Gheorghe Vaida, ASAS: ”La majoritatea produselor, producția internă a scăzut mult. La lapte s-a redus cu aproape jumătate”

Violina Gorcinschi-Jitaru - 24 august 2025 09:06

Dr. ing. Gheorghe Vaida, inspector de specialitate la Academia de Studii Agricole și Silvice (ASAS) ”Gheorghe Ionescu-Sisești” din București, a publicat, recent, un punct de vedere privind situația securității alimentare din România. Acesta crede că ar trebui să constituie o prioritate, pe lângă măsurile fiscale luate recent de Guvern, care ar afecta mai multe categorii sociale vulnerabile. În continuare, sectorul zootehnic, în special, are nevoie de reformă și reorganizare, inclusiv în ceea ce privește valorificarea producției la nivel național. Totodată, a pus accentul pe nevoia de specialiști atât la conducerea țării, cât și pe teren, în ferme.

”Am văzut că în ultima perioadă se discută foarte mult despre deficitul bugetar, despre reducerea cheltuielilor. S-au și luat deja câteva decizii în primul pachet, care au vizat și pensionarii, considerând, probabil, că este o categorie ,,înstărită” și trebuie să contribuie, încă de la început, la reducerea cheltuielilor și redresarea deficitului bugetar. Mai puțin se discută, însă, despre relansarea economică, despre realizarea veniturilor la bugetul de stat, astfel încât să avem ce cheltui. Ori este lesne de înțeles că, fără venituri, nu pot exista nici cheltuieli, chiar dacă ele sunt mai reduse. Oricum, atunci când luăm mai multe decizii cu impact major, trebuie neapărat avut în vedere și gradul de suportabilitate a populației.

Suntem preocupați mai mult de întâlnirile la nivel înalt, din SUA, de războiul din Ucraina, de înarmare si parcă mai puțin de situația noastră actuală, de nivelul de trai, de economia românească în ansamblu, de economia agroalimentară, de spațiul rural românesc.

Situația economică prin care trece țara noastră o vedem și o simțim în fiecare zi: ce am cumpărat ieri cu un leu, azi cumpărăm cu doi lei. Aceste aspecte reies foarte limpede și din ultimile informații publicate de Institutul Național de Statistică (INS), dar mai ales din ce trăim zi de zi, pensionarii fiind categoria cea mai afectată.

România a importat, în prima jumătate a anului, alimente în valoare de aproape 6 miliarde de euro, adică de aproape 33 de milioane de euro/zi. Cantitatea importată este mai mare decât cea de anul trecut, când importurile de alimente au fost de circa 30 milioane de euro zilnic, potrivit datelor oferite de Institutul Național de Statistică. Una dintre cele mai fertile țări din Europa importă majoritatea alimentelor pe care le consumă. Și asta într-o țară care are pământ fertil, tradiție agricolă și tot mai mulți consumatori care caută produse locale. La majoritatea produselor, producția internă a scăzut mult: de exemplu, la lapte, producția s-a redus cu aproape jumătate.

Securitatea alimentară trebuie să fie o prioritate

Securitatea alimentară este mai importantă decât securitatea energetică sau chiar cea militară. Totul până la hrană, la alimentele pe care trebuie să le punem pe masă de trei ori pe zi. Proteina cu valoare biologică superioară din carne, lapte, ouă, este mai importantă decât orice medicament și are un rol major în funcționarea normală a organismului și a întăririi sistemului de apărare, a imunității.

În opinia multor specialiști în domeniu, securitatea alimentară a unei țări reprezintă cea mai importantă dimensiune a Securităţii naţionale. Un stat are securitate naţională numai atunci când are securitate alimentară şi doar atunci când deţine suficiente disponibilităţi de produse agricole şi alimentare, în măsură să acopere necesităţile de hrană pentru toţi locuitorii cuprinşi în graniţele sale. Să asigure, în acelaşi timp, stocurile necesare de furaje pentru animale, dar şi de apă, în situaţii de calamităţi naturale, de război, de crize etc.

Neasigurarea securităţii alimentare poate genera foarte repede, pe plan intern, grave convulsii şi tensiuni sociale, poate deteriora sănătatea fizică şi psihică a populaţiei, poate crea stări de instabilitate economică şi politică, iar în plan extern poate să atragă presiuni diplomatice, economice şi politice cu efecte nedorite şi periculoase pentru securitatea naţională.

Pentru România, agricultura, cu subramurile sale – cultura plantelor și creșterea animalelor, industria agroalimentară, exploatarea potenţialului agricol şi a terenurilor agricole (în principal pentru uz propriu), reprezintă (pot reprezenta) una dintre cele mai importante resurse ale dezvoltării naţionale. Securitatea alimentară tot mai precară a românilor nu este consecinţa lipsei de alimente, deocamdată, ci a scăderii puternice a producţiei autohtone în detrimentul creşterii importurilor, deși dispunem de un potenţialului agricol foarte bun, a scăderii puterii de cumpărare.

Citește și: Memoriu cu privire la reorganizarea zootehniei: „Desființarea ANZ va afecta întreg sectorul”

Referitor la situația în care ne găsim astăzi, trebuie să avem în vedere riscurile uriașe la care este expusă România, din cauza dependenței semnificative de sursele de produse alimentare din import. Este o greșeală uriașă făcută în domeniul producției agro-alimentare în ce privește neasigurarea necesarului din producția internă.

Trebuie avut în vedere că siguranța alimentară a unei țări, indiferent de momentul în care se găsește aceasta, nu poate fi asigurată la nivel de necesitate și nu poate reveni la normal, decât prin producerea întregului necesar de produse agro-alimentare, în producția internă.

Apariția crizei sanitare (martie, 2020) a scos în evidență o serie de disfuncționalități și carențe în modul în care este organizată agricultura, zootehnia românească, în vederea producerii, valorificării și asigurării necesarului de produse agro-alimentare de strictă necesitate pentru consumul populației.

Peste tot în lume azi, în țările dezvoltate, se vorbește de promovarea sistemelor agroalimentare durabile, pentru un viitor mai bine centrat pe oameni, pentru a fi mai prosperi și a avea un nivel de trai mai bun. Iar noi impozităm pensionarii adevărați, categoria cea mai vulnerabilă, cea mai afectată în aceasta perioadă, cei care în timp au adus cea mai mare plusvaloare economiei românești.

Se vorbește de cei „patru mai buni” – o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

Sunt numeroase posibilități de a realiza venituri la buget. Numai să ai curaj, cunoștințe și să se vrea

Ne gândim numai la bogățiile solului și subsolului acestei țări bogate, cu oameni săraci. Nimeni nu poate avea pretenția de la primul-ministru, de la un ministru, care sunt oameni politici, să le știe pe toate, dar unde sunt consilierii, specialiștii, experții, din țara noastră? Unde sunt specialiștii despre care s-a tot vorbit că vor fi aduși?

După cum este cunoscut, în prezent, România mai are încă circa 300.000 de ha teren agricol, gestionat de ADS care, în majoritatea cazurilor, este concesionat pe 49 de ani, chiar și unor companii străine, pe unele redevențe cel puțin discutabile. A făcut cineva un audit pentru a se vedea ce venit anual aduce la buget această bogăție a țării?

Este cunoscut faptul că este mult mai avantajos din punct de vedere economic să exporți produse finite și semifinite și nu materii prime (cereale, plante tehnice etc), să aibă loc o conversie a substanțelor nutritive din plantele vegetale, în carne și lapte. Acest aspect presupune, însă, să avem un grad de zootehnizare adecvat. Din păcate, gradul de zootehnizare a producției agroalimentare din țara noastră este foarte redus.

În prezent, zootehnia reprezintă în jur de 23,5 – 24 % din valoarea producției agricole globale, când ar trebui să reprezinte peste 50%. Cât timp nu ne vom ocupa de dezvoltarea și modernizarea sectorului zootehnic, situația din agricultură se va menține la fel. Cu alocarea bugetară actuală din PNS (perioada 2023 – 2027), doar de 14,6 %, pentru zootehnie, nu există nici o perspectivă reală.

Valorificarea producției lasă de dorit în România

Valorificarea producției, procesarea lasă foarte mult de dorit, mai ales din punctul de vedere al organizării și repartizării unităților de abatorizare pe întreg teritoriul țării.

Recent, am văzut câteva ferme din vestul țării. La o fermă de taurine cu un efectiv total de 400 de capete, de rasele Bălțată românească și Holstein, o fermă bine gospodărită, cu bază furajeră aferentă, cu o producție bună de lapte, avea și circa 70 de tăurași, de 700 – 800 kg, a căror vârstă și greutate depășise perioada optimă de sacrificare, fiind ținuți în continuare cu costuri mari, precum și necesitatea eliberării spațiului, pentru tineretul care vine. După spusele șefului de fermă, nimeni nu oferă niciun preț, încearcă să vorbească și să fie livrați la un abator din Botoșani. Deci, de la granița cu Ungaria, până la Botoșani!!!

Tot în această zonă, un fermier mic avea 10 grăsuni foarte frumoși, crescuți în condiții bune, chiar ecologic, dar nu oferă nimeni niciun preț. Cât privește valorificarea ovinelor, la intern și extern, lucrurile sunt mult discutate, sunt preocupări mari ale Asociațiilor de crescători pentru piața de desfacere și obținerea unor prețuri cât mai bune.

Este bine să spunem ce vom face după 2028, dar foarte important este ce facem acum, cu procesarea, cu valorificarea producției, plecând de la cazurile de mai sus și altele care, cu certitudine, se mai găsesc în țară. Orice decizie este necesar să fie fundamentată pe realitățile actuale ale fermierilor și, evident, pe asigurarea unor produse agroalimentare de calitate, pentru gusturile consumatorilor.

Sectorul zootehnic duce lipsă de specialiști

În prezent, în sectorul zootehnic, există o lipsă de tehnicitate și profesionalism, cum nu a mai fost niciodată. Inginerii zootehniști, specialiștii de valoare, competenți, cu experiență și viziune, contează tot mai puțin. Producțiile obținute, în majoritatea cazurilor, sunt la costuri ridicate și nu sunt competitive, nu asigură eficiența economică a creșterii animalelor.

Am cheltuit sume consistente de bani începând cu anul 2007, când am intrat în UE, pentru rețeaua națională de ameliorare și reproducție în zootehnie, dar nu s-a obținut efectul scontat privind ameliorarea genetică a întregului efectiv de animale și îmbunătățirea activității din sector, unii fermieri fiind obligați, în prezent, să-și vândă animalele. Și în acest sector extrem de important în realizare unor genotipuri superioare, se impune o auditare și perfecționarea activității, conform situației actuale din țările cu zootehnie avansată. Se impune, de asemenea, perfecționarea formelor actuale de sprijin.

Citește și: Dr. ing. Gheorghe Vaida – semnal de alarmă privind producția de lapte. Soluții propuse

Zootehnia furnizează cel mai mare volum de produse alimentare de bază cu o valoare biologică ridicată, fiind principala sursă de hrană pentru populație și influențează în mod direct nivelul de trai. Sunt multe alte pârghii și mecanisme tehnice care pot fi aplicate în sector pentru creșterea veniturilor, precum și eficientizarea fondurilor alocate, atât din bani europeni cât și naționali.”