Cătălin Grigoriu: ”În prezent, cred că peste 50% din fermierii României sunt în insolvență tehnică”
Daniel Befu -
Economist de profesie, absolvent al specializării finanțe, la o universitate din Montreal, Canada, Cătălin Grigoriu este fermier pe 6.500 ha. Totodată, prin intermediul Moldova Farming este furnizor de inputuri la scară națională. Pe partea de business, este asociat cu frații Pavăl, fondatorii Dedeman. În anii 2021 și 2022, Cătălin Grigoriu a acordat Agrointeligența două interviuri extrem de atent lecturate de fermieri, care au apreciat luciditatea argumentației de la acele momente. Nu toate afirmațiile investitorului în agricultură s-au adeverit, însă nicidecum din cauza unei erori de rațiune sau percepție a realităților, ci din cauza impredictibilității economice naționale și internaționale, într-un context geopolitic cu evoluții greu de ghicit. În 2023, Agrointeligența a vrut să perpetueze această mini-tradiție a interviului anual luat lui Cătălin Grigoriu, pentru a beneficia de spiritul analitic al antreprenorului din agricultură. Dintre cele 3 runde de dialog cu Cătălin Grigoriu, acesta este de departe cel mai pesimist pentru ”condiția de fermier”. Însă chiar și în acest moment dureros pentru Agricultura românească, producătorul identifică niște linii directoare după care fermierii e bine să se ghideze, în speranța că vor ajunge la liman. Afirmațiile lui Cătălin Grigoriu – care e și membru al Forței Fermierilor – nu sunt altceva, decât verbalizarea apăsării pe care o trăiesc, aproape la unison, fermierii români.
Agrointeligența: Care este starea de sănătate a agriculturii și mai ales a fermelor din România, din perspectiva dumneavoastră?
Cătălin Grigoriu: Agricultura românească se află astăzi într-un moment de cumpănă, moment în care atât supraviețuirea fermierului român, cât și a întregului sistem de agribusiness sunt puse, mai mult ca niciodată, sub semnul întrebării. Pe lângă agricultori, și jucătorii de pe piața de inputuri agricole și cereale au pierdut, din estimarea mea, în perioada august 2022 – decembrie 2023, circa 600-650 milioane de euro! O sumă uriașă, irecuperabilă și care poate fi explicată de o conjunctură complexă.
În prezent cred că peste 50% din fermierii României sunt în insolvență tehnică. Aceștia nu-și pot achita integral datoriile față de creditori: bănci, firme de leasing, IFN-uri, sau față de furnizorii de inputuri și servicii. Acești fermieri “aleg”, în măsura în care li se și permite, să rămână cu restanțe – de obicei cu plata la viitoarea recoltă din 2024 – față de partenerii mai înțelegători. Fermierii corecți, care știu să comunice, înțeleg noțiunea de transparență și vin cu garanții suplimentare, nu sunt executați și nu li se cere insolvența, dar acest lucru nu înseamnă că ei nu sunt de fapt în stare de insolvabilitate.
Cunosc fermieri care au accesat creditul “De cinci ori subvenția APIA” sau “De trei ori subvenția APIA” doar pentru a-și achita datoriile curente ale anului 2023! Sunt și alții care și-au vândut din utilaje și chiar din terenurile agricole deținute în proprietate, pentru a-și onora obligațiile contractuale. Dar cum vor rezista oare acești fermieri în anii care vor urma, fără contribuția anuală și esențială supraviețuirii, a subvenției APIA?
Agrointeligența: Dumneavoastră sunteți atât un reputat fermier din zona centrală a Moldovei, cât și distribuitor de inputuri. În acest din urmă rol pe care-l jucați în ecosistemul agricol, s-a produs o acumulare de pierderi similară acumulării de metale grele în organismul peștilor care viețuiesc în ape poluate?
Cătălin Grigoriu: Lăsând fermierii la o parte și analizând partea de furnizare de inputuri, dar și traderii cu cereale, aceștia au suferit pierderi colosale, repet, pe care le estimez la peste 600 milioane de euro. Acestea au fost cauzate de deprecierea rapidă a stocurilor, atât la îngrășăminte, cât și la cereale, unii jucători ajungând să-și piardă profiturile realizate în ultimii 2-3-5 ani de zile și să ajungă ei înșiși în situații financiare delicate.
Mulți furnizori de îngrășăminte s-au aprovizionat cu îngrășăminte încă din vara anului trecut, pentru a fi pregătiți să livreze prompt fertilizanții fermierilor, doar că în lipsa cererii, s-au ales cu pierderi de milioane de euro, odată cu prăbușirea prețurilor la astfel de inputuri.
Agrointeligența: Toți credem că știm cum s-a ajuns în această situație dificilă. Care sunt nuanțele care ne scapă?
Cătălin Grigoriu: Probabil cel mai devastator factor care a destabilizat total, nu doar situația financiară a fermierilor, ci și moralul lor, a fost seceta cruntă care s-a manifestat în ultimii 3 din 4 ani, cu precădere în zonele de Est și Sud Est ale României. Jumătate din țară a fost grav afectată de secetă, ani la rând, producțiile la porumb fiind între 0-2 t/ha, la grâu între 1-2 t/ha și la floare până într-o tonă la hectar. Puterea de cumpărare a fermierilor s-a prăbușit, cererea a devenit practic inexistentă și prețurile la inputuri au coborât drastic (vorbim de scăderi de 30-50%, atât la cereale, cât și la inputuri).
Totodată trebuie să evidențiem și raportul, total nefavorabil fermierilor, dintre prețurile la inputurile agricole – maxime istorice în toamna anului 2022, odată cu înființarea culturilor de toamnă 2022-2023- și prețurile la cereale, care au atins minimele ultimilor 3 ani de zile. Un cost per ha care se calculează corect, a fost în acest an agricol 2023 în jurul sumei de 7.500 lei/ha și veniturile au fost cu minim 2.o00-3.000 lei/ha mai puțin. Deci vorbim de pierderi per hectar de minim 2.000 lei. Uriașe! Să nu uităm și de nivelul ridicat al dobânzilor, mulți fermieri accesând credite bancare garantate cu ipoteci imobiliare, la dobânzi de circa 12% DAE pe an.
În același timp aș spune câteva cuvinte și despre “lăcomie”. Un cuvânt pe care mulți evită să-l rostească, la fel cum nu se discută în piață de pierderile de sute de milioane de euro! Mulți fermieri și traderi au avut șansa să-și vândă producția agricolă/cerealele, la prețuri mult mai mari, dar au ales să-și țină produsele pe stoc, în speranța unei aprecieri și mai mari a prețurilor! În general fermierii stabili financiar -care își permit și silozuri și stocarea de cereale – au suferit cele mai mari pierderi; fermierii vulnerabili financiar fiind “nevoiți” să-și vândă producția agricolă la recoltă și, culmea, la prețuri mult mai bune decât fermierii înstăriți.
Și aproape nu cunosc trader de cereale, sau furnizor de inputuri, care să nu fi început anul 2023 cu mai puțin de 2-3 milioane de euro pierdere, din devalorizarea stocurilor deținute! În tot acest context, în locul asumarii unor greșeli sau lăcomiei, s-a mers pe varianta identificării unui vinovat: Ucraina. Personal, înțeleg influența războiului asupra fluxurilor logistice din România, zonal sau local s-au creant anumite anomalii, dar nu găsesc nici pe departe Ucraina ca fiind vinovata principală a contextului agricol greu din acest an. Îmi asum ce spun, privitor la Ucraina, chiar dacă asta deranjează multă lume.
Agrointeligența: Unde ne aflăm acum?
Cătălin Grigoriu: În condițiile acestui an extrem de dificil, mă refer la anul 2023, situația la zi se prezintă dramatic atât pentru fermieri, cât și pentru furnizorii de inputuri și traderii de cereale, mai ales cei locali și regionali. La acest context se mai adaugă noua legislație fiscală, care afectează enorm companiile mari, cu cifre de afaceri de peste 50 milioane de euro și care activează în domenii cu marje de profit foarte mici, cum este exemplul agribusiness-ului.
Astfel, orice companie cu un minim raționament economic și prudență financiară, nu-și va permite să vândă nici un produs cu o marjă de profit de sub 6,5%, fără a-și crește impozitele suplimentare de plătit. Traderii de cereale intră în aceeași categorie! Astfel, toți distribuitorii mari de inputuri și traderii de cereale își vor vedea impozitul pe profit crescut de la 16% și până la 70-80%, în funcție de politica comercială adoptată și limpezimea cu care iau astfel de decizii economice.
Această măsură afecteaza în mod cert fermierii care, teoretic, nu vor mai putea beneficia de prețurile promoționale din trecut, în timp ce, probabil presiunea pe scăderea prețurilor la cereale va fi mai mare. Dar cei mai afectați vor fi cu siguranță jucătorii mari din agribusiness, care își vor vedea impozitul pe profit, dacă va mai exista acest cuvânt ”profit”, de 3-4 ori mai mare. La propriu, vom munci exclusiv ca să plătim taxe la stat!
Acest context general dificil a fost observat și de companiile de asigurare de credit comercial. Din propria experiență, am observat că peste 70% dintre fermieri NU sunt asigurabili, din cauza situațiilor financiare extrem de precare. Diferența de 30% dintre fermieri, care este asigurabilă, este asigurată la valori ce reprezintă doar 10-40% din contravaloarea inputurilor de care aceștia au nevoie. Și fără asigurare comercială și după 3 din 4 ani de secetă și pierderi financiare, câți furnizori de inputuri mai au curajul să finanțeze agricultura românească? Mai ales pe fermierii care nu-și pot nici măcar plăti datoriile curente din acest an?!
Trebuie menționat și faptul că insolvențele în rândul fermierilor au crescut, că numărul de zile de întârziere la plată a facturilor scadente către diverșii furnizori au crescut, că mulți nu au fertilizat culturile de toamnă, că prețurile la cereale își continuă scăderea, că foarte mulți răman cu datorii neachitate și în anul 2024, deci nu sunt motive de siguranță și optimism pentru anul ce va urma. Dobânzile vor rămâne ridicate – este o certitudine, iar implicarea statului în susținerea acestui sector agricol, măcar prin prisma secetei care lovește de ani buni o jumătate de Românie…este spre zero!
Și cum cei mai mulți furnizori de inputuri au plătit scump, în milioane de euro, spiritul gospodăresc de a se aproviziona cu îngrășăminte din timp, pentru livrări prompte către fermieri, acum cei mai mulți stau și așteaptă să-și revină cererea! În acest context dificil, sute de fermieri și-au scos fermele la vânzare.
Agrointeligența: Ce sugestii pentru viitor aveți? Asta dacă în contextul sumbru pe care-l descrieți, mai există căi de evitare a unei alunecări pe mai departe a fermierilor într-un abis financiar.
Cătălin Grigoriu: În calitate de fermier, dar și furnizor de inputuri agricole, sugerez doar că orice achiziție de inputuri este foarte probabil să se facă în condiții comerciale mai bune în luna decembrie 2023, decât în noul an, măcar prin prisma noii legislații fiscale. Aș mai sugera că va fi logistic imposibilă o aprovizionare adecvată cu îngrășăminte în primăvara anului 2024. Prin urmare, e bine ca fermierii să-și plaseze comenzile de îngrășăminte încă de pe acum, ca să li se poată livra marfa începând cu luna februarie.
Cum nimeni nu va ști prețul viitor la cereale, e bine ca toți să ne întoarcem la maniera prudentă de a vinde în proporție de 30-40-30% din producția obținută în avans, la recoltă și respectiv la 1-2 luni după recoltare.
Poate nu ar fi rău ca și comenzile de îngrășăminte să fie împărțite în 2-3 loturi, întrucât prețurile pe piața internațională variază efectiv cu +/- 50-100 de euro la 2 săptămâni și nimeni nu poate estima momentul “perfect” al achiziției.
Aș sugera totodată ca fermierii să oprească achizițiile de active care au perioade lungi de amortizare, sau care nu sunt esențial a fi înlocuite / cumpărate -depozite, silozuri, utilaje- și să aibă în vedere doar un singur obiectiv: cash flow pozitiv. Doar dacă nu au de ales, este indicat să-și păstreze și să-și consolideze parteneriatele cu băncile cu care lucrează, cu furnizorii de inputuri obișnuiți, etc.. Suntem într-o perioadă în care încrederea reciprocă și o relație serioasă și statornică cu partenerii de afaceri, sunt mai importante decât un preț cu 5-10 lei mai bun pe tona de îngrășământ, sau pe sacul de sămânță.
În mod cert, mulți fermieri mai au pe stoc produse fitosanitare din trecut, și e bine să le folosească pe acestea în locul achiziționării de produse noi. Repet, întărirea situației cash-flowului este esențială supraviețuirii în această perioadă.
Agrotehnic vorbind, nu știu câți din estul și sud estul țării mai au încredere în cultura de porumb și cred că această cultură va trebui înlocuită -măcar parțial- cu o altă cultură cu adevărat rezistentă la secetă.
Agrointeligența: Ce înseamnă a fi fermier la granița dintre 2023 și 2024?
Cătălin Grigoriu: Meseria de agricultor este o meserie extrem de riscantă și care poate provoca pierderi totale, atât fermierului în sine, cât și partenerilor acestuia. În acest context, îndemn fermierii să-și asigure culturile! Încă sunt foarte mulți fermieri care nu-și asigură culturile și nu mă refer la asigurarea împotriva secetei, care practic este imposibil de realizat în România, ci la asigurarea “tradițională”.
Și cum cazurile de fraudă și înșelăciune s-au înmulțit în acest an și cunosc personal mulți fermieri păgubiți, aș reaminti tuturor expresia “e prea frumos ca să fie adevărat”. Atunci când întâlniți prețuri la produse, cu mult sub prețul pieței și vi ce cer banii în avans, gândiți obiectiv, informați-vă și nu vă lăsați pradă lăcomiei.
Să ne rugăm la bunul Dumnezeu la un an bogat în precipitații, să fim cumpătați și prudenți și să reintroducem în vocabularul nostru cuvântul “smerenie”.
