Variola la ovine și caprine: semne, transmitere și tratament
Violina Gorcinschi -
Variola la ovine și caprine – simptomele, transmiterea și combaterea variolei la oi și capre. Virusul variolei poate produce pierderi semnificative în fermele de oi și capre, astfel că fermierii trebuie să fie atenți la simptome și la măsurile de prevenire. În acest articol sunt prezentate simptomele, modalitățile de transmitere, precum și măsurile de prevenire și tratament pentru variola la ovine și caprine.
În acest articol:
Variola la ovine și caprine este o boală virală gravă care afectează în principal ovinele și caprinele, cauzată de un virus din familia Poxviridae. Boala are un caracter foarte contagios și se poate răspândi rapid într-o turmă, ducând la pierderi economice semnificative. Recent, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a anunțat că s-au depistat focare de variolă ovină în Bulgaria. Fermierii sunt sfătuiți să își ia toate măsurile de precauție, având în vedere că introducerea virusului în România va duce la dificultăți din punct de vedere sanitar și comercial.
Variola la ovine și caprine. Caracteristici generale
Variolele sunt boli infectocontagioase produse de unele virusuri din familia Poxviridae (genurile Ortho-, Capri-, Sui- si Avipoxvirus), care afectează diverse specii de animale şi oamenii.
La oi, agentul patogen este reprezentat de Sheepppox virus, face parte din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus și este asimilat ca specie distinctă de virusul variolei caprelor (Goatpox virus), aparţinând însă aceluiași gen.
Variola caprină este produsă de un virus specific, Goatpox virus, respectiv virusul variolei caprelor, care este încadrat ca o specie distinctă de virusul variolei ovine, dar în același gen cu acesta: Capripoxvirus. Se pare că, în condiţii naturale, în afară de capre nu afectează și alte specii de animale, cu excepţia ovinelor. Spre deosebire de variola ovină, variola caprină este mai puțin contagioase, iar simptomele sunt mai puţin severe, cu pierderi mai mici.
Citește și: Variola – noua amenințare! ANSVSA anunță primele măsuri luate pentru a preveni focarele!
Variola ovinelor și caprinelor este întâlnită în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, India, Grecia și, mai nou, în Bulgaria, unde s-a raportat, recent prezența unor focare.
În ferme, pierderile economice sunt reprezentate de o producție mai redusă de lapte, precum și de o calitate mai scăzută a lânii. De asemenea, această boală poate determina restricții în comerț și o reducere a reproducției în fermele cu regim intensiv, oprind, astfel, introducerea de noi rase provenite din zone în care variola la oi și la capre este mai frecvent întâlnită.
Conform studiilor, variola la ovine și caprine nu se transmite la oameni.
Variola la ovine și caprine. Transmitere
Variola la ovine și caprine se transmite, în general, pe cale respiratorie, potrivit ANSVSA. Animalele inhalează virusul odată cu praful de cruste, însă este contagios și transcutanat, prin intermediul insectelor. O mare cantitate de virus este prezentă în secrețiile conjuctivale și nazale, piele și salivă. Totodată, virusul poate fi detectat și în lapte, urină, fecale și spermă.
Animalele infectate pot transmite boala cel mai ușor în prima săptămână în care a apărut primul set de simptome, dar s-a demonstrat că o parte din efectiv au continuat să elimine cantități mai reduse de virus în secrețiile nazale, conjunctivale și orale pentru 1-2 luni. Oile și caprele nu pot deveni transmițători cronici al bolii.
La începutul unei epizootii, boala apare numai la câteva animale, care parcurg în decurs de aproximativ o lună toate fazele de evoluţie ale bolii, până în faza de decrustizare, când elimină în mediul ambiant, odată cu crustele, o mare cantitate de virus, cu care se vor infecta alte oi care, în faza finală a erupţiei vor elimina şi ele o nouă cantitate de virus, cu care se va infecta o nouă serie de oi, până când, în răstimp de 4-6 luni vor face variolă, pe rând, toate animalele din turmă.
Perioada de incubație poate diferi, însă, în generale, este de 1-2 săptămâni. S-a constatat că primele simptome apar mai repede la animalele care au fost infectate de la insecte decât prin aerosoli.
Variola la ovine și caprine. Simptome
Variola se manifestă similar la ovine și caprine, cu simptome care includ, de obicei, febră (40-42 grade Celsius în primele zile de la instalarea bolii), noduli limfatici măriți, secreții nazale și oculare și leziuni la nivelul pielii, mucoaselor și organelor interne, scădere în greutate, pierderea apetitului, pierdere în greutate. Unele animale bolnave pot dezvolta leziuni multiple și pot avea simptome severe, însă altele, doar unele ușoare sau deloc.
Leziunile cutanate sunt cel mai important indiciu care arată prezența variolei la ovine și caprine. Inițial, la ovine/caprine apar mici pete roșii pe piele care se transformă în papule și, apoi, învezicule. Aceste leziuni se pot dezvolta ulterior în pustule și cruste. Leziunile cutanate apar de obicei pe cap (în special în jurul botului, nasului și urechilor, pleoapelor), abdomen, picioare, organele genitale. De asemenea, tind să fie mai frecvente și vizibile în zonele cu lână/păr mai puțin, cum ar fi axilele, botul, pleoapele, urechile, glandele mamare și zona inghinală, dar în mai multe cazuri severe, acestea pot acoperi întregul corp. La animalele cu lână deasă, leziunile pot fi mai ușor de găsit la palpare decât printr-o inspecție vizuală. Unele animale pot avea doar câteva leziuni, adesea în jurul urechilor sau cozii. Leziunile cutanate încep de obicei ca macule eritematoase și se dezvoltă în papule dure de 0,5-1,5 cm. Centrele papulelor devin cenușii albicioase și necrotice și sunt înconjurate de o zonă de hiperemie. În cele din urmă, se dezvoltă cruste închise la culoare, dure, bine delimitate. Veziculele pot fi văzute în timpul etapei intermediare, dar sunt mai puțin frecvente. Literatura mai veche descrie, de asemenea, o formă nodulară a variolei la oi și capre cu noduli care se extind prin toată grosimea pielii. Acești noduli devin în cele din urmă necrozați și slăbiți, lăsând o cicatrice fără păr.
La rasele europene de capre, s-a raportat și o formă hemoragică a bolii, extrem de fatală, cu papule care se unesc pe corp.
Leziunile mucoasei se pot dezvolta în diferite locuri, inclusiv gură, ochi, anus, vagin și prepuț. Aceste leziuni tind să se ulcereze sau să devină necrotice. Leziunile orale și nazale pot provoca inapetență, rinită și salivație excesivă cu scurgeri care, în cele din urmă, devin mucopurulente. Papulele pe pleoape și leziunile oculare pot duce la blefarită și conjunctivită.
Alte semne variază, în funcție de organele interne afectate, dar pot include apatie, precum și tuse și dispnee (leziuni care afectează plămânii), diaree (leziuni în tractul intestinal). De asemenea, s-au înregistrat și avorturi spontane la oi și la capre.
Animalele pot muri în orice stadiu al bolii, ocazional chiar înainte de apariţia leziunilor externe. Animalele care trec peste boală se recuperează în ritmuri diferite și vindecarea poate fi lentă în cazurile severe. Leziunile cutanate pot lua câteva săptămâni pentru a se vindeca și pot lăsa cicatrici permanente. Complicațiile pot include atacuri de muște și infecții secundare cu bacterii, inclusiv pneumonie.
Variola la ovine și caprine. Prevenire și tratament
La variola ovinelor și caprinelor nu există un tratament specific și nici nu ar fi necesar în formele obișnuite de boală. În cazul unor forme eruptive grave, se recomandă tratamente generale cu antibiotice și administrare locală a antisepticelor care poate reduce infecțiile secundare.
Dacă s-a constatat prezența virusului în efectiv, animalele infectate se izolează și se tratează local cu unguente cu antibiotice sau antiseptice, pentru a accelera vindecarea în zonele mamare. Tocmai din cauza leziunilor la uger, se evită mulsul, iar acest lucru poate duce la apariția mamitelor, prin retenție lactată. Animalele infectate se izolează de efectiv până când au trecut 45 de zile de la dispariția simptomelor.
Citește și: O nouă boală amenință stânele. Bulgaria a confirmat primul focar de variolă ovină
Adăposturile, așternuturile, aparatele de muls, spațiile de furajare și adăpare, precum și celelalte spații și echipamente care au contact cu animalele se dezinfectează intensiv.
În ţările cu variolă caprină endemică se practică si imunoprofilaxia cu vaccinuri inactivate sau preparate din tulpini vii, modificate, care pot fi aplicate atât preventiv, în efective indemne, cât şi de necesitate, la animalele sănătoase din focare de boală, imunitatea acestora instalându-se numai după două săptămâni.
În focarele de boală, în afară de imunoprofilaxie, se aplică si măsurile antiepizootice generale obișnuite: izolarea și tratamentul animalelor bolnave, igiena spaţiilor de cazare, mulsul regulat, dezinfecţii şi dezinsecţii. De asemenea, este importantă și debarasarea corespunzătoare de carcasele infectate – arderea sau îngroparea sunt des folosite. Înainte de distrugerea carcasei, este indicată aplicarea de insecticide pentru a reduce șansele de transmitere prin intermediul insectelor. După apariția bolii în efectiv, se așteaptă o perioadă mai lungă până la introducerea de noi animale, pentru a preveni transmiterea virusului din zone care nu pot fi dezinfectate, cum ar fi pășunile.
Ca măsuri de prevenție, crescătorii de ovine și caprine ar trebui să țină cont de următoarele reguli:
- Igienizarea și dezinfectarea regulată a adăposturilor, spațiilor de adăpat, așternuturilor, aparatelor de muls etc;
- Carantinarea animalelor noi înainte de introducerea în efectiv, precum și examinarea lor fizică;
- Verificarea regulată a animalelor, pentru eventualele semne ale bolii;
- Evitarea achiziționării de animale din zonele în care se întâlnește frecvent variola ovinelor și caprinelor, precum și din regiunile în care s-au raportat recent focare.
ANSVSA recomandă crescătorilor de ovine și caprine din România:
- să aplice măsuri stricte de biosecuritate în ferme, inclusiv controlul accesului persoanelor și vehiculelor:
- să notifice imediat medicul veterinar în cazul în care observă semne clinice suspecte la ovine și caprine (erupții cutanate, febră, stare generală proastă);
- să respecte toate recomandările și măsurile dispuse de autoritățile veterinare.
