Formulă de calcul pentru aplicarea azotului: Când și cum se face fertilizarea cu costuri minime a porumbului aflat în perioada de vegetație
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Aplicarea azotului la cultura de porumb aflată în vegetație este o chestiune importantă pentru orice fermier, cele mai frecvente dileme fiind legate de momentul fertilizării, dar și de cantitatea optimă ce trebuie dată pentru a ajuta dezvoltarea plantelor și obținerea producției dorite.
Pentru a răspunde, pe scurt, acestor întrebări, Timac Agro România pune la dispoziția agricultorilor expertiza prof. dr. Horia Hălmăjan care precizează că primul pas ce trebuie făcut este calcularea dozei de azot.
Astfel, profesorul Hălmăjan dezvăluie o formulă de calcul simplificat propus de Institutul Arvalis (Franța):
Doza (kg N/ha) = (Producția planificată *Consum specific – 50)/0,8
Producția planificată este media producțiilor din cei mai buni 3 ani, dintr-o serie de 5.
Consumul specific (cantitatea de azot necesară pentru obținerea unei tone de boabe), se alege în funcție de producția planificată (vezi tabelul).
50 reprezintă cantitatea de azot din sol (kg/ha), absorbția de plantele de porumb. Este compusă din azotul rezultat din mineralizarea humusului (25-70 kg/ha/an) și azotul rezidual din sol (cantitatea de azot rămasă dupa recoltarea plantei premergatoare, între 15-35 kg N/ha când aceasta este grâul).
0,8 este coeficientul de utilizare a azotului de către plantele de porumb, atunci când este aplicat după fenofaza de 6 frunze. Consumul specific variază odată cu producția (Borcean, 2006)
Perioada în care se aplică azotul la cultura de porumb
Dacă nu ar fi restricții impuse de grija pentru mediu, în multe zone, o bună parte din azot s-ar putea aplica încă din toamnă, spune profesorul Hălmăjan.
”Cea mai economică soluție este însă aplicarea în timpul perioadei de vegetație, înainte de perioada de consum maxim, care începe de la stadiul de 6-8 frunze și se termină la înflorire. Până la 5 frunze, plantele de porumb nu consumă azot din sol aproape deloc. De aceea, 40-50 kg N/ha aplicate la pregătirea patului germinativ sau la semănat acoperă nevoile de azot până în fenofaza de 8 frunze”, explică specialistul în fertilizarea culturilor mari.
Aplicarea localizată a azotului în timpul vegetației (îngrășămintele sunt încorporate odată cu prășila), este mai eficientă decât distribuirea prin împrăștiere pe toată suprafața, iar în cazul utilizării îngrășămintelor lichide de tipul UAN (uree și azotat de amoniu), încorporarea este obligatorie. ”Din cauza pierderilor prin volatilizare, când ureea nu este încorporată și nu este așteptată o ploaie în câteva zile după aplicare, dozele se majorează cu 10-15%”, spune prof. dr. Hălmăjan.
În timpul vegetației se pot folosi și îngrășăminte foliare. Aplicarea de 500-600 g Zn/ha permite corectarea eficientă a carenței moderate, care apare în cursul vegetației. „Institutul Arvalis din Franța recomandă ca atunci când se aplică la sol sau pe frunze îngrășământul cu zinc, acesta nu trebuie să conțină și cupru deoarece prezența cuprului anulează efectul zincului, agravând uneori carența”, mai precizează specialistul, citat de Timac Agro România.
Foto: Timothy C. Knight/www.tcknight.com
