Grâul și orzul nu mai aduc profit. Fermierii ruși schimbă culturile, iar rapița devine miza principală
Mihaela Ploscaru – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Fermierii ruși își îndreaptă tot mai mult atenția către rapiță, în detrimentul grâului și orzului, pe fondul scăderii prețurilor de achiziție la cereale și al marjelor reduse de profit. În 2026, suprafața cultivată cu rapiță a crescut la 3,9 milioane hectare, față de 2,97 milioane de hectare în anul precedent, iar însămânțările cu rapiță de toamnă s-au extins cu 52%, până la 790.000 hectare. Cererea constantă din partea procesatorilor și oportunitățile de export pentru uleiul și șrotul de rapiță susțin această schimbare.
Potrivit estimărilor, recolta de rapiță a Rusiei poate ajunge în 2026 la 7,4–7,8 milioane tone, în creștere cu aproximativ 27% față de cele 5,5 milioane tone din 2025. La sfârșitul lunii septembrie, fusese recoltată 47% din suprafața însămânțată, de 3,8 milioane hectare, producția obținută fiind de 3,9 milioane de tone, cu 26% peste nivelul din perioada similară a anului trecut. Avansul s-a înregistrat în pofida unei ușoare scăderi a randamentului mediu, pe fondul secetei din unele regiuni. Odată cu apariția noii recolte, prețurile interne au coborât la 33.000–35.000 ruble/tonă (aprox. 402–426 dolari/tonă).
Citiți și: Agricultura Serbiei: producția de porumb crește cu 12%, dar zootehnia continuă să piardă teren
Cerealele pierd teren, dar rapița pune presiune pe infrastructura de procesare
În sudul Rusiei, prețul grâului de clasa a patra a coborât la 108 dolari/tonă, cel mai redus nivel din ultimii opt ani. În cazul orzului, costurile de producție de 134–146 dolari/tonă depășesc considerabil prețurile de achiziție, de numai 85–97 dolari/tonă. Suprafața efectivă cultivată cu orz este estimată la 6,5 milioane de hectare, sub ținta oficială de 7,1 milioane de hectare, ceea ce ridică semne de întrebare privind atingerea recoltei prognozate de 18,8 milioane de tone.
Extinderea rapidă a rapiței creează însă riscul ca producția să depășească posibilitățile de procesare. Problema este deosebit de importantă în Siberia, regiune care asigură aproape jumătate din recolta națională, unde capacitatea insuficientă de procesare obligă transportul unei părți din materie primă pe distanțe mari, cu efect asupra costurilor logistice și profitabilității fermierilor.
Citiți și: România face ordine în traficul feroviar spre Portul Constanța
Exporturile de ulei cresc, dar dependența de China rămâne ridicată
În primele opt luni, exporturile rusești de semințe de rapiță au scăzut cu 33%, la 247.000 tone, pe fondul taxei de export de 30% și al cotelor mai restrictive, menite să stimuleze procesarea internă. În schimb, exporturile de ulei de rapiță au crescut cu 3%, la 1,01 milioane tone, iar cele de șrot au avansat cu 56%, la 678.000 tone. Rusia rămâne al doilea exportator mondial de ulei de rapiță, cu o cotă de 22% din piața globală.
China reprezintă însă un risc major: în 2025, aceasta a absorbit aproximativ 88% din exporturile rusești de ulei de rapiță. În 2026, importurile de ulei și șrot de rapiță de la 23 de unități rusești au fost restricționate după detectarea unor materiale modificate genetic, ceea ce a determinat înăsprirea cerințelor de trasabilitate și control al calității.
Experții avertizează și asupra riscurilor agronomice: rapița nu ar trebui să revină pe aceeași parcelă mai des de o dată la patru ani, pentru a limita bolile și dăunătorii. O extindere excesivă a suprafețelor ar putea genera surplusuri și scăderi puternice de preț, dacă investițiile în procesare și diversificarea piețelor de export nu țin pasul cu producția.
