Radu Soldubanu a avut ocazia, dar a refuzat să facă profit cu cerealele din Ucraina
Daniel Befu -
Fermierul Radu Soldubanu lucrează, cu familia, o suprafață de 800 de hectare de teren în localitatea Păulești, județul Satu Mare. De când a izbucnit războiul din Ucraina, exploatația familiei Soldubanu, care deține spații de depozitare de circa 30.000 de tone și face și distribuție de inputuri, s-a văzut nevoită să ia decizii fără precedent.
Radu Soldubanu mărturisește că a avut de mic ”microbul pămânului în sânge”. Având la bază un liceiu industrial, a început agricultura după Revoluție, lucrând la început numai 55 de hectare – inclusiv prestări servicii.
”Efectiv în 1992 am început activitatea în agricultură, când am acționat primul tractor, un tractor mic în doi cilindri. Am crescut treptat, am profitat de fondurile de aderare care au apărut – respectiv în 2006 SAPARD, pe urmă am continuat cu încă un proiect pe SAPARD, ulterior FADR și mai nou AFIR. În 2005 am luat decizia de a înființa compania – pentru că în 2005 am înființat-o. (…) Ne-am gândit că era obligatoriu să ne legalizăm pentru că nu aveam altfel nici o șansă de a ne dezvolta. Și atunci am optat pentru un SRL și chiar din prima am și depus primul proiect pe fonduri, l-am câștigat și toate au venit imediat – ca și cum pofta vine mâncând, așa au venit și proiectele, unul după celălalt. Deci avem șase proiecte în 10 ani. Vă dați seama că sunt chiar foarte, foarte comasate”, vorbește Soldubanu despre începuturile fermei sale Agro Radu.
”Cea mai mare valoare este sau a fost dată de către spațiul nostru de depozitare. Deținem în total patru spații de depozitare constând în 30.000 t ca și capacitate. Ca și număr de silozuri undeva la 28 de silozuri cu o capacitate medie de 1.000 de tone fiecare, plus silozurile tampon pentru porumb umed care intră la uscător. Suntem la al șaselea proiect care este în fază finală de implementare. Printre altele, la acest ultim proiect avem și un FNC cu o capacitate de 5 tone pe oră, care ne va ajuta să nu vindem marfa direct, deci să o procesăm și pe urmă să o vindem procesată, respectiv furaje pentru animale”, a vorbit Radu Soldubanu despre partea de stocare din fermele sale.
A decis să nu cumpere cereale ieftine din Ucraina
Anul trecut, fermierul s-a văzut pus în postura de a lua o decizie: să profite sau să nu profite de noul context oferit de criza adusă de importurile ieftine de cereale ucrainene.
”Știm foarte bine că Satu Mare este granița cu Ucraina – cel puțin un punct de trecere al frontierei Halmeu – pe unde după începerea războiului, dat fiind faptul că Comisia Europeană a liberalizat importurile, adică a scos taxele vamale, a fost un aflux de marfă ucraineană foarte mare, care multora dintre noi le-au generat pierderi enorme prin faptul că venind marfă mai ieftină, cumpărătorii s-au reorientat deși nu întotdeauna marfa a fost de calitate. Atunci nouă ne-au generat pierderi foarte mari. Și eu am fost tentat și nu tentat – mai bine spus ispitit de anumiți comercianți între ghilimele, care au apărut ca ciupercile după ploaie, ca să cumpărăm cereale, dat fiind faptul că spații depozitare avem suficiente, dar am rezistat pentru că am considerat că este o cel puțin o chestie de moralitate față de fermierii noștri și de colegii mei – să nu cumpărăm, să nu dăm apă la moară celor care vor să facă bani peste noapte, în detrimentul celor care muncesc și știm foarte bine că în agricultură munca nu este ușoară – se face zi-lumină, se face în condiții de multe ori vitrege.faptul că am rezistat ispitei este un lucru bun și mă felicit pentru treaba aceasta. Cel puțin din acest punct de vedere nu am generat pierderi companiei. S-au generat pierderi pe faptul că am cumpărat sau am recuperat de la clienții noștri cereale la un preț care a fost în toamnă – știm foarte bine ce prețuri au fost și în vară și ulterior am n-am reușit să le vindem decât cu pierderi foarte mari”, a explicat Radu Soldubanu în cadrul unui reportaj difuzat în cadrul rubricii ”Fermierii României”, în emisiunea Agrostrategia de pe TVR 1.
Fermierii care au stocat cerealele anul trecut au avut de pierdut
Nu doar Radu Soldubanu a avut enorm de pierdut, ci și ceilalți colegi din zonă, care au fost loviți în plin de prăbușirea prețurilor după ce ONU a negociat un acord pentru a fi scoase cerealele din Ucraina, la Marea Neagră. Din dorința de a ajuta alți fermieri, Soldubanu s-a trezit într-o situație delicată.
”Anul trecut am luat decizia – prima decizie de acest gen ca să vin în sprijinul clienților noștri, în sensul de a le asigura trei luni de zile capacitate de depozitare gratuită a cerealelor cu speranța că prețurile vor crește și vor putea face venituri mai mari. Din păcate, a fost chiar invers. Și da, nu a fost cea mai inspirată decizie. Am vrut să fac un lucru bun, dar de fapt s-a întâmplat exact invers. Acum ca fapt divers, majoritatea clienților au vândut marfa la recoltare. Au fost câțiva care au optat pentru depozitare. Trebuie să știți faptul că eu m-am simțit un pic vinovat pentru faptul acesta și când au venit să factureze, chiar dacă au depășit – pentru că până la urmă noi am cumpărat acele stocuri care erau la noi în custodie – chiar dacă au depășit perioada de depozitare gratuită, nu le-am mai luat nici ban pentru depozitare, pentru că m-am simțit un pic vinovat, deși nu a fost cu intenție, încă o dată”, a explicat fermierul sătmărean, care a mai luat încă o decizie strategică neașteptată. ”În contextul în care știam că urmează un val de scumpiri, pentru că se scumpeau deja îngrășămintele sau se scumpiseră, se scumpea energia… toate, anul trecut am luat decizia de a nu returna nici un bob de sămânță. Vorbim de sămânță de floarea-soarelui și de porumb în special pentru că am avut un feeling și s-a adeverit că prețul va crește foarte mult. Prețul a crescut între 200 și 350 lei pe sac, funcție de hibrid și de compania producătoare. Atunci am luat decizia de a nu returna și le-am oferit clienților noștri fideli – deci ca și un mod de un bonus sau fidelitate – posibilitatea de a cumpăra aceste semințe la prețurile vechi. Noi ne-am asumat depozitarea în condiții optime – singura cerință a fost ca ei să plătească semințele în toamna trecută, dar gândiți-vă că acesta a fost un real ajutor pentru toți fermierii care au cumpărat aceste semințe de la noi, pentru că numai la un 200 lei pe sac dacă calculăm, la câteva zeci de saci, deja vorbim de mii de lei care le-au rămas în buzunar și cu asta eu i-am ajutat efectiv să mai reducă din pierderile pe care le-au avut anul trecut, pentru că vorbim și de o secetă care ne-a afectat foarte tare, mai ales culturile sau în special culturile de primăvară”.
Ciclicitatea anilor buni și a celor cu secetă în ferma lui Radu Soldubanu
Problemele pieței de cereale se suprapun peste o altă mare problemă a agriculturii românești, cea a schimbărilor climatice. O chestiune analizată de fermierul sătmărean care s-a văzut nevoit să își calculeze fiecare leu investit în culturi.
”Ținând cont de experiența mea de 30 de ani în agricultură, am observat că există un ciclu al vremii și observând înapoi anii, derulând înapoi anii, am văzut că la un ciclu de 10 ani avem doi ani cu extreme, din care unul este extrem de secretos, unul este extrem de ploios. Avem doi ani în care avem producții foarte bune și restul anilor sunt pe la mijloc. Acum ținând cont de acest lucru să știți că vremea influențează în mod direct culturile – deci o cultură de toamnă niciodată sau în niciun an nu vei avea producții bune la toate culturile – toamnă și primăvară pentru că vremea influențează în mod direct. Dacă la culturile de toamnă vei avea un an excepțional – vorbim de grâu, rapiță, trebuie să știi că la culturile de primăvară n-o să ai un an excepțional. În schimb invers, dacă o să ai probleme la culturile de toamnă, culturile primăvară vor fi bune. Asta am observat eu în 30 de ani de activitate pe zona noastră, bineînțeles”, analizează fermierul.
În urma analizei făcute privind ciclicitatea anilor agricoli, fermierul Radu Soldubanu cântărește atent perspectiva sistemelor de irigații pentru terenurile pe care le lucrează. ”Datorită faptului că avem doar un singur an secetos la un ciclu de 10 ani cum am spus, în fiecare an când cel puțin eu sau noi ne gândim că ar fi bine să facem irigații, dar venind anul următor cu precipitații satisfăcătoare sau poate că mai mult decât trebuie, renunțăm. Tot ce e posibil ca dacă ar fi doi ani foarte secetoși unul după celălalt, să avem curajul să începem să ne gândim la irigație. O soluție, dat fiind faptul că în zona noastră nu sunt posibilități de irigare din cursuri de râuri – mă rog, este râul Someș, dar este destul de departe și nu ar fi posibilități dar ar fi investiții mult mai mari. O soluție ar fi irigarea din puțuri. S-ar putea face – ar fi o soluție să se tragă apă din puțuri, să se scoată și să se depoziteze într-un bazin izolat și impermeabil sauîn șanțurile care împrejmuiesc parcelele dar la fel, acele șanțuri să fie impermeabilizate ca să nu piardă apa. Și ar fi o soluție pentru irigare. Dar să știți că apa din irigații nu este nici pe departe la fel de bună ca apa din precipitații. Există ceva, ceea ce nu poți compensa la natură. Natura îți dă apa cu de toate. În schimb tu ce scoți din puț nu ai cum să înlocuiești ce îți dă natura”, apreciază Radu Soldubanu.
O altă măsură a contracarării efectelor climatice este modul în care știi să gestionezi lucrările din fermă, consideră fermierul din Păulești, Satu Mare. ”Noi cel puțin încercăm sau facem treaba asta de câțiva ani, încercăm să facem lucrări agresive, respectiv aratul este o lucrare agresivă o dată la trei ani și asta numai după cultura de porumb, pentru că la cultura de porumb într-un an normal se generează foarte multe resturi vegetale care trebuiesc încorporate ca să se descompună în macroelemente. La cultura de grâu încercăm o tehnologie minim tillage, să zic așa. Deci lucrări numai cu discul iar la cultura de rapiță de regulă facem o scarificare, pentru că după cum se știe cultura de rapiță are rădăcină pivotantă și are nevoie să meargă cât mai jos în pământ și atunci încercăm să-i dăm posibilitatea prin această lucrare să acceadă mai în adâncime„, vorbește fermierul despre tehnologia de prelucrare a solului în ferma Agro Radu.
Strategia fermei, gândită în funcție de costurile la hectar
Calculele antreprenorului din agricultură pornesc întotdeauna de la costurile per hectar. ”Ne raportăm la culturile de toamnă care sunt două importante – respectiv grâul și rapița, care aproximativ au aceleași costuri. (…) Ținând cont de prețul îngrășămintelor, eu zic că undeva la 5.000 lei așa, grosso modo ar fi cheltuiala cu un hectar de rapiță și cu un hectar de grâu. În asta nu e inclusă arenda. Dacă ne raportăm la grâu, la 5.000 lei cheltuială ar trebui să produci minim 5 tone la hectar cu 1 leu kilogramul, dar anul acesta nu va fi 1 leu kilogramul și atunci, automat trebuie să crești producția ca să compensezi prețul. Deci anul acesta la un preț estimat de 0,75-0,80 bani pe kilogramul de grâu la recoltare, ar trebui să faci un 6-6,5 de tone pe hectar ca să ieși la 0 fără să faci profit. (…) Păi într-un an corect, eu aș zice că un 20-25% ar fi neapărat nevoie de un profit pentru că abia se termină un ciclu de cultură, că se începe un alt ciclu. Deci banii pe care i-ai câștigat, îi reinvestești în cultura următoare”, spune fermierul.
O situație mai delicată este la culturile de primăvară, unde sămânța s-a scumpit foarte mult în acesta an, iar investiția la hectar l-a dus la 5.000 – 6.000 de lei. ”Mai puțin un pic la floarea-soarelui, o cultură care se poate face cu bani mai puțini – bine nici nu dă venit mare, dar în funcție de preț – că anul trecut la un preț de 2,7 – 2,8 lei pe tonă, cu 2 tone la hectar și cu inputuri ieftine ai făcut profit bunicel. Anul acesta se pare că tot ce ne poate salva este să fie un an foarte bun pentru cultura de porumb ca să facem 10 tone cum am făcut acum doi ani, chit că va fi un preț de 0,80 – 0,90 lei la recoltare, atunci da, va fi un profit de un 30% estimez eu. Dacă va fi un an normal cu – spun 10 tone de producție. (…) Până acum stăm bine ca precipitații, deci avem acumulat anul acesta în jur de către 200l de litir pe mtru pătrat. E foarte bine până la ora asta și dacă vor continua în acest ritm va fi bine, dar încă este prematur să anticipăm așa o producție pentru că vedeți, porumbul abia este semănat, nici n-a apucat să răsară și este cale lungă până o să-l vedem în buncărul de la combină”, declara Soldubanu în luna mai.
Radu Soldubanu, fermierul care face agricultură la granița cu Ucraina
