Daniel Moțiu Senior și Daniel Moțiu Jr. – tată și fiu, două generații în agricultură
Daniel Befu -
Daniel Moțiu Senior, alături de fiul său, Daniel Moțiu Junior, fac agricultură în județul Arad. Spre deosebire de alți fermieri care au terenurile răsfirate pe raza a mai multe localități, tatăl și fiul au reușit să păstreze o suprafață agricolă compactă. Un mare avantaj pentru afacerea de familie de lângă Ineu.
Familia Moțiu lucrează teren agricol prin ferma PlantProtect din comuna Șiria. Exploatația cuprinde 750 de hectare, cultivate cu cereale – porumb, grâu, cu oleaginoase – rapiță și floarea-soarelui, și cu soia. Daniel Moțiu Jr. a investit și într-o fermă de viței la îngrășat.
”Am 68 de ani, am terminat în 1980 Facultatea de Horticultură la Craiova. După terminarea facultății am fost aproape 6 ani de zile șef de fermă la o fermă viticolă în Târnova și apoi am venit aici la IAS Ineu – fostul IAS Ineu – și aici am rămas de vreo 37 de ani și aici lucrăm acum în domeniul privat. Înainte am fost la IAS Ineu – ferma aceasta aparținea de IAS Ineu”, vorbește fondatorul exploatației, Daniel Moțiu.
Ferma lucrează o suprafață compactă de 750 de hectare
Ferma de astăzi este ridicată pe locul fostului IAS Ineu pe care Seniorul s-a chinuit după 1990 să îl salveze. A propus modelul de la Curtici cu o privatizare prin care terenurile să rămână oamenilor și să fie lăsate în arendă societății-umbrelă. Nu a fost chip ca decidenții vremii să fie convinși așa că, într-un final, împreună cu un asociat, Daniel Moțiu a cumpărat ferma la licitație. Cu timpul a răscumpărat partea partenerului, iar acum ferma este în totalitate una a familiei.
”Gradul de compactare a rămas pentru că cei care au primit aici pământ în proprietate, cei mai mulți erau din alte zone. Erau din Arad, din Timișoara, din Cluj, din București și ei primind pământ aici, cei mai mulți l-au lăsat în arendă. Nu așa s-a întâmplat cu CAP-urile unde, localnicii au primit pământ acolo și mulți dintre ei s-au privatizat și au început să-și lucreze suprafața de pământ. Aici a fost un mare avantaj. Parte din suprafața fermei a fost preluată și de alți proprietari de pământ pentru că ferma înainte avea 1.150 ha dar s-a dat la fostul CAP, la oamenii care sunt în sat”, explică Daniel Moțiu tatăl cum s-a reușit ca până astăzi, ferma din comuna Șiria să lucreze o suprafață compactă de 750 de hectare.
”Această compactare ne ajută pentru că nu facem distanțe mari, nu avem nevoie să ne deplasăm cu utilajele pe distanțe mari – suntem aproape. În fiecare zi venim cu utilajele în fermă, lucrăm – 2-3 kilometri până la cea mai îndepărtată zonă. Fiindcă nu ne deplasăm mulți kilometrii, facem economie și de timp și de combustibil. Poți să-ți faci lucrările în timp – contează foarte mult”, explică Seniorul.
Cultura sa preferată rămâne grâul. Din cauza lipsei de precipitații, culturile de toamnă ocupă de obicei 70% din suprafața fermei, în timp ce porumbul și floarea-soarelui beneficiază de suprafețe tot mai reduse.
”La porumb acum e problemă cu Diabrotica. Înainte mergeam 2-3 ani la cultura de porumb, acum mai puțin. Orzul vine după grâu sau, dacă avem sămânță, atunci avem întotdeauna premergătoare fie porumbul, fie rapița, fie soia. De obicei soia pentru că e o bună premergătoare. La fel și porumbul. (…) Înainte de 1989 parcă clima era altfel. Avem niște ploi de vară scurte de 2-3 ore – niște ploi bune. Aveam și secetă dar parcă nu așa. Nu aveam în schimb tehnologie. Nu aveam soiuri, nu beneficiam de îngrășăminte, de utilaje. Ori acum, de când beneficiem și de utilaje și de tehnologie și soiurile sunt performante genetic, s-au dublat producțiile. În ceea ce privește eliminarea apei din sol – că toată lumea vorbește de schimbările climatice, încălzirea globală… mie îmi place să spun că încălzirea aceasta globală e un fenomen planetar sau cosmic. Noi trebuie să avem grijă de natură dar noi să o schimbăm sau să o oprim, nu o vom putea face”, spune agronomul.
Tânărul Daniel Moțiu s-a alăturat oficial fermei după terminarea facultății
Stând lângă tatăl său, Daniel Moțiu Junior a învățat agricultură de mic. L-a și pasionat, iar o mare parte din amintirile copilăriei sale sunt legate de locul de muncă al părintelui, iar când a crescut, a ales să urmeze Facultatea de Agronomie. A absolvit-o în 2010 și de atunci este dedicat fermei de familie.
”De mic mi-a plăcut să vin la fermă datorită faptului că tatăl meu mă aducea zilnic cu el după terminarea orelor – abia așteptam să vin acasă, să vină să mă ia să merg în fermă și în anii când eram eu mai mic încă se ducea mâncarea la oameni cu căruța. Abia așteptam să ajung în fermă să merg cu căruțașul să ducem mâncarea în câmp. Parcă simt și acum gustul pateului de la cantină și franzelele acelea mari care se tăiau acolo în spate cu un cuțit mare – cum eram micuț, acum îmi dau seama că era un cuțit normal dar atunci totul mi se părea mult mai mare. Mâncarea făcută la cantină, la ceaun – era cea mai bună”, își amintește Juniorul de primele sale experiențe la câmp.
”Copil fiind, aerul din fermă, din câmp tot timpul îmi făcea o foame puternică și mâncarea mi se părea mult mai bună ca acasă și o mâncam cu o pofta destul de mare. Ulterior crescând, mergeam pe câmp cu tractoriștii și am prins pasiunea aceasta pentru tractoare, pentru utilaje. Mai apoi am învățat câte puțin din mecanică după care, m-am orientat spre cultura câmpului care a început să-mi placă tot mai mult. M-am implicat alături de tatăl meu tot mai mult, am învățat foarte multe din experiența lui, din cunoștințele lui adunate de-a lungul anilor și pentru mine a fost un bagaj de cunoștințe și un început în agricultură”, spune Daniel Moțiu Junior.
Investiții în modernizarea parcului de utilaje agricole
Venirea juniorului Moțiu în fermă a însemnat și o revoluție tehnică. Parcul de utilaje a fost întinerit, iar noile tehnologiile au fost implementate împreună cu echipa de mecanizatori.
”Am urmărit ca utilajele pe care le iau să ne permită să facem lucrările în timpul optim și am trecut de la o putere mică – o medie de 60-100 de cai putere pe fermă, am urcat la 170-280 de cai cu niște implemente în spate care ne-au putut permite să facem lucrările la timp. Dacă înainte semănam 15-20 ha la cultura de grâu, acum la un schimb prelungit semănăm până la 40-50 ha pe schimb. Totodată am urmărit să creăm condiții bune pentru mecanizatori. Utilajele sunt dotate cu GPS care sunt capabile să meargă cu o precizie de 2,5 cm permițând mecanizatorului printr-o apăsare de buton să stea până la capătul rândului fără a mai pune mâna pe volan. Pentru noi am căutat și avem aplicații care ne permit să vedem indicele vegetativ, starea culturii prin satelit, prin aplicație să ne vină pe telefon – tot timpul să vedem care este starea în câmp chiar dacă nu putem intra în câmp, cât de cât ne facem o idee despre ceea ce este în câmp și toate acestea ne ajută foarte mult”, explică tânărul Moțiu cum a gândit retehnologizarea fermei.
Următoarea mare investiție în ferma de la Ineu este în irigații. ”Pe viitor intenționăm să achiziționăm un sistem de irigat pentru a garanta și a asigura cât de cât o producție bună și pentru culturile de primăvară. În prezent sunt la stadiul de proiect și intenționăm să acumulăm apă într-un punct din care să irigăm o suprafață de 50-100 ha pentru început”, a explicat Moțiu Jr.
Îngrășătoria de viței – pariul tânărului Daniel Moțiu în zootehnie
Tânărul Daniel Moțiu a avut curajul să diversifice activitatea fermei. De la o exploatație cu componentă doar în vegetal, Plant Protect are astăzi și o componentă de zootehnie. Este sectorul pe care Moțiu Jr. vrea să îl extindă și în care vede un potențial mare în viitorul apropiat. ”Vreau pe viitor să extind acest sector, să-l integrez și cred în potențialul acesta de zootehnie dacă se face cum trebuie și în condiții bune. Am construit un singur grajd care are o capacitate de undeva la 100 de capete viței la îngrășat. Am început cu câteva capete 10-15 capete, ajungând anul trecut la 80, anul acesta tot 80-90 de capete la îngrășat”, vorbește tânărul despre ferma de viței la îngrășat.
Partea de zootehnie n-a mers din prima, în special din cauza prețurilor care erau foarte mici. ”Avantajul pot să spun că era prețul scăzut la cereale și atunci una peste alta, se compensau. De doi ani, însă, de când prețul cerealelor a urcat, nu a mai fost rentabilă îngrășarea vițeilor, dar nu m-am lăsat. Am zis că continui și anul trecut am avut o satisfacție la livrarea vițeilor: prețul a început să urce. Urmărim să vedem în continuare prețul dacă se va menține și dacă va mai fi profitabil și pe viitor. Prețul de achiziție a vițeilor a crescut foarte mult – îi luăm într-o fază de viață mică și este foarte greu să-i duci până la înțărcare și până la nivelul de sacrificare”, spune fermierul.
Lucrând împreună, tatăl și fiul au un obicei comun: de a fi mereu în locul în care de face o lucrare în câmp sau în fermă. Pasionați de ceea ce fac, cu drag de agricultură, cei doi fac în fiecare zi un arc peste timp între ferma trecutului și ferma viitorului.
”Obiceiul zilnic pe care l-am format și l-am deprins de la tatăl meu este ca în fiecare dimineață – și cum spune tatăl meu, faci dimineața o tură, la amiază o tură și seara o tură pe câmp și când ți se pare că le-ai văzut pe toate, tot mai este ceva de văzut ca să poți să supraveghezi câmpul și să poți să fii la zi cu toate lucrările – să nu-ți scape o verigă care să îți aducă un minus de producție și totodată, pagubă. Vreau să spun că această regulă funcționează foarte bine și regula aceasta mi s-a implementat foarte bine și mi s-a imprimat foarte bine. Totodată, toate deciziile și toate hotărârile le luăm încă împreună și mă bucur de sprijinul lui și de experiența acumulată pe care o are și cunoștințele pe care le-a deprins în decursul anilor și mi le-a transmis și mie. Îmi place să-mi petrec timpul în câmp, să văd starea culturilor, să văd utilajele cum efectuează lucrările în câmp, să văd dacă utilajul este bine reglat. Dacă sunt plecat, toată ziua îmi stă mintea acolo – dacă merge bine, dacă face ceea ce am spus, bine ca să iasă lucrarea bine. De multe ori dimineață când plec de acasă mănânc și mă trezesc că ajung seara acasă și mănânc a doua masă în ziua aceea pentru că mă iau cu lucrările câmpului, cu problemele care apar și toate treburile pe care le am prin câmp și mare parte din zi mi-o petrec în câmp urmărind utilajele cum lucrează și atunci când sunt plecat, mintea mea este conectată la fermă și mă gândesc dacă utilajele lucrează și fac ceea ce trebuie să facă”, spune tânărul Daniel Moțiu.
Tată și fiu, două generații de fermieri care lucrează același pământ
