Răzvan Macici, românul care face vin pe două emisfere: „Vinurile româneşti sunt din ce în ce mai bune, ar merge la export”
agrointeligenta.ro -
Răzvan Macici este cel mai cunoscut vinificator român în afară. Are la CV 18 ani de muncă în Africa de Sud, la Nederburg, cea mai renumită cramă de pe continentul african. Acum face naveta între Africa şi Murfatlar.
Recunoaşterea internaţională îi vine de la Nederburg, după ce vinul care i-a purtat semnătura a fost declarat vinul oficial al Campionatului Mondial de fotbal din 2010. Anul trecut, după mulţi ani, a revenit în ţară, la Murfatlar, unde reuşeşte să ajungă de 3-4 ori pe an.
Vinificaţi şi în Africa, dar şi la Murfatlar. Cum vă împărţiţi?
În ţară este concediul meu de odihnă. Practic, eu sunt permanent la crama Nederburg, dar îmi găsesc timp să vin şi în România. Mă ajută faptul că sunt două sezoane diferite. În Africa de Sud se recoltează în ianuarie-februarie. în timp ce în România, recoltatul are loc în sept-octombrie, climatic am posibilitatea să o fac. Deocamdată e ok, mă descurc.
Cum aţi ajuns în Africa de Sud?
La începutul anilor 90 lucram la Vinexport ca vinificator. Compania cumpăra vin din Africa de Sud, în special vin alb vărsat. Aşa s-a creat o relaţie de afaceri între firma românească şi Africa de Sud. Urmarea a fost că s-a oferit posibilitatea unui vinificator român să meargă acolo la un stagiu de pregătire. Eu cred foarte mult în locul potrivit, momentul potrivit. Anul 1994 a fost un an magic pentru Africa de Sud. S-a ieşit din sistemul de apartheid, Nelson Mandela a devenit preşedinte şi ţara s-a deschis dintr-odată către lume. Primul vinificator din România care a ajuns aici prin 1970, a fost doctorul Laszlo (fostul director de la Valea Călugărească), o personalitate foarte cunoscută şi care a făcut foarte mult bine industriei vinului de acolo. După el, până la mine nu a mai fost niciun vinificator român în Afrca de Sud. Este un pic de pionierat oricum.
A fost grea trecerea de la România la Africa de Sud?
Nu mi-a fost greu pentru că eram tânăr şi este o ţară aşa de frumoasă încât, chiar dacă e prea departe, sunt oameni foarte primitori care m-au făcut să mă simt ca acasă. Eram tinerel, nu mi-a fost foarte greu să mă adaptez. Sigur, lipsea familia, îmi lipseau foarte multe. Sunam acasă şi le ziceam alor mei, uite în Africa n-au mâncarea aia, mă plângeam de tot felul de lucruri. Eu minimizez efortul ăsta de adaptare, dar cine şi-a părăsit ţara şi şi-a luat lumea în cap, nu contează în Africa de Sud sau oriunde altundeva, poate să fie mărturie că îţi trebuie nervi tari. Începuturile sunt grele.
Unde aţi învăţat meserie practic?
În ţară am învăţat meserie. Eu vin dintr-o famile foarte implicată în industria viei şi vinului. Am terminat o facultate bună la Iaşi şi am avut posibilitatea prin Vinexport să călătoresc sau să fac vinuri în Europa. Începuturile le-am învăţat aici, dar formarea mea s-a făcut în Africa de Sud. Eu sunt un vinificator cu o structură şi o formare europeană, dar sunt şi foarte adaptat vinurilor din Lumea Nouă.
Cum vă privesc cei de acolo?
Cei din Africa de Sud mă privesc ca Răzvan Macici, vinificatorul de la Nederburg. După 18 ani de stat acolo, nu mă mai văd ca pe cineva care vine din străinătate. Am avut şansa să lucez pentru o ţară care are o foarte bună expunere internaţională şi care mi-a dat şansa să călătoresc foarte mult şi să cunosc foarte multă lume.
Cum e producţia de struguri în acest an?
Puţină şi bună şi acolo şi aici. Acolo poate mai puţin, pentru că în Africa de Sud a fost o recoltă mai bună cantitativ decât în România şi în plus a fost foarte bună calitativ. Aici recolta este foarte mică. La Murfatlar, culesul s-a terminat săptămâna trecută. Avem struguri foarte copţi în acest an. Vinurile roşii mă impresionează în mod deosebit. Culoare foarte bună, tanin. Vor fi vinuri cu tărie alcoolică mai ridicată, precum cele din Africa de Sud cu care sunt eu obişnuit.
Există cerere de vin românesc pe pieţele externe?
Se vinde vin românesc la export. Cu siguranţă, faptul că producţia este mai mică pe plan internaţional poate va deschide nişte uşi. Acum depinde de piaţa pe care fiecare şi-o crează, de poziţia ocupată, de preţ, de filozofia de marketing. Calitatea vinurilor româneşti este din ce în ce mai bună. Suntem pe drumul cel bun. Din păcate, vinul românesc nu este cunoscut. România este a zecea ţară consumatoare de vin din lume ca volum. Majoritatea vinurilor româneşti sunt consumate pe plan local, ceea ce nu e neapărat greşit, dar cumva îngreunează prezenţa vinurilor locale pe plan internaţional.
