The Sunday Times: Un englez stabilit în România lucrează 10.000 ha și încasează subvenții de 1,8 milioane de euro
Roxana Dobre – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un fermier englez stabilit în România de aproape 17 ani primește anual 1,8 milioane de euro din subvențiile europene. Cuvântul ”acasă” este pentru Charles Ashby pământul românesc unde a început în 2007 cu 650 de hectare iar în prezent se poate mândri cu o suprafață de 10.000 de hectare.
Agrointeligența-AGROINTEL.RO a scris povestea lui Charles Ashby încă din 2018 iar acum parcursul englezului care a devenit fermier în România a intrat și în atenția jurnaliștilor de la The Sunday Times. Presa britanică a relatat parcursul fermierului de la 650 de hectare cumpărate dintr-un instinct și o afacere de 10.000 de hectare, cu 80 de angajați și subvenții anuale de 1,8 milioane de euro.
Citiți și: Povestea lui Charles Ashby, britanicul care face agricultură în Oltenia
Povestea lui Charlie Ashby (64 de ani) a început în 2007 când întâmplător a dat peste un anunț de vânzare a unor terenuri în România. Frustrat de tensiunile din familie și inspirat de bunicul său, care plecase în Canada în căutarea unui nou început, Ashby a zburat spre România chiar în acea săptămână.
Aproape două decenii mai târziu, terenul său s-a extins la peste 10.000 de hectare și o casă pe care a construit-o în timp, cu vedere spre o piscină și propria vie. Are 80 de angajați și primește 1,8 milioane de euro anual din subvenții europene.
La sosirea lui, în 2007, „era ca în Vestul Sălbatic,” își amintește. Făcea parte dintr-un grup de vreo 12 fermieri străini – italieni, britanici, spanioli și danezi – atrași de orașul Craiova din sudul țării de prețurile scăzute ale terenurilor și de renumitul „cernoziom românesc”, unul dintre cele mai fertile soluri din lume. Companii rivale l-au amenințat cu violență fizică și l-au dat în judecată pentru achizițiile de terenuri (a câștigat).
Citiți și: Județele unde au început irigațiile în câmp pe mii de hectare
Străinii ”atrași” de potențialul irigabil al României
Charlie Ashby s-a gândit de multe ori s-a gândit să se întoarcă în Marea Britanie. Ce l-a ținut în România a fost promisiunea apei. Un studiu al Băncii Mondiale estimează că România are cel mai mare potențial de irigație din Europa. În perioada comunistă, o vastă rețea de canale aducea apa din Dunăre peste câmpiile României, transformând regiunea într-un important producător de fructe și legume, notează jurnaliștii de la The Sunday Times citați de Profit.ro.
Sistemul s-a degradat de mult, dar cu investiții, mulți cred că România ar putea deveni ceea ce era Ucraina înainte de invazie: grânarul Europei. Pe terenul lui Ashby, vechile canale erau colmatate cu stuf, țevi blocate și stații de pompare abandonate. Pariază că irigarea corespunzătoare îi poate tripla veniturile, așa că a strâns 500.000 de euro pentru refacerea rețelei, iar acum irigă un sfert din cele 10.000 de hectare.
În 2024, un an teribil pentru alți fermieri, din cauza secetei, Charlie Ashby a obținut producții de porumb de patru ori peste media UE. Și alți fermieri străini au fost la fel de eficienți, a spus Adam Oliver, consultant agricol și șeful diviziei est-europene a firmei Brown & Co.
„Au cumpărat terenuri, au construit afaceri aproape de la zero, au fost antreprenoriali și dispuși să-și asume riscuri”, a afirmat acesta subliniind că acest tip de investiții au modernizat agricultura românească și i-au dovedit potențialul.
Acum însă, mizele cresc și tensiunile se amplifică. Companii mari din Emiratele Arabe Unite, Danemarca, India și Germania dețin deja suprafețe vaste în România și vor mai mult. Estimările privind terenul agricol controlat de străini variază între 7,5% și 40%, dar realitatea e imposibil de verificat, întrucât România nu are un registru funciar complet. „Există un interes în creștere generalizat pentru terenurile agricole românești”, a remarcat Oliver. Terenul este de patru ori mai ieftin decât în Marea Britanie sau Germania, iar cererea de hrană e în creștere din cauza populației globale în expansiune și a crizelor de apă care afectează producția în alte regiuni.
