De ce au dispărut atâția mici producători? ”Nu au dispărut singuri, au fost împinși. Striviți de un „preț al pieței”
agrointeligenta.ro -
Un cuplu de fermieri, cultivatori de legume și crescători de păsări, au împărtășit o parte dintre ”lecțiile” învățate trăind în mediul rural ca producători agricoli. Florin Bidașcă și Anamaria Bălmuș, antreprenori în cadrul fermei Moșia Generalului, s-au mutat în urmă cu 11 ani la țară unde au înțeles care sunt nevoile consumatorilor care aleg să sprijine producătorii locali, alegând produsele proaspete ale acestora.
Iată, integral, mesajul micului fermier din județul Constanța:
”De 11 ani de când trăim în mediul rural, cultivăm legume și creștem păsări, am învățat mai multe decât în toți anii de școală la un loc.
Am înțeles câtă muncă stă în spatele unui coș de roșii, câtă grijă cere o pasăre crescută corect, cât timp îți ia să scoți un produs de calitate pe care să-l poți pune pe masă cu inima împăcată.
Dar un lucru nu am reușit nici acum să îl înțeleg pe deplin: ce este, de fapt, „prețul pieței”?
Cine îl face? Cine îl decide? Și de ce pare mereu rupt de realitatea celui care muncește?Ni se spune mereu: „Asta e piața.”
Dar piața nu pune mâna pe sapă.
Piața nu mută găleți, nu udă dimineața devreme, nu stă cu ochii pe vreme, nu se roagă să nu vină grindina.
Piața nu crește puii, nu adună ouă, nu trăiește cu grijile noastre.
Și totuși…
Am înțeles de ce „prețul pieței” nu intervine la carnea de vită Kobe, la puiul de Bresse, la tomatele Amela sau la brânza franțuzească: acolo calitatea și tradiția decid prețul, nu piața.
La noi, în schimb…De multe ori ne-am întrebat de ce au dispărut atâția mici producători.
Răspunsul e simplu și dureros: nu au dispărut singuri, au fost împinși. Striviți de un „preț al pieței” care nu a ținut cont nici de munca lor, nici de gust, nici de tradiție.
Ca să se înțeleagă exact la ce mă refer:
Lapte:
Un fermier primește pe litru o sumă atât de mică încât abia acoperă hrana animalului.
Dar același litru ( stors de ce este mai bun)ajunge în magazin de câteva ori mai scump. Cine muncește? Fermierul. Cine câștigă? Altul.
Tomate:
În fermele intensive, hibrizii extratimpurii dau roade în 90–100 de zile.
La un producător mic, un soi de roșie adevărată are nevoie de 140–150 de zile, și fiecare zi are grijile ei.
Cum să pui același preț?
Salată:
Hidroponia scoate salată în 21 de zile.
În grădină, în sol, durează 50–60 de zile, cu vreme schimbătoare și riscuri.
Sunt două lumi diferite, dar „piața” le pune la același raft.
Ouă:
La industrial, găinile sunt forțate să producă non-stop.
La țară, o găină produce în ritmul ei, hrănită curat, fără chimicale, fără stres.
Ouă diferite, viață diferită — preț același.
Carne:
Un pui industrial ajunge repede la greutatea „optimă”.
Un pui crescut natural are nevoie de dublu timp și dublu efort.
Dar piața nu plătește timpul — doar volumul.
Toate aceste exemple ne arată un singur lucru:
Prețul pieței nu are legătură cu munca cu gustul său cu etica , ci doar cu Cantitatea si Viteza..
Această postare e pentru micii producători cinstiți.
Pentru cei care muncesc corect și rămân cu spatele drept.
Pentru cei care nu mint la cântar, nu trișează la gust și nu renunță la calitate.
Când cumperi de la un mic producător, nu plătești un „preț de piață”.
Plătești prețul realității, prețul muncii, al grijii și al gustului adevărat.
Morala?
Dacă vrem să mai existe producători cinstiți, trebuie să-i sprijinim nu cu vorbe, ci cu alegerile noastre. Piața n-o putem schimba peste noapte, dar putem schimba ce punem în coș. Acolo începe totul”
