Ultimul mare tun din agricultură: Cine trage sfori să pună mâna pe sistemul național de irigații?
Gabriela Gimbășanu -
România mai are doar rămășițe din ceea ce odată numeam sistem național de irigații. Chiar și așa, aceste ”relicve” sunt strategice pentru agricultura românească, cu atât mai mult cu cât sunt localizate în județele agricole ale României: Călărași, Ialomița, Brăila sau Tulcea.
Pe masa deputaților din Comisia de agricultură revine mâine un act normativ care ar putea duce la pierderea acestui bun național printr-un simplu vot.
Dar ca să le luăm de rând, totul a pornit de la o schimbare banală – aceea de a scoate termenul învechit de ”comodat”. Așadar, era nevoie de o modificare a OUG 79/2013, unde infrastructura secundară de irigații se dădea în folosință prin comodat. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a propus clarificarea și înlocuirea cu o formulare similară, de genul ”darea gratis în folosință”. Adică același lucru, fără a folosi noțiunea de comodat.
De la comodat la proprietate
Modificarea cerută de MADR a deschis cutia Pandorei în Parlament unde interesele uriașe pe irigații au venit imediat cu sugestia ca acea bucățică de text din ordonanță să se transforme direct în ”proprietate la cerere”. Fără nici o condiție agățată, împroprietărire directă. Și pe această temă s-a tot dezbătut mult în subcomisia de lucru de la Comisia pentru agricultură unde depuații nu s-au lăsat convinși că darea în proprietate ar trebui făcută doar după o anumită perioadă în care respectiva organizație de udători, fermierul, dovedesc intenții serioase și corectitudine în administrarea acestor instalații.
Scandalul a izbucnit la ultima ședință din Comisia de agricultură, unde parlamentarii nu s-au putut pune de acord, dar și unde au reieșit adevăratele interese pentru care latifundiarii – mai ales cei străini, doresc să devină proprietari pe sistemul secundar de irigații. Secretarul de stat din MADR, Daniel Botănoiu a fost cel care le-a atras atenția deputaților că se joacă cu soarta micilor agricultori din județele agricole.
Unealtă de șantaj pentru a obliga fermierii să vândă?
”Vă reamintesc că la ora actuală sunt asociații cu parteneri străini care nu primesc românii în organizații și aceștia nu au acces la apă. Și am făcut demersuri pe legislația veche și a durat un an de zile, ne-am judecat cu ei, cu controale, astfel încât să poată primi românii la masă. Al doilea lucru, cum au preluat acea infrastructură, au mărit taxele. Oamenii au venit la noi și ne-au cerut să le dăm o subvenție că le-au mărit taxele cei de la organizație. Lucrurile stau la fel și astăzi. (…) În trecut am mai distrus organizații – Romcereal, Comcereal, și apoi ne-am pus problema de ce nu depozităm noi cereale rezerva statului să avem o politică corentă pe securitatea naționaă pe alimente. (…) Imaginați-vă că un fond de investiții X vine și spune, << domnule, vă iau toată investiția (indrastructură pe irigații – n.r.)>>. În secunda numărul doi, el se duce către proprietar și îi spune că vrea să îi cumpere pământul Acela refuză, așa că îi taie apa și, după doi ani de secetă, i-l dă gratis. Este o presiune ce poate fi făcută pe resursa naturală”, a explicat Botănoiu riscul unei improprietăriri ”hazardate”, așa cum a fost ea numită și de Curtea de Conturi.
Propunere: Perioadă de probă înainte de împroprietărire
Mai mult, secretarul de stat a arătat că în trecut s-au mai făcut împroprietăriri și acele organizații au făcut dezastru cu sistemele. ”S-au desființat, au vândut tot la fier vechi și acum trebuie să face lege pentru o naționalizare ca să putem prelua iar acele sisteme”, a punctat Botănoiu.
Ministerul agriculturii a venit și cu propunerea menită să împace și capra, și varza: aceea de dare în folosință gratuită timp de mai mulți ani (10-15 ani) , ca ulterior, să se treacă în proprietate. În așa fel, ar exista ”o perioadă de probă” în care să se vadă exact intențiile celor care vor să preia irigațiile.
Propunerea MADR nu a fost pe placul unor deputați care au insistat pentru proprietate. Argumentele lor au fost și ele de bun-simț:mai ales acelea că nimeni nu vrea să investească în ceva ce nu îi aparține. Totuși, președintele ANIF a arătat că accesarea fondurilor europene pentru irigații nu este condiționată de proprietate, ci sunt eligibile și sistemele date în folosință gratuită. Mai mult, organizațiile de udători nu trebuie să pună nici un leu întrucât partea de cofinanțare este asigurată de la bugetul stat (15%).
Infrastructura secundară, bună de gaj la bancă
Un alt argument al celor pro-împroprietărire a fost că, pe baza acelor sisteme secundare de irigații, fermierii vor putea accesa credite bancare, însă imediat cei care susțin nevoia unei perioade ”de probă” au atras atenția că la o eventuală executare silită, băncile sunt prima dată interesate fix de aceste instalații cu valoare mare, dar și care pot fi ușor demontate și vândute la fier vechi pentru recuperarea rapidă a sumei datorate. Moment în care acel teren rămâne cu adevărat pierdut pe timp de sectă.
Responsabilizarea fermierilor
Agrointeligența a luat legătura și cu liderii celor două mari organizații de fermieri din țară – LAPAR și Pro Agro. Astfel, ambii lideri s-au pronunțat pentru proprietate – unul directă, altul după o dare în folosință pe 10 ani.
Laurențiu Baciu, președintele LAPAR este pentru responsabilizarea fermierilor: ”Cel mai bine este ca asociațiile de udătorii să devină direct proprietari ai acestor sisteme de irigații pentru că și așa se vede cu ochiul liber că soarta lor este să dispară. Măcar în acest fel, prin trecerea în proprietate, vor avea un stăpân, cineva care poate fi tras la răspundere dacă aceste sisteme se vor distruge. Lăsate în proprietatea statului, nu ai pe cine să faci responsabil pentru dispariția lor. Statul și-a demonstrat până acum calitățile de manager și istoria ne-a arătat că statul este cel mai prost manager”, ne-a spus Baciu. El recunoaște însă că o mare problemă va fi că, odată trecute în proprietatea fermierilor, aceste infrastructuri vor fi greu de cuprins într-un program național deși ”până acum statul nu s-a spetit cu asta”. ”Singurele sisteme de irigații în care mai poate investi statul după trecerea în proprietatea asociațiilor de udători sunt acele sisteme care constituie un interes național”, a explicat Baciu, președinte Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.
Emil Dumitru, președintele Federației Naționale Pro Agro a asistat la o parte din dezbaterea de marți din Comisia pentru agricultură, așa că era la curent cu dezvăluirile făcute de secretarul de stat Daniel Botănoiu, mai ales că multe trimiteri s-au făcut către situația din Călărași, acolo unde și Dumitru are fermă. ”Este vorba de o decizie a autorităților legată de modul în care vor să dea în folosință sau în proprietate sistemul de irigații. Din punctul nostru de vedere, ar trebui să existe o formulare în actul normativ, în care se spune că se dă în mod expres proprietatea sistemelor către ascociațiile de udători, urmând ca aceastea să facă investițiile ulterioare necesare. Mi se pare o variantă justă pentru că o investiție trebuie să fie susținută și de dreptul la proprietate. Cei care nu realizează investiții în îmbunătățirea sistemului de irigații nu mi se pare corect să aibă și dreptul la proprietate. Noi vrem să mergem pe varianta cea mai bună și anume darea în folosință pe zece ani, accesarea de fonduri europene pe Măsura 4.3 Investiții în sistemul de irigații și ulterior după perioada de 10 ani, ca și condiție suspensivă să se permit intrarea în proprietate”, ne-a spus Emil Dumitru, președintele Federației Naționale PRO AGRO.
Avem exemple de oameni care au pus ”suflet și bani” în irigații
El subliniat că nu se poate face o generalizare a intereslor din piață întrucât avem pe Liga utilizatorilor de apă pentru Irigații din România exemple pozitive ”în care oamenii au investit suflet și bani și astăzi au sisteme de irigații funcționale și performante”. ”Cu toate aceastea, fermierii care au sisteme de irigații performante sunt încurcați de infrastructura principală de irigații, unde nu au fost realizate investiții. La nivelul Ligii utilizatorilor de apă pentru Irigații din România au fost accesate și implementate pe măsura din vechiul PNDR destul de multe proiecte care astăzi sunt funcționale. A fost o măsură bună, dar a venit timpul să facem ceva cu infrastructura principală de irigații. Acel proiect din planul Junker, cu alocarea de 1 mild euro pe cee ace înseamnă infrastructura principală de irigații ar însemna un plan de dezvoltare al sistemului de irigații din România”, a mai punctat Dumitru.
Reporterii Agrointeligența au încercat vineri să ia legătura și cu fermierul ialomițean Viorel Nica, președintele Ligii Utilizatorilor de apă pentru Irigații din România. Fără succes, însă.
Fonduri europene pot accesa fermierii pentru infrastructura secundară de irigații
În PNDR 2014-2020, săptămâna aceasta urmează să se deschidă o sesiune pe Sumăsura 4.3 pentru proiecte de investiții pe îmbunătățiri funciare, incluzând și sistemele secundare de ririgații. Suma alocată pe această sesiune este de 218 milioane de euro. Din acești bani, 15% este contribuția de bugetul de stat, iar 85% sunt bani europeni, nefiind vorba de cofinanțare pentru asociațiile de udători.
În vechiul PNDR, pe Măsura 125, fermierii au avut la dispoziție pentru accesare circa 600 de milioane de euro, însă valoarea unui proiect depus nu putea de depășească un milion de euro.
