Valeriu Tabără, ASAS: Statul român nu a tratat industria îngrășămintelor ca domeniu strategic. Ramuri ale zootehniei vor muri dacă statul nu identifică forme de sprijin
Daniel Befu -
Valeriu Tabără, cercetător în domeniul agricol, profesor universitar, fost președinte al Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, fost ministru al Agriculturii timp de două mandate, în prezent președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești (ASAS), vorbește într-un interviu acordat Agrointeligența – AGROINTEL.RO despre absența unor strategii guvernamentale inteligente privind susținerea strategică a industriei cheie a îngrășămintelor, dar și despre lipsa de sprijin pentru zootehnie, care se luptă să reziste în piață.
Agrointeligența: Care sunt perspectivele pe termen scurt, mediu și lung de revenire la normal a prețurilor îngrășămintelor?
Valeriu Tabără: Prețurile nu se vor mai așeza. Ca și după pandemie, după acest război, lumea va arăta altfel. Dumnezeu știe cum va arăta. Nu știm ce se va întâmpla în zonele de graniță ale României în contextul războiului. În Ucraina mi-e teamă că vom vedea o întoarcere brutală la condiții primitive, în urma abuzurilor pe care nimeni nu și le imagina ca mai fiind posibile în acest secol, asupra civililor și infrastructurii civile, care e rasă de pe fața pământului.
Prețurile la îngrășăminte vor crește. Acum vom vedea marile greșeli făcute de România, pentru că țara noastră putea să-și salveze elementele esențiale și existențiale pentru viitor. Dezbateri despre problema combinatelor de îngrășăminte, cel puțin în 1992-1998 au fost extraordinare. Nimeni n-a vrut să țină seama de ele și din păcate nu răspunde nimeni. N-am auzit pe nimeni vorbind despre cauzele din spatele desființării combinatelor de la Valea Călugărească, Bacău șamd.
Agrointeligența: Ioan Niculae, care e considerat un om de afaceri controversat și Adriean Videanu, fost vicepremier și ministru al Economiei în Guvernul Boc, au fost acuzați într-un dosar ce vizează subminarea economiei naționale, pentru că Niculae, în calitate de proprietar al unor combinate de îngrășăminte importante, a cerut să cumpere gaz la preț preferențial, ca să-și continue activitatea combinatelor. În noua ordine mondială care se conturează la orizont, dacă privim în urmă, cât de aberantă ni se pare acum solicitare, pe care în urmă cu zece ani o arătam cu degetul ca fiind o anomalie?
Valeriu Tabără: Sunt două lucruri total diferite acolo. Una este a unui ministru al Economiei care a răspuns unei cerințe, indiferent de unde ar fi venit trebuia să o facă, pentru că producția de îngrășăminte internă a fost, este și va fi o mare necesitate. Mai este și partea cealaltă, a unui om de afaceri, care în afară de afaceri nu a făcut aproape nimic serios în țară. Vă dau ca exemplu doar ce-a făcut cu Regia Tutunului. Totul a mers într-un sistem de speculă.
Pe Adrian Videanu nu l-aș acuza nu fiindcă am fost coleg cu el de guvern, ci pentru că orice ministru al Economiei, atunci când își stabilește niște priorități și mai ales cu efecte economice pentru o ramură atât de importantă ca agricultura, trebuie să gândească strategic. O ramură atât de importantă precum producția de îngrășăminte chimice, dincolo de faptul că aparțin unui cetățean, sau unui fond de investiții, precum Ameropa la Târgu Mureș, ele răspund unei necesități a României de a-și securiza necesarul de inputuri pentru asigura sustenabilitatea ciclului agricol. De aceea cred că indiferent de structura acționariatului, e un domeniu în care statul trebuie să asigure facilități și desigur, să urmărească cu scrupulozitate ce face producătorul cu acele facilități. Pentru că uitați-vă, domnul Niculae n-a respectat contractele de privatizare și aici domnul Niculae are responsabilitățile lui. Dar deciziile luate în cadrul politicilor de stat pentru a sprijini un sector, sunt altceva. De aceea cred că ministrul Videanu și omul de afaceri Ioan Niculae nu trebuie puși în aceeași oală.
Agrointeligența: În contextul actual, care e unul la limită, conștientizăm că nu trebuie blamate deciziile de sprijinire a unui sector de producție care e cheie pentru agricultură?
Valeriu Tabără: Cred că uneori ne grăbim prea tare în a blama, fără să judecăm exact. Eu cred că Guvernul nu a făcut întotdeauna tot ce trebuia ca să sprijine ramurile economice fundamentale, cu efecte majore în societatea românească. Agricultura nu e o ramură oarecare.
Agrointeligența: Care e predicția dvs. privitoare la evoluția prețurilor, atât la grâne, cât și la îngrășăminte? Care vor fi noile prețuri de referință și pentru unele și pentru celelalte?
Prețurile vor fi mobile și vor fi în creștere. E posibil să vedem prețuri care o iau în sus încă 50-100% în anul în care ne găsim. Creșterile în viitor vor duce la cotații clar mai mari decât acum. Însă sigur că prima tendință e să ne gândim la pâinea de pe masă, însă vor crește prețurile și la plantele tehnice: uleiul, zahărul, tot ce se obține pe zonele respective. Va crește inclusiv prețul legumelor. Cele obținute în spații protejate au un mare consum de energie pe care trebuie să li-l asiguri dacă vrei să fii prezent în piață. E valabil pe plan internațional. Trebuie să fim pregătiți. În România nu va fi problema de foamete, dar va fi problema de accesibilitate, mai ales că ea se corelează și cu acest nivel foarte mare al inflației, care reduce foarte mult din puterea de cumpărare. Acest flagel afectează marea masă a populației, care nu are venituri la un nivel acceptabil pentru astfel de momente.
Agrointeligența: Am dialogat despre componenta vegetală, dar pe zootehnie care vor fi consecințele? Știu că nu demult domnul Muscă de la CAI Curtici a ieșit chiar în Agrointeligența cu o declarație de exasperare din cauza consecințelor scumpirilor energiei, asta după ce în 2021 îl loviseră puternic efectele economice ale pestei. De asemenea, știu de la producători de ouă majori, că pur și simplu costurile lor de producție au explodat cu 70%, în timp ce supermarketurile refuză să transfere în prețul de raft noile prețuri. Ce predicție aveți pentru actorii din zootehnie?
Valeriu Tabără: Dincolo de pâinea de pe masă, care, chiar dacă mai scumpă, o vom avea, dacă nu avem zootehnia pusă la punct, va fi o dramă. Zootehnia e cea care culege efectul acesta al creșterii prețurilor, al lipsei sau al scumpirii furajelor, care sunt legate de evoluția costurilor inputurilor din producția vegetală. Uitați-vă că noi nu mai avem nici măcar material genetic autohton pe zona animală. Produsele agroalimentare de origine zootehnică sunt la rându-le sub o presiune fantastică. Nu întâmplător vorbește colegul Muscă despre integrare și despre susținerea sistemului de integrare și valorificare prin zootehnie și procesarea produselor realizate din zootehnie. Nu e vorba numai de valoarea adăugată, ci de asigurarea unui circuit normal al producției, fără să se piardă, fără să o risipim.
Agrointeligența: Ce ar trebui să facă statul român pe toate subramurile zootehniei, ca să asigure o zonă tampon, de protecție împotriva consecințelor presiunilor de preț pe care le simțim, atât la energie, cât și la costurile hranei animalelor?
Valeriu Tabără: Statul român ar trebui să analizeze într-o procedură de urgență situația ramurilor economice, să poată stabili niște reguli de sprijin efectiv pentru aceste ramuri. Noi, ca țară, nu putem rămâne dependenți de produse de strictă necesitate, într-o situație de conflict care nu se știe ce suprafață va acoperi și cum va evolua. E o problemă fundamentală ce trebuie analizată și la nivel de Guvern și la nivel de Președinție și în CSAT.
Agrointeligența: Suntem în a treia lună a anului în curs. Dacă în următoarele 9 luni, statul român nu identifică metode puternice de sprijin financiar al zootehniei, va fi pusă pe butuci și bruma de zootehnie care s-a construit și consolidat în timp?
Valeriu Tabără: Mă aștept la continuarea crizei prin care trecem în zootehnie la această dată și prin care trecem de câțiva ani, iar deficitul comercial, cu bani atât de necesari, generați la nivel național și atât de importanți pentru economia țării, vor fi consumați pe importuri de produse agroalimentare din cauza deficitului comercial. Banii noștri vor merge să sprijine producția din alte țări, în loc să sprijine producătorii români. E absolut necesar ca statul român să identifice forme de sprijin direct pentru zootehnie, dar nu lipsit de ceea ce înseamnă o reformare a politicii sanitar-veterinare în domeniu, pentru că până la această dată, zootehnia în cea mai mare parte a fost omorâtă de modul cum s-a făcut politica sanitar-veterinară în domeniu. Îmi mențin punctul de vedere, chiar dacă voi fi criticat sau contestat. S-a mers pe distrugerea fermelor, pe sistarea activității producătorilor, ca să nu fie probleme sanitar-veterinare. Vedeți și cu pesta porcină, dar nu numai cu pesta porcină. S-a întâmplat la fel inclusiv creșterea și reproducția porcilor în gospodărie și în sens mai larg, a tuturor animalelor în gospodărie. Așa s-a redus numărul vacilor de lapte, al bubalinelor, așa s-a redus numărul porcilor. Ar trebui ca la nivelul fiecărei comunități, sau grup de comunități, dacă acestea sunt de dimensiune mai mică, peste tot unde există potențial de creștere a animalelor, să fie repartizat serviciu sanitar-veterinar, așa cum este în serviciul de sănătate umană. Să funcționeze pe același principiu. Ca să înflorească și mica zootehnie, dar să fie activ monitorizată.
