Povestea unui selfie în plantația de armurariu: Mărăcinele medicinal aduce profituri de 12.000 de lei la hectar

Roxana Dobre - 10 iulie 2015 09:00

Armurariul este planta medicinală ce stă la baza celor mai cunoscute medicamente/suplimente pentru protecția ficatului, inclusiv a pastilelor de silimarină.

Cultivarea armurariului este, astfel, o cultură de nișă cu un mare potențial în România, mai ales că nu este o plantă pretențioasă, dar care poate aduce fermierilor mici un profit de cel puțin 2.500 de euro la hectar, așa cum a descoperit și Mikloș Iuliu acum șapte ani.

Mureșeanul a reuşit să pună pe picioare, în localitatea Bălăuşeri, o afacere extrem de profitabilă la care puțini s-ar fi gândit: el cultivă armurariu, plantă care seamană cu un mărăcine, dar care este unul dintre cele mai puternice remedii naturale pentru protejarea ficatului.

Prețul unui kilogram de semințe de armurariu – 8 lei

În 2008, Mikloș Iuliu, inginer agronom de meserie, s-a hotărât ca pe 5 hectare, din cele 100 pe care le deține, să planteze armurariu, plantă ce îi aduce anual un profit de 12.000 de lei la hectar, ceea ce înseamnă că de pe suprafața totală omul încasează 60.000 de lei.

Spune că ia 8 lei pe kilogram, iar recolta de pe un hectar este de 1.500 de kilograme de semințe. Pe restul terenului are floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, mazăre și mei, falaris, muhor uriaş sau sorg, adică hrană pentru papagali şi canari.

Mureșeanul este de când se știe în agricultură iar după ce a lucrat o vreme la CAP-ul din localitate după Revoluţie s-a privatizat împreună cu alți doi prieteni. Și-au făcut un S.R.L şi au început producţie vegetală care, din păcate în 1997, a dat faliment. În urma eșecului de atunci omul a rămas cu utilajele pe care le folosește și astăzi pe terenul pe care îl cultivă acum cu mare succes.

Armurariul preferă temperaturile ridicate în cursul perioadei de vegetaţie

Datorită originii sale mediteraneene, plantația de armurariu necesită temperaturi ridicate în cursul perioadei de vegetaţie, mai ales în cursul înfloririi şi fructificării.

Este o cultură agricolă puţin pretenţioasă faţă de planta premergătoare, putându-se cultiva cu rezultate bune după cereale, porumb siloz sau plante furajere. Cerinţe moderate faţă de umiditate, ca şi faţă de sol (fiind contraindicate cele grele, cu apă stagnantă). Se recomandă cultura în sudul Munteniei (judeţele Ialomiţa, Ilfov, Teleorman), al Olteniei (partea dinspre Dunăre a judeţelor Olt şi Dolj), Dobrogei (judeţul Constanţa), precum şi Câmpiei de Vest (judeţul Timiş).

Se seamănă direct în câmp, primăvara timpuriu

Armurariu se înmultește prin semințe semănate direct în câmp, primăvara timpuriu, în rânduri cu semănători universale, dar se poate semăna și manual.

Primăvara foarte devreme imediat ce se poate intra în câmp, terenul se trece în lung şi în oblic cu grapa prevăzută cu discuri, se lucrează cu cultivatorul sau cu combinatorul în agregat cu bara nivelatoare. În aceeaşi zi cu lucrarea de nivelare a terenului se execută însămânțarea.

Se seamănă la intervale de 70 cm între rînduri şi la adâncimea de 3—3,5 cm.

Cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar este de 4—5 kg cu puritatea de 98%, germinaţia de 85% şi umiditatea maximă de 12%.

Greutatea medie a 1.000 seminţe este de cea 31,250 g, iar la un gram intră în medie 32 seminţe. Investița în semințe este minimă kilogramul fiind de în jur de 10 lei. Asta înseamnă 40-50 de lei la hectar. Cultivatorii cu tradiție își pot produce singuri semințele, astfel încât din al doilea an de cultură scapă de această cheltuială.

Fertilizarea în cultura de armurariu

Aceasta plantă valorifică bine îngrășămintele chimice. Fertilizarea se face cu doze de 70-80 kg/ha. P2O5, 40-60 kg/ha K2O (incorporate cu arătura) și 60-80 kg/ha N incorporat la pregătirea patului germinativ.

Ca lucrări de întreţinere se recomandă plivirea pe rând şi rărirea plantelor la distanţe de 18—22 cm plantă de plantă, momentul prielnic de rărire, fiind atunci când plantele au 3—5 frunze adevărate şi o talie de 4—6 cm; pe timpul vegetaţiei se vor da cca 3 praşile mecanice sau manuale deoarece cultura se încheie repede şi nu permite creşterea buruienilor.

Armurariul se recoltează mecanizat

Armurariul poate fi recoltat cu combina, atunci când 80% din fructe au ajuns la maturitate şi sunt uscate. Dacă se întârzie recoltarea apar pierderi mari de producţie din cauza scuturării fructelor.

Poate fi executată şi recoltarea în două faze: întâi plantele sunt tăiate şi lăsate în brazde 3-4 zile, până când umiditatea ajunge la 13%, şi apoi este executat treieratul cu combina prevăzută cu ridicător de brazde.

Pe suprafeţe mai mici este posibilă şi recoltarea manuală a inflorescenţelor, realizată în mai multe treceri, deoarece fructele se coc eşalonat; în felul acesta sunt diminuate pierderile prin scuturare.

Imediat după recoltare este recomandată condiţionarea şi reducerea umidităţii, cu ajutorul uscătoarelor artificiale, la temperaturi de maximum 30-40ºC, sau prin expunere la soare sau în magazii acoperite.

Investiții minime, profit mare

Costurile per hectar ajung undeva la 200 de euro aici intrând sămânța, erbicidele și eventual mâna de lucru dacă lucrările nu se fac mecanizat.

Producția variază între 800 și 1500 de kilograme per hectar.

Cultivatorul din Mureș a vândut ani la rând unei firme din București, iar acum deține 8 tone pe stoc. Spune că le-a pus “la adăpost” pentru că în primăvară prețul scăzuse din cauza ofertelor numeroase de la producători. Acum așteaptă să vândă recolta din 2014 și spune că nu se grăbește deoarece planta stă foarte bine păstrată în saci și își așteaptă “prețul corect”. Armurariul este, de altfel, o plantă foarte căutată de producătorii naturiști și farmaciile de specialitate. De remarcat că în unele zone armurariul este considerat o buruială foarte supărătoare pentru cultivatori care este foarte rezistentă la erbicide.

Este “îngerul” ficatului

Armurariul este cea mai folosită plantă din lume pentru tratarea bolilor ficatului. Secretul ei? Fructele bogate în silimarină – un complex de substanţe flavonoide cu rol puternic de protecţie şi regenerare a celulelor hepatice. Armurariul era cunoscut şi folosit încă din antichitate în tratamentele naturiste. A fost mult popularizat în secolele XIV şi XV, dar cu adevărat luat în serios în 1938, odată cu descoperirea silimarinei. Este şi un anti-toxic redutabil, care ajută organismul să reziste în faţa unor otrăvuri puternice, cum ar fi ciupercile toxice, gazele industriale sau metalele grele.