A făcut credit la bancă pentru a-și cumpăra un cal. Astăzi este pe podium la toate concursurile unde participă!
Roxana Dobre -
Creșterea cailor este un aspect al vieții la țară despre care se vorbește prea puțin. Poate că nici noi nu am fi scris acest articol dacă nu ar fi fost vorba despre o poveste care ne-a impresionat pe toți din redacție: cea a unui tânăr care, din puținii săi bani, a decis să își investească economiile și să ia și un credit pentru a-și cumpăra un cal. Unul cu care acum este campion la echitație.
Minunea nu ar fi fost posibilă la noi în țară, ci în Austria, acolo unde Ioan Vasile Pop (28 de ani) a plecat să lucreze la un club de echitație în iunie 2012. Avea contract pe o lună, dar apoi, văzându-l cât este de harnic cei de acolo i-au propus să rămână, așa că tânărul bistrițean a ajuns să aibă grijă de cei mai falnici armăsari ai Austriei, o herghelie deținută de un prinț.
Despre ”visul austriac”, Ioan Vasile Pop a vorbit și cu reporterii Agrointeligența, subliind mereu pasiunea sa pentru echitație și, normal, dragostea pentru cai. Acea dragoste care l-a determinat să ia un credit de 12.000 de euro pentru a-și cumpăra propriul armăsar care, de altfel, l-a costat mult mai mult. Restul sumei l-a achitat din economiile personale.
Calul valorează cât un apartament
“Calul a costat cam cât un apartament cu două camere din România. Dacă lucrezi, nimeni nu are nici o problemă în Austria pentru acordarea de credite. Singura condiție este să îți asiguri calul pentru că așa nu ai cum pierde bani indiferent de ce se întâmplă. Aici poți face și credit online, fără să mergi personal la bancă”, ne-a spus bistrițeanul. Deşi nu are un salariu foarte mare, puţin peste 1.000 de euro, Ionuţ investeşte o mare parte din banii pe care îi câştigă în pasiunea sa. Întreţinerea unul cal costă lunar peste 450 de euro, iar taxa de înscriere la orice concurs de echitaţie costă cel puţin 300 euro.
Dragoste…nărăvașă
Calul din rasa Österreichisches Warmblut (în traducere cal austriac cu sânge cald – n.r) a fost inițial adus la clubul unde Ioan Vasile Pop lucrează. Era puțin nărăvaș, lucru ce pe tânărul bistrițean l-a ambiționat să îl “cucerească”.
“Nu e un cal pentru începători. E puțin nărăvaș asta mi-a plăcut la el deși mă enerva un pic pe vremea când nu era al meu pentru că era plin de energie. În 3 luni a ruinat 5 boxe. La început nu lăsa pe nimeni să se apropie de el. Calul a fost cumpărat de un austriac care deține momentan are cei mai buni cai de sărituri din Austria. A fost călărit de câteva ori a trântit doi oameni după care a fost să zicem neîndrăgit”, își amintește tânărul.
Drept pedeapsă, calul nu a fost încălecat deloc timp de două luni. “Mergea zilnic doar în mașina de învârtit (un fel de bandă de fitness pentru cai n.r) și în pășune. În luna noiembrie, a fost prima oară când am vrut doar să îl alerg în lojă. Atunci am început să îl îndrăgesc și zilnic după ce îmi terminam treaba mergeam cu el în hala și încercam tot felul de trucuri, jocuri specifice pentru dresajul cailor. Acum se ridică în două picioare la comandă și face aproape tot ce vreau eu. E un cal foarte inteligent dar extrem de gelos”, spune cu vădită dragoste în glas, tânărul.
Echitația, sport național în Austria
Ceea ce pentru români este un sport costisitor, pentru austrieci este un sport național. “Aici este o tradiție în echitație. Copiii sunt educați de mici și duși în școli de echitație. Își permite orice om să practice acest sport care, în România, din păcate, este accesibil doar celor cu bani”, spune Ioan Vasile Pop.
Fostul proprietar al calului a fost impresionat de legătura care s-a legat între Ioan și animal. Asta l-a determinat să se lase înduplecat să îl vândă tânărului pasionat.
“I-am spus : dacă vreodată îl vinzi eu îl cumpăr indiferent cât costă. Atunci a zis inițial că îl pot călări, pot concura cu el dar nu vroia să îl vândă. După o lună de insistențe, a acceptat”, ne-a povestit Ioan.
Banca l-a obligat să-și asigure calul
Pentru a dormi liniștit, și-a asigurat animalul, condiție obligatorie impusă și de banca de unde a contractat creditul. “Asigurarea costă ceva bani, dar dormi liniștit orice s-ar întâmpla. Sunt mai multe asigurări – trei la număr. Una de accident, alta de sănătate și alta dacă distruge ceva. Doar asigurarea de accident și de distrugeri, în caz că distruge o mașină sau altceva, costă anual în jur de 700 de euro. Cea de sănătate este puțin mai scumpă, dar e asigurat până la 100.000 de euro. Acest tip de poliță costă în funcție de suma pe care îl asiguri. Sunt cai care sunt asigurați și la 2.000.000 de euro, dar în cazul acesta asigurarea costă foarte mult”.
Întreținerea bidiviului îl costă 450 de euro/lună
Întreţinerea unui cal de sport costă peste tot, chiar şi în România, minim 450 de euro lunar. Diferența? Austriecii tratează caii ca pe proprii copii. Animalele sunt foarte îngrijite și respectate.
“Eu dau mai mult de jumătate din salariu numai pe întreţinere, potcovit, doctor, plus rata. Nu îmi permit să merg săptămânal în concursuri, dar mă străduiesc să merg măcar la 3 competiţii mici şi 2 mari, anual. Eu momentan mă străduiesc să fac parcursuri bune pentru a putea concura pe înălţimi mai mari. Momentan nu am voie mai mult de 1.20 m, deşi în antrenamente sar mult mai sus, dar în concursuri există etape şi calificări pentru a obţine licenţele necesare. De câștigat nu câştigi foarte mult, eu sunt bucuros că pot să îmi permit să fac asta. În ţară nu aş avea şanse să fac asa ceva. Deocamdată concurez pentru puncte de licențiere să pot sări în parcursuri de 1.40 m și abia acolo poți vorbi de câștiguri”, declară sportivul.
Mereu pe podium
Deşi a început activitatea sportivă doar în luna noiembrie a anului trecut, după numai câteva luni, în mai anul curent, Ionuţ a participat la primul său concurs, unde a avut o prestaţie mai mult decât onorabilă, ocupând locul 5 din peste 100 de concurenți. Mai mult, bistriţeanul a participat și la Casino Grand Prix 2014, competiţie la care au luat startul nu mai puţin de 548 de cai și unde a reuşit să se impună la masculin (la înalțimea de 105 cm), având al doilea cel mai bun timp dintre toţi participanţii.
În toate concursurile la care a participat până acum a fost pe podium. Speră ca anul viitor să participe la mai multe concursuri. Din păcate în concursurile mari de afară întâlnești rar români, deoarece acest sport costă mult.
Ţelul meu este ca în câţiva ani, poate peste doi, poate peste şase ani, să ajung la Olimpiadă, să reprezint România. Eu nu ştiu ce înseamnă , pentru mine aceste cuvinte nu există, dacă vrei cu adevărat orice se poate. Recomand oricui are ocazia să practice acest sport, pentru că te învaţă să ai curaj şi respect. Este un sport destul de riscant, pentru că viaţa ta poate depinde de o fracţiune de secundă de neatenţie. Orice alunecare sau orice distanţă calculată greşit poate fi fatală – Ioan Vasile Pop (www.bistriteanul.ro)
Un cal sare în medie cam până la 20 de ani în concursuri. După care depinde de cal, unii ajung la școli unde sunt învățați copiii sau începătorii, alții care nu pot fi încălecați de începători sunt pensionați. Pe un cal de sport care a concurat minim 10 ani nu îl poți pensiona de la o zi la alta. Trebuie încălecați rar o perioadă. E ca și cum un om ar munci 20 de ani zilnic și după mănâncă, bea și doarme. Nici măcar caii accidentați nu sunt abandonați aici sau omorâți. Chiar dacă au rupt un picior, sunt transportați în clinici. Sunt operați, îngrijiți iar când doctorul dă aprobare sunt scoși pe pășune și au o “pensionare” liniștită”.
”Deşi sunt departe de cei dragi, am caii lângă mine”
În fiecare zi, Ionuţ se trezeşte la 6 dimineaţa şi îşi termină munca în jurul orei 7 seara, uneori chiar şi mai târziu. Job-ul său constă în întreţinerea şi călărirea animalelor, pentru a le menţine în formă. Caii de care are grijă Ionuţ valorează foarte mulţi bani iar proprietarii lor sunt oameni foarte bogaţi din Austria şi din ţările învecinate „Aici în Austria, alături de cai sunt în lumea mea. Deşi sunt departe de cei dragi, am caii lângă mine. Nu trece nici o zi fără să simt căldura unui cal. În ţară nu aş putea să practic acest sport, deoarece este foarte scump. Un cal de competiţie porneşte de la 50.000 euro şi ajunge să coste câteva milioane dacă e bun. Momentan mă ocup singur de 46 de cai, iar asta mă ajută, deoarece nu trebuie să plătesc întreţinerea pentru calul cu care sar eu la competiţii”, mai spune bistriţeanul.
