Zăpada și precipitațiile: Scut termic sau incubator de agenți patogeni și dăunători?
Roxana Dobre – Agrointeligența
Analiza fitosanitară pentru începutul lunii ianuarie 2026, efectuată de Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF). Instituția a transmis ce riscuri există asupra culturilor, conform situației climatice de la începutul anului.
Debutul anului 2026 marcat de episoade de temperaturi pozitive și precipitații sub formă de ploaie, urmate de episoade de precipitații sub formă de zăpadă, pune agricultorii români în fața unei dileme climatice. În timp ce stratul de zăpadă oferă mult râvnitul scut termic împotriva gerului, aceeași umiditate, combinată cu solul neînghețat, riscă să transforme baza culturilor într-un incubator pentru patogeni tăcuți.
Într-un an marcat de restricții severe la tratamentul semințelor, vigilența în fața bolilor și a dăunătorilor hibernanți devine singura garanție a recoltei. Dacă umiditatea este vitală pentru rezerva de apă din sol, modul în care aceasta interacționează cu temperaturile dictează presiunea bolilor și supraviețuirea dăunătorilor.
Precipitațiile și excesul de umiditate. Ploile și lapovița care alternează cu ninsorile în această perioadă influențează direct sănătatea rădăcinilor și dispersia sporilor.
- Precipitațiile abundente pe soluri grele duc la fenomenul de băltire. Lipsa oxigenului (anoxia) slăbește sistemul radicular, facilitând atacul fungilor de sol precum Pythium sau Rhizoctonia. Plantele asfixiate în această perioadă vor prezenta în primăvară o rezistență scăzută la stresul termic. Precipitațiile pot „spăla” sporii de pe resturile vegetale infectate (ex. Septoria spp. sau Helminthosporium spp.) și îi pot transporta în zonele joase ale parcelei, creând focare de infecție ce vor exploda la primele temperaturi de peste 10-12°C. În același timp, umiditatea ridicată și temperaturile pozitive pot favoriza apariția unor boli criptogamice (precum făinarea, septorioza sau rugini), mai ales în culturile cu desime mare.
- Zăpada: Factor de protecție și riscuri ascunse. Riscul „capcanei de sub zăpadă”. Zăpada depusă acționează ca un izolator termic excelent. Prezența unui strat de zăpadă consistent oferă protecție termică, dar poate deveni un mediu de incubare pentru boli fungice specifice:
– Mucegaiul de zăpadă (Microdochium nivale): Riscul cel mai ridicat apare atunci când zăpada se depune pe un sol care nu a înghețat complet sau pe plante cu o masă foliară excesivă (rezultată dintr-o toamnă blândă). Sub stratul de zăpadă se creează un microclimat umed și întunecat, ideal pentru dezvoltarea mucegaiului de zăpadă, care poate distruge integral plantele de grâu și orz pe suprafețe extinse.
– Fuzarioza coletului și a rădăcinii, provocată de complexul de specii Fusarium spp., reprezintă una dintre cele mai mari amenințări pentru cerealele de toamnă. Umiditatea excesivă rezultată din topirea zăpezii pe soluri insuficient drenate creează mediul ideal pentru instalarea acestui patogen. Acestea atacă sistemul radicular, slăbind rezistența plantelor la reluarea vegetației în primăvară.
- Impactul asupra dăunătorilor: Zăpada protejează nu doar plantele, ci și dăunătorii care iernează în interiorul tulpinii, în sol (superficial), la baza tulpinii, precum muștele cerealelor (Oscinella frit, Delia coarctata, Mayetiola destructor), gărgărița tulpinilor de rapiță (Ceutorhynchus napi), gândacul roșu al rapiței (Entomoscelis adonidis), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides). Stratul de zăpadă, dacă se menține, oferă o izolație termică vitală pentru ouăle, adulții și larvele acestor specii, prevenind înghețarea solului la adâncimea lor de adăpostire și îi protejează de temperaturile letale.
! Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) iernează în stadiul de larvă în sol, la adâncimi de 10-20 cm, dar stratul de zăpadă le permite să rămână mai aproape de suprafață, fiind gata să reia atacul imediat ce zăpada se topește.
Recomandări pentru fermieri (ianuarie – februarie 2026)
Pentru a limita pierderile cauzate de acești factori climatici, ANF recomandă o strategie proactivă:
1. Monitorizarea zonelor cu risc: Imediat după topirea zăpezii, verificați parcelele pentru semne de mucegai sau decolorări ale nodului de înfrățire. Dacă densitatea plantelor a scăzut sub pragul critic, pregătiți un plan de fertilizare rapidă pentru a stimula refacerea foliară.
2. Drenajul excesului de apă: Acolo unde relieful permite, asigurați canale de scurgere pentru a elimina băltirile rezultate din topirea rapidă a zăpezii, prevenind astfel asfixierea plantelor și instalarea putregaiurilor de colet.
3. Tratamentele „în fereastrele iernii” în livezi: Dacă oscilațiile termice permit atingerea pragului de 5°C, intervenția cu fungicide cuprice devine prioritară. Aceste tratamente acționează ca un scut asupra rănilor mecanice, a rănilor provocate de fenomenul de îngheț-dezgheț (gelivurilor), etc., stopând infecțiile cu formele de rezistență ale rapănului sau moniliozei ce pot compromite sănătatea pomilor în sezonul 2026.
4. Verificarea rezervelor de dăunători: Efectuareai sondajelor pentru a evalua viabilitatea ouălor, larvelor și adulților de gândac ghebos, viermi sârmă (Zabrus tenebrioides, Agriotes spp), muștele cerealelor, gărgărița tulpinilor de rapiță (Ceutorhynchus napi), gândacul roșu al rapiței (Entomoscelis adonidis), precum și a altor dăunători care ar putea apărea în condiții de temperatură favorabilă.
Atenție! Contextul climatic din toamna anului 2025 – începutul anului 2026 și lipsa tratamentului la sămânța de cereale sunt factori agravanți în ce privește posibila apariție a gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) în culturile de cereale.
5. Ploile și zăpada mențin solul umed, permițând larvelor să rămână aproape de suprafață și să se hrănească intens înainte de intrarea în repaus.
Fermierii trebuie să inspecteze culturile imediat ce se poate intra în câmp, în special pe solele unde grâul a urmat după grâu (monocultură). Larvele de Zabrus tenebrioides ies din galerii chiar și sub zăpadă sau imediat ce temperatura depășește 0…3°C pentru a consuma frunzele de cereale. Prezența micilor galerii lângă plante este semnul clar al activității acestora. Spre deosebire de alți dăunători, atacul de Zabrus apare sub formă de vetre (zone goale în cultură) care se extind rapid dacă nu se intervine.
Concluzie: Deși precipitațiile din acest început de an oferă o bază bună pentru rezervele de apă, ele obligă la o vigilență sporită. Buletinele de avertizare emise de Oficiile fitosanitare rămân instrumentul principal pentru a anticipa riscurile și a planifica intervențiile fitosanitare în ferestrele de vreme favorabilă.
