Succes românesc la Bruxelles: Telemeaua de Ibănești – produs cu Denumire de Origine Protejată – DOP
agrointeligenta.ro -
Telemeaua de Ibănești a reușit să se califice pentru a de venit produs cu denumire de origine protejată. Săptămâna trecută, pe 10 ianuarie, Parlamentul European a publicat săptămâna trecută, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cererea României de a proteja Telemeaua de Ibăneşti conferindu-i titulatura de produs cu denumire de origine protejată – DOP. Este o recunoaştere în premieră pentru un produs românesc.
Conform procedurii standard, celelalte state membre pot contesta decizia, însă este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, așa că telemeaua de Ibănești va deveni, în câteva luni, produs DOP în acte în regulă, la finele a peste un an de când a fost depus caietul de sarcini – în noiembrie 2013.
Conform datelor oficiale, telemeaua de Ibănești este o brânză obținută prin coagularea acidă a laptelui de vacă muls de la vacile autohtone. ”Acest tip de brânză poate fi produs de-a lungul întregului an. Se comercializează cu mențiunea „proaspătă” sau „maturată”. Brânza „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată proaspătă se poate consuma după 24 de ore de la fabricare. Perioada minimă de maturare este 20 de zile de la fabricare pentru brânza „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată – maturată”, se mai arată în Jurnalul UE.
Telemeaua de Ibănești este un produs românesc 100%, întrucât materia primă principală – laptele, provine de la vaci sănătoase, crescute și întreținute în sistem extensiv pe Valea Gurghiului (comunele Gurghiu, Hodac și Ibănești din judeţul Mureş), zonă unde pășunile sunt fertilizate doar cu gunoi de grajd și unde există o floră specifică foarte bogată, cu aproape 1.200 de specii.
”Telemeaua de Ibănești, la fel ca și celelalte brânzeturi pe care le producem, conține doar lapte provenind de la fermele din zonă. 70% din acest lapte este cumpărat de la crescători mici de lapte, fermieri care au cel mult trei vaci. Saramura este și ea specială: este o saramură naturală, din fântâna cu apă sărată de la Orșova, județul Mureș”, a declarat pentru Agrointeligența Nicu Bumb, inginer șef la Mirdatod, firma care produce faimoasa brânză. Toate aceste informații legate de procesul de producție al brânzei românești sunt atent trecute în caietul de sarcini și au fost incluse și în documentul UE.
Telemeaua de Ibănești nu este însă primul aliment care reușește să obţină recunoaşterea în UE. Magiunul de Topoloveni a fost deschizătorul de drumuri când a obținut titlul de produs cu indicaţie geografică protejată – IGP pe 8 aprilie 2011.
„România are tradiţii locale, agricole şi alimentare, cu un potenţial excepţional. Recunoaşterea europeană pentru magiunul de Topoloveni este un prim pas, un drum deschis pentru promovarea şi protejarea produselor de calitate româneşti, în Europa şi în afara ei. Îi felicit pe producători pentru acest succes şi sper că şi alţii le vor urma exemplul”, declara la acea vreme comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, după semnarea deciziei de înregistrare a produsului românesc în registrul denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice protejate.
În prezent, registrele comunitare de calitate pentru produsele agricole și alimentare sunt următoarele:
Denumiri de origine protejată (DOP): denumiri ale unor produse cu caracteristici datorate în mod exclusiv sau esențial locului lor de producție și priceperii producătorilor locali. Produsul agricol sau alimentar trebuie să fi fost produs, procesat și preparat într-o zonă geografică dată, prin utilizarea unor tehnici recunoscute.
Indicații geografice protejate (IGP): produse agricole și alimentare a căror reputație sau ale căror caracteristici sunt strâns legate de desfășurarea activității de producție într-o zonă geografică dată. Cel puțin una din etapele de producție, procesare sau preparare trebuie să aibă loc în zona geografică respectivă (în cazul AOP, toate aceste etape trebuie sa aibă loc în zona geografică de referinţă).
Specialități tradiționale garantate (STG): denumiri de produse care garantează caracterul tradițional al produsului, fie prin compoziția acestuia, fie prin metoda sa de obținere. Produsele care poartă denumirea de STG nu sunt legate de o zonă geografică anume, însă trebuie să fie produse conform specificațiilor prestabilite.
