de zahăr! Mai merge una singură, dar și aia e a austriecilor. Zahăr în țară se consumă în cantitate de 400.000-500.000 t/an. Fabrica Roman produce 60.000 t/an. Fabrica Luduș producea 40.000 t/an. De acum încolo aproape tot zahărul se va aduce de afară. Ar trebui să ai tot interesul, tu, statul român, să intervii ca fabrica să rămână netăiată și să se continue activitatea cu ea. Cu atât mai mult cu cât există fermieri și oamenii sunt pregătiți și știu să cultive sfeclă. Ne-am consolat cu gândul că nimic din ce-i românesc nu trebuie să mai existe. Dar doare, să știți!”, declară producătorul din Galda de Jos, județul Alba.
Președinte al asociației locale a cultivatorilor de sfeclă: Dorel Istrate (54 ani) are 7 ani de când este președintele Asociației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr ”Beta” Luduș, care numără 298 de membri, cu o suprafață cumulată de peste 6.500 ha de sfeclă de zahăr. Totodată Istrate este și fermier pe raza comunei Șăulia, din județul Mureș. El obișnuia să cultive anual 80-90 ha de sfeclă, dintr-un total de 450 ha, Istrate fiind nominalizat la rându-i, de către doi foști angajați ai fabricii, ca fiind în top 3 cei mai bine cultivatori de sfeclă din zonă, alături de Vasile Seneșan și ”grupul de la Turda”.
Eliminarea cotei de zahăr la nivelul UE a pus cruce producției românești
Reprezentantul cultivatorilor subliniază că există o cauză obiectivă care a dus la pierderea interesului fermierilor pentru cultura acestei specii, însă lipsa unei cantități suficiente de materie primă, a afectat productivitatea procesatorului, în contextul în care orice fabrică de zahăr are nevoie să aibă o campanie de minim 100 de zile pentru a fi profitabilă. ”De când s-a scos cota de zahăr la nivelul UE, fermierii din occident au cultivat mai multă sfeclă și atunci a scăzut prețul zahărului. Câțiva ani la rând s-a repetat situația aceasta, în care prețul zahărului a fost foarte mic, în timp ce al cerealelor a fost foarte mare. Asta în contextul în care cultura de sfeclă e grea. Din aceste motive, în ultimii ani fermierii români au căutat să meargă pe culturile cele mai ușoare și mai profitabile și au mai renunțat la o parte din suprafețele cu sfeclă”, explică Istrate.
”O să devenim o piață de desfacere totală”
În calitatea sa de lider de structură asociativă, militează pentru stoparea procedurilor pregătitoare de începere a dezmembrării fabricii. ”Impresia mea este că au existat și ani profitabili, în care au exportat profitul. Au tras de fabrică cât timp au văzut că funcționează, iar când au văzut că trebuie să investească în ea, nu au mai făcut nimic. Au oprit-o. Ei spun că au negociat cu multe firme, dar nimeni nu a dat banii pe care ei i-au cerut. Dacă și fabrica asta moare, în primul rând va fi o pierdere pentru țară. Vom rămâne cu o singură fabrică în toată România, la Roman, deținută de austrieci. Și așa importăm. Așa o să importăm mai mult. O să devenim o piață de desfacere totală”, trage un semnal de alarmă Dorel Istrate.
Adrian Luță a devenit director principal al fabricii în 2015, poziție pe care a ocupat-o până la pensionare. El oferă una din cele mai informate perspective asupra problemelor unității. ”Nici de fermieri, nici de Tereos nu aveți ce spune rău. Este problema de preț. E vorba de conjunctura europeană. Vedeți că nu numai noi suferim. Toți suferă. Ăsta e factorul cheie care a determinat fabrica să nu mai fie profitabilă. Prin 2017-2018, în momentul în care a dispărut sistemul de cote, fabricile au rămas în bătaia vântului. Și oriunde în lume, prețul de producție al zahărului din sfeclă, este mai mare decât cel din trestie. Este concurența zahărului din trestie, pe care niciodată nu o s-o poți surmonta fără o subvenție adecvată. Însă ca sfecla de zahăr să aibă un viitor în România, e important să înțelegem că ne raportăm la regulile europene și trebuie să avem productivitate. Nu poți subvenționa neproductivitatea. Sunt și la noi fermieri care rivalizează cu cei din occident. Dar sunt cei mai mulți care sunt și cei slab productivi, care trag totul în jos. Un nucleu foarte bun de fermieri era și la Luduș, care făceau treabă. Dintre ei i-aș menționa pe Vasile Seneșan, Emil Turdean, care deși a fost mereu împotriva fabricii, nu pot să nu-l menționez, că e un fermier foarte bun, pe Dorel Istrate, Felician Rus și grupul de la Turda. E un grup de fermieri acolo, care au fost cultivatori foarte buni”, crede acesta.
Adrian Luță, fost director: ”Logic ar fi ca statul să preia fabrica”
Soluția pe care Adrian Luță o vede pentru ieșirea din fundătura în care s-a ajuns, nu este nicidecum tăierea fabricii în bucăți. ”Logic ar fi ca statul să preia fabrica. Ideea ar fi viabilă, dar se angajează domnii fermieri că vor cultiva suficientă sfeclă și vor susține activitatea fabricii? Dacă ar prelua fabrica, ar putea să stăpânească prețul zahărului. Dacă rămânem fără producție la intern, de zahăr oricum este nevoie și or să apară tot felul de comercianți, care vor aduce zahărul la un preț pe care nu-l mai poți controla. Impactul asupra prețurilor va fi unul în avalanșă, deoarece zahărul e folosit în multe, multe produse”, declară fostul director.
CEO Tereos România: ”Cum ne organizăm, cum se va face, de ce, asta nu privește publicul”
Agrointeligența – AGROINTEL.RO a încercat să obțină de la François Queva, CEO al Tereos Romania câteva lămuriri privind cauzele închiderii fabricii, de ce industria zahărului din România e condamnată să nu fie una de succes, dacă instalațiile fabricii Luduș vor fi tăiate și duse la fier vechi, așa cum circulă zvonul printre fermieri.
L-am întrebat pe CEO-ul Tereos România și de ce nu s-a ales varianta vinderii fabricii și dacă grupul francez va continua să facă afaceri de distribuție în România. Răspunsul lui François Queva a fost unul politicos, dar intransigent: ”Ce pot să vă confirm este decizia grupului de a închide fabrica și că se va închide societatea Tereos România. În afară de asta poate veți fi foarte dezamăgit, dar cum ne organizăm, cum se va face, de ce, asta de fapt nu privește publicul și nici dvs., ca jurnalist, nu vă voi da mai multe informații decât ce v-am spus acum”. Agrointeligența a intrat însă în posesia unei scrisori interne semnată de CEO-ul Tereos România, datată 7 martie 2022, în care patronatul menționa un calendar de inventariere a echipamentelor fabricii și disponibilizare a angajaților. Deja, la momentul redactării acestui articol, în fabrică au început să apară numere de inventar pe robineți, ventile, motoare, pompe, reductoare, etc.
Importurile de zahăr vor ajunge la 300 de milioane de euro pe an
Concret, ce ne așteaptă, în condițiile în care unitatea de producție a zahărului nu mai poate fi salvată de la dezmembrare, explică tot Ioan Gherman, președintele Federației Cultivatorilor de Sfeclă din România. ”Fabrica de la Luduș are o capacitate de 4.000 t/24h. Teoretic poate să taie 400.000 t de sfeclă într-o campanie. O campanie înseamnă 120 de zile maxim și poate produce undeva 50.000, până la 60.000 t de zahăr pe an. Fabrica de la Roman e mai mare ca și capacitate. Poate tăia 5.500 t/zi. Dacă pică Ludușul, anul ăsta mai rămâne doar Romanul, care poate produce 60.000 t de zahăr din cele 500.000 t. Restul trebuie să importăm. Ori prețul zahărului pe piața europeană, e peste 650 euro/t. Se vinde și cu 700 și 750 euro/t. De exemplu în Anglia la ora actuală, e peste 700 euro/t la poarta fabricii. Nu mă refer la prețul de desfacere în magazin, care e altul. Ori dacă noi trebuie să importăm 400.000-440.000 t în 2022, la un preț de 650 euro/t, înseamnă că noi vom ajunge să importăm zahăr de 300 milioane euro într-un singur an”, traduce Ioan Gherman în cifre, eșecul născut din absența unei strategii naționale privind industria zahărului.
Despre reacția autorităților române până la acest moment, știm doar că în 2 martie, ministrul Agriculturii a răspuns unei interpelări transmise de către deputatul Dan Tanasă. În cadrul răspunsului, șeful MADR prezenta subvențiile de care beneficiază fermierii care cultivă sfeclă de zahăr, dar și situația producătorilor care au încheiat contracte cu Tereos în 2021: 246 de fermieri care au înființat o suprafață de 6.759 hectare de sfeclă.
În prezent, România mai are o singură fabrică de zahăr în funcțiune, la Roman, județul Neamț, deținută de austriecii de la Agrana.