• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Ovidiu Bucătaru, CFO Grup Șerban: ”Exceptând lunca Prutului, șansa Vasluiului pe cultură mare e no-till-ul”

    Daniel Befu -

    Ovidiu Bucătaru, directorul financiar al grupului oneștean Grup Șerban, descrie modul cum un business agricol inițial focusat strict pe zootehnie, a ajuns să devină unul dintre cei mai avansați actori din domeniul agriculturii regenerative pe zona Moldovei. La acest moment, Grup Șerban reprezintă un business cu active de peste 600 milioane lei și investiții derulate în ultimii 3 ani de 90 milioane lei, dintre care 10 milioane lei destinate tranziției înspre tehnologia no-till.

    Totul a pornit de la fermele de păsări din județul Vaslui

    Spre deosebire de alte business-uri integrate din agricultură, a căror integrare pe verticală a urmat un curs firesc, pornind de la vegetal, înspre zootehnie și procesare, în cazul particular al Grup Șerban, lucrurile au mers în sens invers.

    Ovidiu Bucătaru – Chief Financial Officer Grup Șerban

    ”Evoluția grupului este legată de județul Vaslui și nu pornește de la cultura mare, ci de la zona de avicultură, pentru că lucrurile așa s-au legat. Totul a pornit de la fermele pe care Grup Șerban le-a achiziționat acum mai bine de 15 ani în județul Vaslui, județ reprezentativ în ce privește producția de carne de pasăre. În 2006 au avut loc primele achiziții în domeniul agricol. La momentul respectiv au fost achiziționate de către Nicu Șerban activele unei foste ferme care nu mai era funcțională, de lângă Bârlad, de la Simila și au fost repuse în circuitul economic. Asta deoarece exista o cerere de carne de pasăre. Dacă ne aducem aminte, erau importuri spectaculoase, însă era o carne care venea de peste ocean, uneori congelată pe o perioadă foarte îndelungată, cum era cazul celebrelor pulpe americane. Era clar că e nevoie de carne obținută cât mai aproape, produsă local. Schimbările în comportamentul de consum al pieței s-a regăsit în produsele refrigerate proaspete, în detrimentul celor congelate. Din aproape în aproape, s-a ajuns la necesitatea de a completa componenta zootehnică cu o componentă vegetală, din nevoia de a furniza materia primă pentru FNC. Asta deoarece necesitățile de furajare implicau cantități foarte mari de porumb și grâu și atunci a apărut o nevoie de a-ți asigura materia primă la un preț mai bun și asta însemna să te duci să exploatezi terenul, astfel încât să reușești să obții un randament superior dpdv. economic în ceea ce privește creșterea puilor. Îmi aduc aminte de ce mi-a povestit Nicu privitor la indisponibilitatea fermierilor, în acei ani, de a răspunde solicitării de a prelua dejecțiile generate de păsări și atunci, odată cu investiția în componenta vegetală, a apărut în mod natural și această oportunitate, ce consta în integrarea în sol a dejecțiilor respective. Mai departe lucrurile se leagă”, detaliază Ovidiu Bucătaru contextul în care antreprenorul oneștean Lucian Nicolae Șerban a decis să intre în producția vegetală.

    Migrarea înspre no-till, a fost singura opțiune cu adevărat viabilă pentru un business stabil

    Pasul înspre cultura mare s-a dovedit a nu fi la fel de ușor pe cât anticipase, din cauza unor limitări ale arealului în care își desfășura activitatea, limitări care l-au determinat pe Lucian Șerban Nicolae să decidă trecerea dinspre convențional înspre sistemul de lucrări minime ale solului.

    În acest moment, din 7.000 ha pe care grupul le exploatează pe raza județului Vaslui, 5.500 ha sunt lucrate în prezent regim no-till, diferența de suprafață fiind reprezentată de sole supuse unor condiționalități ce țin de eco-scheme, sau cu particularități pedologice ce impun menținerea pentru încă o perioadă a tehnologiei clasice de cultură.

    ”A existat o tendință care a venit din exterior, care a determinat conversia înspre no-till. Adică a fost musai să ne ducem în direcția aceasta. E știut că în județul Vaslui există din start constrângeri în privința calității solului și, tot mai pregnant în ultimii ani și în privința deficitului hidric. Acestor provocări le-am răspuns printr-un cumul de măsuri. Cea mai importantă e tranziția înspre tehnologia no-till, trecând inițial printr-o fază intermediară de minimum-till. No-till e un prim pas din ceea ce se cheamă agricultura regenerativă. Efectele sunt foarte vizibile nu doar prin utilizarea în cantitate mai mică a îngrășămintelor anorganice, cât și o utilizare cu 50% mai redusă a produselor de protecția plantelor. Lucrul acest face sens nu doar dpdv sustenabilitate, ci și economic”, explică Ovidiu Bucătaru.

    No-till a însemnat reducerea consumului de motorină cu 25%

    Un alt avantaj major al no-till ține de reducerea consumului de energie. ”Toate planurile pe care le avem la nivelul Grup Șerban implică nu doar căutarea unor soluții de tranziție înspre energii alternative, ci și reduceri masive de consum de combustibil. Prin utilizarea no-till impactul este evident, dat fiind că reducerea consumurilor de motorină cu 52% e una semnificativă. Această economie se datorează atât gamei de utilaje ultraperformante, cât și a unui număr mai mic de treceri cu utilajele și lucrări ale solului care implică consumuri specifice mai reduse. Totodată, prin trecerea la no-till, vom ajunge ca în anul 5 dintr-un ciclu de 5 ani, să folosim cu 46% -48% mai puține îngrășăminte. E drept, evoluția nu e la fel de spectaculoasă în fiecare an. Sunt ani în care consumul se reduce, crește și apoi ajunge la un platou, însă ne oferă posibilitatea ca în anul 5 să avem acea reducere semnificativă a cantității de îngrășăminte. Dacă facem calculul ca medie pe un ciclu de 5 ani, reușim o reducere a consumului total de îngrășăminte cu 16%”, punctează impactul financiar al tranziției dinspre convențional înspre lucrări minime ale solului.

    Fiecare moleculă de apă care se evaporă din sol, reprezintă o pierdere

    Însă poate cel mai mare imbold pentru tranziția înspre tehnologia no-till, l-a reprezentat modificarea tiparelor climatice, care nu mai respectă reperele bătute în cuie în arhiva INM.

    ”Mediile multianuale ale precipitațiilor cuprind și perioadele în care mai erau precipitații, dar dacă ne uităm la ultimii 5 ani, vom vedea că volumul anual al precipitațiilor e spectaculos diferit față de un interval de 5 ani de acum două decenii. Avem un deficit hidric care se perpetuează de la an la an, cu excepția anului trecut, pe care l-aș încadra la ani excepționali dpdv al nivelului de precipitații. Ca să înțelegeți statusul actual, vă dau un exemplu. De la începutul anului până în 8 aprilie, în zona în care suntem activi, am avut precipitații de doar 15 mm. E adevărat că după prima decadă din aprilie am avut un surplus de 22 mm, ceea ce este foarte bine, însă, din păcate, absolut insuficient dacă precipitațiile nu vor continua. Acest trend de diminuare a nivelului precipitațiilor s-a perpetuat de la an la an, cu un deficit anual față de toate mediile multianuale de când avem noi date, de peste 30%, ceea ce înseamnă un impact major pentru producători. Totodată observăm o distribuție tot mai haotică a precipitațiilor. Din păcate avem în areale foarte apropiate, cu diferențe foarte mari între nivelurile precipitațiilor care cad. În plus, există și o limitare în privința potențialului irigabil. Dacă pe lunca Prutului există scenarii în care poți investi în irigații, însă în zona Podișului Bârladului, din păcate lucrurile nu stau la fel”, vorbește despre factorul limitativ cu cel mai mare impact asupra producțiilor fermierilor vasluieni.

    În lipsa unei perspective pozitive de introducere pe scară extensivă a irigațiilor, soluția văzută de Lucian Nicolae Șerban a fost trecerea înspre lucrările cu caracter conservativ al apei din sol, doar în ultimii 3 ani, din total 90 milioane lei investiți în toate liniile de business ale Grup Șerban, 10 milioane lei fiind direcționați doar înspre echipamentele dedicate pentru trecerea la no-till.

    ”Noi, fermierii care activăm în Vaslui trebuie să fim atenți la fiecare strop de apă din sol, pentru a nu-l pierde. Iar tehnologia no-till are grijă să păstreze cât mai multă apă la nivelul solului. Înainte de ploile din aprilie, când stresul hidric era ridicat, colegii mei au făcut determinări pe solele lucrate în regim no-till și au găsit apă la o adâncime de 5-7 cm în sol, spre deosebire de suprafețele unde s-a efectuat arătură, unde apa nu exista. Și dezvoltarea radiculară era una diferită și stadiul de vegetație diferit, între solele lucrate cu cele două tehnologii”, dă un exemplu concludent Ovidiu Bucătaru.

    No-till face echipă bună cu fertilizarea prin aplicare de compost

    Ovidiu Bucătaru e conștient de uriașul avantaj competitiv avut în prezent de producătorii care și-au gândit business-urile sub forma unui lanț integrat de producție, ce cuprinde atât o componentă vegetală, cât și una zootehnică.

    ”Dincolo de elementul de economie circulară, care e generator de sustenabilitate, toată povestea asta are și o componentă economică. La prețurile de astăzi ale îngrășămintelor de sinteză, este evident că fertilizarea cu compost provenit din zootehnie face sens și vedem cantități importante de dejecții tranzacționate și în sfârșit «avem prețuri». Poate nu ne-am fi gândit acum câțiva ani că pot fi valorificate direct, fără să fie procesate, dar uite că astăzi există o piață pentru astfel de dejecții, în contextul în care prețurile la gaz au generat explozia prețului îngrășămintelor de sinteză. La nivel de grup, lucrurile s-au îmbinat optim prin aplicarea compostului. În prezent îngrășămintele organice reprezintă 40-42% din azotul aplicat pe suprafețele lucrate”, prezintă câteva cifre edificatoare ale beneficiilor aduse de tehnologia no-till, directorul financiar al Grup Șerban.

    Tehnologia no-till se potrivește mănușă abordării de fertilizare parțială cu îngrășăminte organice tip compost, care încadrează activitatea în vegetal practicată de Grup Șerban, pe teritoriul agriculturii regenerative.

    ”Noi dejecțiile nu le transpunem pe suprafețele pe care le avem în mod direct, ci la nivelul fermelor noastre, dejecțiile trec printr-un proces de compostare. E important să se mențină calitatea acestora, neducându-ne într-o zonă în care să generăm un plus de aciditate solului, sau să declanșăm un consum nedorit de azot din sol, pentru integrarea paielor care se află în dejecții. Asta deoarece dejecțiile sunt, până la urmă, un mix format dintr-o componentă umedă, o componentă uscată și cuprinde și un așternut care e format din paie, care sunt biodegradabile. Însă paiele în procesul lor de descompunere consumă azot. Dacă acest mix vii și îl pui pe pământ direct, fără să fie compostat și transformat într-un complex de compuși organici care să-ți aducă elemente nutriționale suplimentare, din contră, acel mix de la fermele de păsări îți va mânca din azotul pe care îl ai deja în sol. Așadar simpla aplicare nu e tocmai o soluție. Deși în rândul fermierilor există și alte puncte de vedere, aceasta este abordarea noastră și o considerăm corectă. Pentru a perfecta acest proces aerob de compostare, am investit 200.000 euro în ultimii doi ani în echipamente care să ne ofere posibilitatea de a composta volume, de a merge cu cantități de 150-200 t care să fie rostogolite la fiecare 24 h, ceea ce nu e puțin. Asta înseamnă un randament de 7-8 t/h”, punctează Ovidiu Bucătaru.

    Tehnologia no-till, în tandem cu aplicarea de compost organic, oferă răspunsuri viabile la marile provocări cu care țările lumii se confruntă în prezent, de la necesitatea reducerii amprentei de carbon și a implementării conceptului de economie circulară, până la reducerea pierderilor de apă din sol și obținerea unor niveluri stabile ale producțiilor vegetale, cu impact pozitiv asupra securității alimentare. ”Chiar dacă suntem într-o zonă în care nu vom obține randamente superioare, dar ele sunt maximizate pe o perioadă de 5 ani și când spun maximizate, înseamnă o bază în care obținem producții constante, comparativ cu scenariul din convențional, în care odată la 5 ani aveam o corecție de 35-40% a nivelului producției. Când am decis tranziția înspre minimum-till și mai apoi înspre no-till, ne-am asumat că vom fi puși în situația de a scoate randamente inferioare. Prin tehnologia no-till reușim să obținem constant producții de 5.000 kg/ha pe raza județului Vaslui, versus situații când variam de la 3.000 kg/ha până la 6.500 kg/ha. Așadar despre asta e vorba, de o constanță în ceea ce înseamnă randamentele la hectar. Vedem în jurul nostru din ce în ce mai multe ferme care au văzut rezultatele noastre, au început să aibă încredere și sunt deja fermieri care au trecut la astfel de practici. Dacă peste 5 ani de zile județul Vaslui va fi trecut tot la no-till, vom avea o validare a modelului nostru de a face agricultură. Până atunci noi încercăm să facem cât mai bine ceea ce știm și suntem dispuși să împărtășim cu toți cei cărora li se pare interesant de a implementa acest lucru. Și au fost fermieri care au fost dispuși și au dorit să vină să vadă ce tehnologie aplicăm”, încheie într-o notă optimistă CFO-ului Grup Șerban.


    Te-ar mai putea interesa

    APIA: Fermierii mai pot depune cererea unică până pe 10 iunie, dar vor fi penalizați DNA: Fost șef ANSVSA trimis în judecată pentru abuz în serviciu! Fermierii demarează negocierile pentru preluarea investiției de la fabrica de zahăr Luduș

    Ultimele știri

    Șeful APIA: Sumele care intră în conturile fermierilor până la finalul acestei luni Alertă ANM! Furtuni, vijelii și căderi de grindină – astăzi și mâine în mai multe județe! Coji de ouă – rețete de îngrășăminte pentru legume și flori