Familia Răboj – trei generații de crescători de oi și capre din rase românești
Daniel Befu -
O fermă de familie care asigură traiul a trei generații. În județul Teleorman, în satul Valea Părului, tânărul Marius Răboj, alături de soția, dar și de tatăl său, au investit în creșterea oilor și a caprelor din rase românești. Tradiția va fi dusă mai departe de copii soților Răboj care deja îndrăgesc animalele de la fermă.
Exploatația lui Marius Răboj înseamnă 220 de capete de capre din rasa Carpatină și 60 de capete de ovine Carabașa de Teleorman. Tânărul nu s-ar fi gândit când era pe băncile școlii că va reuși să asigure traiul familiei din creșterea animalelor.
”Sunt născut crescut la oraș, între patru pereți. Copilăria mea s-a petrecut mai mult în jurul blocului, în spații închise și am simțit nevoia să ies să fac ceva, să simt natura și cu dragostea față de animale m-a atras ca să fac pasul către țară, să trăiesc în natură, să trăiesc sănătos și-mi place să produc mâncare sănătoasă și ecologică pentru clienții mei„, a povestit Marius Răboj în cadrul unui reportaj din rubrica ”Fermierii României”, în emisiunea Agrostrategia de pe TVR 1.
Familia Răboj a ales să crească numai rasa românești
Familia Răboj a decis de la bun început că va miza pe rase autohntone. Nu doar că acestea sunt adaptate condițiilor locale, dar au o productivitate bună și valorifică mai bine furajarea și pășunatul.
”La capre am optat pentru rasa Carpatină pentru că este o rasă care se adaptează foarte bine condițiilor noastre meteo. E o rasă mai rezistentă la boli față de celelalte rase. Îmi place rasa Carpatină pentru că e a noastră, autohtonă și trebuie să iubim ce este al nostru. E o rasă care fată 1-2, chiar 3 ieduți, depinde de situație. În general se mârlesc din primul an de viață, dar nu prea este indicat pentru că nu se dezvoltă corespunzător. Producția de lapte este una bună: fără bază furajeră, pe timp de vară ne dă undeva la 1-1,5 litri, depinde de animale, depinde și de zi, dacă e mai cald. Ieduții se dezvoltă foarte bine (…) Iar în condiții de furajare mănâncă orice, capra cred că este sanitarul islazului, pășuni, să zic așa. Exact cum e lupul la pădure, așa este capra la pășune”, a vorbit Marius Răboj despre rasa de oi Carpatină.
Carabașa de Teleorman, o rasă cu randament bun la producția de carne
La ovine, rasa Carabașa de Teleorman este cea care l-a atras. Poate și dintr-un patriotism local, iar crescătorul de animale este foarte mândru de efectivul său cu genetică certificată.
”Este o rasă autohtonă de-a noastră. Este un specific zonei noastre, se adaptează bine la condițiile noastre și este o rasă foarte bine dezvoltată pe masa musculară, că până la urmă oaia trebuie să aibe carne pe ea. Noi ținem pentru carne. Sunt produși care fată de la 6-7 kilograme și ajung, mielul în viu la 2-3 luni de zile poate să ajungă 40-50 de kilograme, depinde de baza frajeră a fiecărui îngrijitor”, a explicat tânărul fermier.
Cum ovinele au rasă bună, o parte din venituri vin și din vânzarea mieluțelor pentru reproducție. În rest, se merge pe berbecuți pentru reproducție sau pentru sacrificare. ”Nu-i sacrific eu, că nu dețin centru de sacrificare, dau doar în viu. Asta ne lipsește în județul Teleorman, cel puțin eu nu știu. Un centru de sacrificare pentru fiecare crescător cred că ar fi un mare avantaj”, a punctat fermierul.
Venituri din vânzarea brânzei după rețete tradiționale
Un alt venit important este cel din procerea și vânzarea brânzei tradiționale. Clienții sunt în general persoane care cunosc familia și care doresc să cumperea un produs autentic, obținut doar din lapte. ”Reclama mi-am făcut-o din vorba în vorbă, s-a transmis.
În mare parte brânza care o produc o vând acasă, dar mai livrez și în orașul meu natal, Alexandria, unde am crescut și am copilărit și am foarte mulți prieteni cărora le place brânza și le duc doar pe comandă la adresă, acasă. Nu mă duc cu ea în piețe ca să stau prin târguri că nu poți, n-ai loc de samsari, că toate piețele sunt pline de samsari”, spune Marius Răboj.
Islazul comunal există. Dar nu pentru animalele familiei Răboj
Viața de crescător de animale are plusuri și minusuri, recunoaște tânârul fermier care spune că tinerii pot lua această cale și să aibă succes numai dacă iubesc animalele.
„Ca în fiecare meserie, avantajele – să încep cu ele, ar fi că dacă îți place natura și îți place să fi înconjurat de suflete curate și sincere, ai putea să te apuci de animale pentru că sunt cred că singure ființe care nu te trădează. Pe lângă asta, produci mâncare sănătoasă pentru prieteni, cunoștințe. Foarte puțini au mai rămas crescători de animale, mai ales tineret. (…) Dezavantaj ar fi că timp liber nu există și…cam atât. Ah, și alte dezavantaje pot apărea în funcție de localitate, de conducerea, pentru că s-ar putea să fie și bețe în roate din unele puncte de vedere, cum ar fi pășunatul”, a spus fermierul Marius Răboj care la rândul său se confruntă cu problema lipsei suprafeței de pășunat.
”La noi în comună islazul îl deține o asociație de prin 2007, de când a început cu subvenții, dar nu s-a făcut absolut nimic pe el ca și îngrijiri, stau ciulini pe el. Nu s-a dat cu îngrășământ, nu mai spunem că pe zi ce trece dispare din islaz pur și simplu parca ai zice că s-a evaporat, dar pământul tot acolo rămâne doar că i-a schimbat încadrarea și folosește în alte treburi. Îl tin ține pe asociație și nu ni-l atribuie nouă, ca și crescători de animale direct ca să putem să facem și noi ceva. Dacă acum 3 ani de zile am încercat să vorbesc cu domnul președinte și cu domnul primar, mi s-a zis că este contract și nu se poate să ni-l atribuie, să vorbesc cu domnul președinte de la asociație. Domnul președinte ne-a mai dat și nouă câteva hectare, dar cum ni le-a dat: 30 de ari, 50 de ari, 40 de ari ca să nu putem să facem nimic. Eu sunt din satul Valea Părului, mi l-a dat pe la Marzanesti, pe la Cernetu, pe lângă drumuri și nu pot să fac absolut nimic, nici la subvenție n-a fost eligibil o mare parte din el”, este păsul tânărului crescător de animale.
Pentru Marius Răboj și familia sa, singura soluție la problema suprafeței de pășunat rămâne timpul…La expirarea contractului încheiat cu asociația, primăria ar putea demara procedura de atribuire directă astfel încât de islazul să fie folosit pentru pășunat, nu doar pentru subvenții.
