Furtul de pe câmp – sport național în agricultura românească. Ce soluții se propun pentru stoparea hoților de produse agricole
agrointeligenta.ro
Furtul de produse agricole este una dintre cele mai spinoase probleme a fermierilor, în special a celor care exploatează suprafețe mari de teren și care, din această cauză, mizează mai ales pe culturi agricole care nu sunt ”tentante” pentru hoți. În cadrul raportului anual al Societății Academice Române (SAR) ce va fi lansat mâine, specialiștii vin cu o serie de soluții care ar putea ”descătușa” structura culturilor agricole și ar oferi agricultorilor o siguranță sporită și, implicit, costuri mai mici pentru paza fermelor.
”În cazul marilor exploatații agricole, paza are un cost care ajunge deseori la un procent cu două cifre din total. Aceasta este însă cea mai mică dintre probleme pentru că măcar acest cost este asumat și supracompensat de costurile locale mult mai mici la achiziția terenurilor sau cu forța de muncă. Problema mai puțin vizibilă, dar mult mai gravă, este decizia de oportunitate – antreprenorii agricoli sunt obligați să se orienteze către culturi cu rentabilitate mică (sau chiar nerentabile pe suprafețele mici disponibile), dar cu reziliență mai mare la furt. Orice încercare de a înființa culturi mai rentabile – legume, livezi etc. prezintă un risc uriaș, întrucât proaspăta afacere devine „premium-target” pentru toți hoții din zonă”, se arată în raportul SAR, citat de economica.net.
Cercetătorii SAR demonstrează acestă ipoteză prin structura exporturilor, care sunt alcătuite cu preponderență din materii prime sau cu grad redus de prelucrare. Spre exemplu, în 2013, grâul, porumbul şi seminţele de floarea soarelui au generat 19,2%,14,3% şi respectiv 10,8% din valoarea totală a exporturilor de produse agroalimentare. În schimb, legumele au generat doar 0,5% din valoarea totală a exportului.
Soluţia-fermele de legume şi fructe
Potrivit SAR, în cazul României, pentru ca resursa umană disponibilă să obțină o productivitate maximă, soluția o reprezintă nu exploatațiile mari, ci tocmai fermele mici, care să producă legume sau fructe. Ele pot asigura venituri decente chiar și de pe suprafețe de subzistență, dar cu condiția să dispară factorul inhibator al potențialelor furturi. Dacă ar exista protecţie, satele prospere au toate șansele să devină regula şi nu excepţie. „Deși statistic infracționalitatea agricolă poate părea neglijabilă, episoadele de furt rămase nepedepsite inhibă orice potențial de dezvoltare. La nivelul întregii economii, s-ar putea spune că infracționalitatea din agricultură are un efect nociv aproape comparabil cu marea corupție. În acest caz, Politica Agricolă Comună are foarte puține instrumente fezabile, iar rezolvarea decisivă poate veni doar din direcția Poliției și a Justiției”, se mai arată în raportul SAR.
Instituţia propune instituirea unei politici de „toleranță zero” față de furturile agricole, cu mobilizare specială de resurse umane (cu responsabilități clare până la nivelul șefilor, dar și cu mobilizare specială din rândurile Jandarmeriei) și tehnologice (drone, camere cu infraroșu etc.).
Complementar, SAR susţine că ar fi nevoie și de o măsură administrativă care să responsabilizeze statul să-și facă treaba, respectiv un fond de reasigurare pentru asigurătorii care încheie polițe contra furturilor agricole, după următorul principiu: asiguratul își încheie o poliță la un preț rezonabil și plătește daunele tot la un nivel rezonabil. Însă dacă, de exemplu, într-o comună furturile sunt atât de sus încât riscul este prea scump sau de-a dreptul neasigurabil, înseamnă că autoritatea publică nu își face treaba, prin urmare este cazul ca statul să scoată din buzunar diferența.
Citiți mai mult pe www.economica.net
Foto: www.ziardambovita.ro
