Emil Turdean, fermierul care face agricultură pe model olandez. Sfecla de zahăr, o cultură de bază
Daniel Befu -
Emil Turdean, unul dintre cei mai apreciați fermieri din Ardeal, mizează pe culturi cu valoare adăugată. Una dintre acestea este sfecla de zahăr, alături de cultura de porumb de popcorn și cultura de in. În județul Cluj, în ferma Agro Turdean Impex din comuna Moldovenești, noul an agricol debutează cu recoltatul culturii de sfeclă, la care producțiile sunt la jumătate față de anul trecut.
Emil Turdean este fermier din 1994, când a lăsat în urmă profesia de mecanic de locomotivă. Ceea ce i-a schimbat complet viața a fost un program finanțat de Guvernul Olandei – Netherlands Management Business Program Cooperation, derulat în 1996, și care i-a dat ocazia să descopere modul în care se făcea agricultura la cel mai înalt nivel. Ca să ajungă însă în program, a trecut de o selecție riguroasă a candidaților care trebuiau să cunoască limba engleză sau germană și să susțină un interviu. Întord acasă din Olanda, tot ce a văzut la străini a început să implementeze și la Moldovenești.
Recolta de sfeclă de zahăr, la jumătate în acest an
Emil Turdean consideră că pentru a avea o producție ridicată la sfecla de zahăr, mai multe condiții trebuie să fie îndeplinite. Anul trecut, fermierul a avut o recoltă de 100 de tone la hectar, iar acum o apreciază la 50-60 de tone. Secretul profitabilității nu depinde însă doar de câmp, ci și de relația producătorilor cu fabrica de zahăr.
”Anul trecut am avut un an bun la sfecla de zahăr. Am avut parcelă unde am avut 100 de tone de sfeclă la hectar. Media, m-am încheiat undeva la 80 de tone, cu 18% digestie ceea ce te duce tot către 90 și ceva de tone. Nici anul acesta n-a fost un an slab de pornire pentru sfecla de zahăr. Sfecla a mers foarte bine în martie, aprilie, mai, iunie până în 15 iulie. Cei care am făcut tehnologii – adică am fertilizat din toamnă, am semănat cu îngrășământ microgranulat, eu zic că vom trece de 50-55 de toen la hectar, poate chiar 60 de tone de sfeclă, dar ca să avem producții bune trebuie să existe un joint-venture, adică o încrengătură foarte bună între fermieri și fabrică”, spune Emil Turdean care are producția de sfeclă contractată către fabrica de zahăr de la Luduș, din județul Mureș.
Fermierul Emil Turdean nu întoarce brazda, dar mai scarifică
În ferma Agro Turdean, tehnologia de vârf este la ea acasă: se asigură culturilor tot necesarul de lucrări, nutriție și tratamente pentru ca recolta să fie la cel mai înalt nivel.
”Lucrez doar minim tillage – adică nu ar, nu întorc brazda. După rapiță, după floarea-soarelui, se seamănă direct. Într-adevăr, fac o lucrare mai profundă, dar doar cu scarificatorul pentru culturile care necesită acest lucru pentru că au tubercul sau au rădăcini profunde, cum este sfecla de zahăr. Da, la sfecla de zahăr scarific în profunzime la 50-60 cm, fertilizez din toamnă cu fosfor-potasiu, nivelez din toamnă tot patul germinativ cu un disc ușor”, spune fermierul Emil Turdean care preferă fertilizarea organică, procurându-și gunoi de oaie și de pasăre de la exploatațiile din zonă. ”Undeva la 25% din suprafață fertilizăm organic, încerc să adun de la ciobani, de la oi, adun de la ferme de păsări. Mai folosim undeva la 10-15% nămolul de defecație de la stațiile de epurare. Acolo e un pic mai complicat pentru că trebuie să ai studiu de metale grele, studii chimice, studiu bacteriologic la acel nămol, trebuie să ai același studiu făcut la sol. Fac această fertilizare numai pe culturi care nu intră în hrana directă a omului”, explică fermierul care urmărește ratele de fertilizare după rezultatele analizelor de sol.
Producție zero la cultura de porumb de popcorn
Alături de sfecla de zahăr, fermierul Emil Turdean a avut în acest an și in, dar și porumb de popcorn. Aceste plante inedite s-au alăturat în rotație cerealelor și plantelor oleaginoase ”convenționale”. ”La culturile semănate de toamna trecută – rapiță, grâu, orzoaică de primăvară, tot ce s-a recoltat până în iulie am avut producție jos pălăria. La culturile care s-au semănat în primăvară, în afară de sfecla de zahăr care nu este așa de afectată, porumbul – am avut porumb popcorn care trebuia să plece la export, 0 kilograme am recoltat la hectar. Am avut fasole – pentru că importăm 70% din fasolea pe care o mâncăm, Am adus sămânță cu 3 euro kilogramul din Olanda, Polonia, Italia – 60 de hectare de fasole, zero la producție!”, este nemulțumirea fermierului.
Cultura de in este profitabilă dacă o planifici din timp
Acum un an, Emil Turdean a cultivat și in, la care a avut rezultate bune. Producția de pe un hectar cultivat cu in a ajund la 4.000 de kilograme, la care s-au adăugat alte 4.000 de kilograme în paie balotate, care au fost și ele valorificate la Sebeș, în județul Alba, către Holland Hemp. Semințele de in au plecat la export pentru că, momentan, nu sunt fabrici la noi să preia producția brută. ”Am livrat în Italia la un preț foarte bun, la 600 euro tona de in – adică dacă faci 4 tone de in, ai 2.400 de euro la hectar venit. Problema e că nu avem sămânță autohtonă, eu am adus din Croația, iar anul ăsta m-am mocăit, n-am știut ce să fac, am întârziat un pic dar pe anul viitor, pe toamna viitoare am sămânța de in și voi relua cultura”, este determinat Emil Turdean.
Fermierul din județul Cluj vede viitorul fermei pe termen lung, având și doi fii, ambii piloți de linie, care se implică alături de el în lucrările agricole. Pentru protejarea terenurilor, seniorul este decis să planteze minim 2.000 de arbori care să suplinească deficitul de umiditate și să potolească arșița din timpul verii. ”Am colegi în Ungaria, am vorbit cu fermieri maghiari și chiar și în sud și la irigat n-a răspuns cum trebuie cultura pentru că fierbințeala le-a ars mătasea și polenul. Floarea-soarelui este o cultură care a fost afectată foarte tare în sud. La noi, floarea-soarelui încă răspunde pozitiv dacă-i faci o tehnologie bună. Chiar n-am avut floare anul acesta în cultură dar, am avut loturile experimentale ale unei companii mari din România și am avut soiuri care au făcut 4.500 kg la o tehnologie nu top level – adică medie”, spune Emil Turdean care vede o soluție și în cultura de cânepă care nu doar că e rezistentă la secetă, dar și fixează carbonul în sol.
Balastierele, cel mai mare dăunător al apei pentru agricultură
Cu o viziune axată pe sustenabilitatea agriculturii, Emil Turdean are o mare supărare: vede cum resursa de apă, o bogăție naturală națională, este irosită, iar vidul legislativ face ca fenomenul să fie imposibil de stopat.
”În zonă sunt escavările de balastru care distrug pânza de apă freatică. Zeci de reclamații am făcut cu colegii împotriva acestor indivizi care sunt protejați de factorul politic (…) Am avut o firmă de foraj pentru a face un puț de apă în interiorul firmei și respectivul domn inginer, mi-a zis – ” domnule Turdean n-are rost să-ți sap până la 30 de metri. Până la 30 de metri apa este complet distrusă pe terasa asta din cauză că a coborât talvegul Arieșului găsind pânza de apă la 100m, dar s-ar putea să fie sărată pentru că noi subteran aici, de la Ocna Mureș, Turda Ocna Dej avem în subteran sare. Deci un pic, un pic, suntem în problemă cu apa. Anul ăsta chiar Arieșul a scăzut de puteai să-l treci pe jos, iar sus între păduri, culturile anul ăsta s-au comportat mai bine pentru că evapotranspirația din pădure a asigurat umezeala, în fiecare dimineață acolo era rouă. În schimb, colegii jos pe șes, la soia au făcut 900 kg cu tehnologie bună, cum am făcut eu, iar eu acolo sus, între păduri, am făcut 2.200 kg de soia. Deci aici apare lipsa apei”, arată fermierul.
