Teodor Aflat nu renunță la cultura care i-a lăsat un gust amar: sfecla de zahăr
Daniel Befu -
Fermierul Teodor Aflat continuă să fie unul dintre cei mai importanți cultivatori de sfeclă din România. Este cultura care i-a adus satisfacții enorme, dar și un sentiment amar. A fost printre fermierii care și-au propus să preia producția fabricii de la Luduș care, în final, a fost cumpărată de alți investitori români. În ciuda acestei dezamăgiri, Teodor Aflat continuă să cultive sfeclă de zahăr și să investească în acest sector.
Teodor Aflat administrează societatea AgroFerm, o investiție realizată la Brateiu, în județul Sibiu. Ferma lucrează în total 10.000 de hectare, are o componentă importantă de zootehnie și de pășuni, iar culturile agricole de bază includ cerealele – grâu, porumb, dar și plante tehnice precum sfecla de zahăr, și cartoful. Suprafața alocată fiecărei culturi depinde mult de rotație.
”La cartof la al patrulea an merge rotația ca să nu aduci tot felul boli în câmp, în teren. La sfeclă, tot la fel, trei – patru ani pentru că îi trebuie o perioadă terenului până când se încarcă iar cu compușii de care are nevoie fiecare plantă. La celelelate culturi mergem la un an, doi ani, în funcție de posibilități. Cu ani în urmă, comparativ cu alte zone ale țării, știu eu, sudul era renumit în producția de păioase, la noi ponderea pe partea de centru, de Transilvania ar fi fost porumbul. Acum , în ultimii ani, a început și grâul să fie destul de productiv, comparativ cu alți ani, de la an la an mediul s-a schimbat. Se vede că încălzirea globală își face efectul”, spune fermierul în cadrul unui reportaj realizat pentru emisiunea Agrostrategia de pe TVR 1.
Cultura de sfeclă de zahăr a fost înființată prima dată cu ani în urmă pe numai 20 de hectare. La cea vreme, lucrările se făceau manual, iar ulterior s-a investit în utilaje specializate.
”În 2006 am cumpărat prima combină nouă de recoltat sfeclă, atunci era la un preț accesibil, dacă compar cu anii ăștia, deci a fost în jur la vreo 300.000 euro, urmând ca în următorii 2-3 ani, să ne extindem datorită faptului că multe terenuri de pe partea de centru a fost lăsate în paragină. Din 2018 în 2020-2021 am ajuns la 760 de hectare, perioadă în care am achiziționat trei combine de recoltat sfeclă.
În 2022, fabrica de zahăr de la Luduș s-a închis și a fost momentul în care Teodor Aflat a pornit propria luptă pentru a o salva de la a fi dată la fier vechi. Într-un fel, fermierul a reușit ce și-a propus, chiar dacă într-o altă formă decât și-a imaginat. În prezent, a scăzut suprafața cu sfeclă de zahăr la 200 de hectare.
”Sfecla de zahăr îmi lasă ungust amar: când o văd în câmp, efectiv îmi ridică sistemul nervos la un nivel…N-aș vrea să treacă mulți oameni prin așa ceva pentru că știu ca toată fapta, tot ce a depins de mine să salvez fabrica de zahăr de la Luduș am făcut. Iar acum sau în momentul în care practic totul a fost OK, niciunul dintre cei care acuma profită că cultivă sticlă de zahăr nu a zis nici cel puțin un mulțumesc. Dar să le dea Dumnezeu sănătate”, spune, cu amărăciune, fermierul.
Sfecla de zahăr o duce la fabrica din Roman
În prezent, toată producția de sfeclă de zahăr este valorificată la fabrica din Roman. A fost dorința fermierului pentru a se rupe de Luduș. Își transportă singur producția până în județul Neamț, chiar dacă asta presupune un cost suplimentar.
”Este o colaborare foarte corectă, n-avem niciun fel de dispute (…). Distanța de transport este mare, că e peste 400 km, ne sprijină acolo să nu stăm și noi zile întregi la descărcat, fac în așa fel încât mașinile noastre să fie mai repede golite. Pe viitor, probabil cam tot asta va fi suprafața pe care o s-o cultivăm, pentru că sfecla e o cultură care face tonaj destul de mare la hectar, 60-50, peste 50 de tone cred că facem și anul ăsta. Încă n-am ajuns la partea finală și transportul e destul de de dificil. Nu, n-aș putea zice că putem să ne întindem la suprafețele pe care le-am avut anii anteriori, când era distanța de transport 50 km, acuma aproape de 500 km”, explică Aflat.
În afară de sfecla de zahăr, fermierul Teodor Aflat intenționează să marșeze mult și pe altă cultură cu valoare adăugată: cartoful. La fel ca și la sfeclă, și pentru producția de tuberculi este nevoie de utilaje speciale, ceea ce presupune investiții importante. ”Cred că am depășit un 40 tone de cartofi la hectar. Mulțumim firmei de la Brașov care procesează industrial, chipsuri sau ce alte produse scoate din cartof. A fost și este o colaborare foarte bună. Acum și în cartof ca la o care alte culturi elementul de bază e sămânța. Dacă ai o sămânță bună și bine certificată, mai departe faci tehnologia, poți să faci producții bunișoare sau satisfăcătoare”, precizează sibianul.
Planurile lui Teodor Aflat sunt susținute atât de partenerul său din Germania, cu care a pornit la drum, cât și de familie. Fiul îi este alături în toată activitatea și l-a sprijinit mai ales în diversificarea activității agricole, incluzând aici și zootehnia. ”Am plecat dintr-o familie de țăran, născut pe Târnava Mică, taică-meu, fie iertat, zicea: băi copile, meseria-i plug de aur. Am făcut o școală profesională, că așa era la atunci la modă, deși atunci la școlile profesionale se intra cu examene. Deci trebuia să fii o țâră pregătit ca să poți să intri la o meserie cât de cât”, își amintește Aflat.
După profesională, tânărul s-a ambiționat și a făcut liceul la seral, armata toată și apoi a intrat la facultate. ”Mi-am ales electro, am continuat tot pe electro și am terminat electromecanică. Am lucrat la fabrica Vitro Metan aproape 10 ani și când a căzut sistemul comunism, nefiind pe pozițiile de cheie ca să semnezi hârtii și să te faci bogat, am început să lucrez în Germania la un prieten cu care acuma suntem asociați și practic istoria-i lungă. Am ajuns bineînțeles la ideea asociatului cu care și datorită lui suntem ceea ce facem la ora actuală, să facem agricultură în România și azi, am început în 2001 cu 50 de hectare ca să avem în 2024 peste 10.000 de hectare. În primul rând Dumnezeu o lucrat în relația dintre noi și e OK”, spune fermierul.
Familia Aflat este de religie ortodoxă și păstrează obiceiurile religioase în tot ceea ce face. ”Duminica nu lucrăm niciodată, pentru noi săptămâna se termină sâmbăta după-masa și o începem lunea, de dimineață. Cred că asta apreciază și angajații, pentru că aș putea zice că între noi ca administrații și angajați o relație bună. Nu ne-an putea plânge cum știu și am auzit în multe zone că nu avem cu cine lucra, n-avem oameni. Atât timp cât îl faci să fie mulțumit și pe cel de lângă tine, atunci relația merge în constructiv și cu avantaje de amândouă părțile”, este crezul fermierului.
