Amenajamentele pastorale blochează atribuirea pășunilor către crescătorii de animale
Oana Timar – Agrointeligența
Amenajamentele pastorale sunt obligatorii pentru ca o autoritate locală să poată încheia contracte de concensiune sau de închiriere pentru suprafața de pășunat. Acesta este răspunsul pe care îl primesc fermierii care depun solicitări la primării pentru a li se atribui suprafețe de pășunat în acord cu numărul de animale pe care îl dețin.
Actuala formă a Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 le vine ca o mănușă primarilor care nu vor să dea suprafețele de pășunat către fermieri. De altfel sunt doar două motive pentru care o autoritate locală refuză de obicei să inițieze procedura de atribuire sau de licitație pentru islaz: fie suprafețele nu sunt libere de contract, fie nu există amenajament pastoral.
Asociația Forța Fermierilor reclamă o situație cu care se confruntă fermierii din cauza prevederilor OUG care le dă primarilor o scuză să nu atribuie suprafețele de pășunat către fermieri. Deși obligativitatea amenajamentului pastoral a fost amânată până anul viitor, OUG 34/2013 prevede, la articolul 9, aliniatul 7-2, că ”Unităţile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, au obligaţia de a include în cadrul documentaţiei de concesiune sau închiriere a pajiştilor permanente amenajamentul pastoral şi condiţii speciale de îndeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale în vigoare”.
Pășunile nimănui. Primăria nu le îngrijește, fermierii nu au dreptul să le curețe
Chiar și în prezent, sunt foarte mulți primari care nici nu au demarat încă procedurile pentru a fi realizat amenajamentul pastoral, mizând pe derogările care se fac anual și prelungirea termenului de la care APIA nu mai plătește subvenții pentru suprafețele care nu au amenajament pastoral. Sunt alte situații în care elaborarea amenajamentelor este tărăgănată atât de autoritatea locală, cât și de direcțiile agricole care se ocupă de redactarea documentului.
Sub protecția legislației care lasă loc de interpretări, deși în multe cazuri nu este vorba decât de nepăsare, primăriile le răspund în doi peri crescătorilor de animale care solicită suprafețe de pășunat. Nu contează că nu este vorba despre pajiști permanente, ci sunt simple pășuni comunale pentru care se poate aplica o procedură simplificată de atribuire, conform Legii Zootehniei. In consecință, pentru aceste suprafețe nu se încasează subvenții și nici nu-și asumă nimeni responsabilitatea îngrijirii lor, ajungandu-se ca aceste islazuri să devină raiul mărăcinilor, al boscheților, al câinilor fără stăpân și, in ultima vreme, gropi de gunoi ilegale.
