Marii cultivatori de pepeni renunță la semințe: Plantele altoite le aduc producții de 70-80 de tone la hectar
Gabriela Gimbășanu -
În raport cu anii precedenți, costul unui hectar cu pepeni a crescut, spun producătorii de la Dăbuleni. Din calculele făcute, ei au ajuns să plătească, cu totul, cam 3.400 de euroși spun că profitul e mic din cauza inputurilor scumpe și a prețului mic la care își vând recolta.
Petre Stoicea cultivă 11 hectare de pepeni în localitatea Dăbuleni, județul Dolj, fiind unul din pepenarii cu experiență în zonă. Reporterii Agrointeligența l-au întâlnit pe fermier la un eveniment organizat de compania Syngenta și în cadrul căruia au fost prezentați și cei mai noi hibrizi de pepene. Hibrizi pe care, de altfel, îi folosește și Petre Stoicea.
Pentru a cultiva un hectar de pepeni valoroși și căutați pe piață trebuie să dispui de resurse financiare însemante, deoarece costul pentru un hectar se ridică la 3.400 euro.
“Suma reprezintă investiția efectuată pentru a înființa un hectar de lubenițe, tehnologie completă, aplicată corespunzător și plantele altoite. În sumă nu este inclus și costul cu recoltarea și încărcarea pepenilor, care de cele mai multe ori se face cu ajutorul membrilor familiei. Pentru a putea supraviețui din cultivarea pepenilor, prețul unui kilogram nu ar trebui să scadă sub 0,50 bani la vânzarea en-gros. La nici două săptămâni de când au început, timid să se coacă primii pepeni, kilogramul de bostan se vinde cu maxim 0,30 bani”, ne-a explicat producătorul de lubenițe de Dăbuleni, despre costurile și prețul de valorificare al producției.
Doljeanul a subliniat faptul că, prețurile tind să scadă, mai ales acum că a venit canicula și toți producătorii s-au apucat să recolteaze. Fiind producție mare pe piață, omul vinde indiferent de preț, pentru a putea măcar să-și acopere cheltuielile.
Cultură doar cu plante altoite
La Dăbuleni, zona cu cele mai mari plantații de pepene, foarte puțini producători mai folosesc semințe ca atare pentru înființarea unui hectar cu această cultură. Puțini sunt cei care își mai fac singuri răsadurile acasă, chiar dacă prețul unei plante altoite de pepene verde sau galben este de 2-3 lei.
“Din cauza bolilor care s-au instalat și în special din cauza Fuzariozei, toată lumea a apelat la plantele altoite. Pentru plantele altoite, eu lucrez cu o firmă din Grecia, care aduce plantele de acolo. Altoirea se face pe o plantă rezistentă, care a plecat deja în vegetație. O plantă altoită îți asigură un start bun de vegetație. Planta beneficiază de o protecție sporită împotriva bolilor și dăunătorilor specifici și implicit producția obținută din plantele altoite este net superioară atât cantitativ, cât și calitativ”, ne-a vorbit doljeanul, despre avantajele folosirii răsadurilor de plante altoite.
Plantarea răsadurilor se face în perioada 10 – 15 aprilie în cazul culturilor protejate în tunele şi în perioada 20 – 30 aprilie în cazul culturilor neprotejate sau a celor mulcite cu folie de polietilenă. Se plantează în câmp neprotejat când temperatura în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează la 150 C, după ce a trecut pericolul ultimelor brume. Plantarea se poate executa mecanizat cu maşini speciale care pe lângă plantarea propriu-zisă pot efectua instalarea tunelelor, mulcirea sau numai una din lucrările menţionate. (STUDIU – Centrul de Cercetare Dezvoltare Pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni)
Avantajele folosirii plantelor altoite
– Plante sănătoase din momentul în care plantele pleacă din ferma de răsaduri până la plantarea în câmp.
– Uniformitatea plantelor. Toate plantele au aceiași mărime și se vor dezvolta în mod uniform.
– Planificarea ciclurilor de producție astfel încât cand se trage linia, cultivatorul iese în câștig cu încă un ciclu de producție.
– Recoltare mai timpurie și prețuri mai mari pe fructe datorită unui start mai bun.
– Mai puține substanțe chimice datorită toleranțelor ridicate pe care le au plantele altoite.
– Mai puțin de lucru, deoarece cultivatorul nu mai pierde timp cu producerea răsadului.
– Economie la spațiul de cultivare folosind doar jumătate din numarul de plante folosit la o culturp nealtoitp.
– Se folosește o tehnică modernă de producție.
Sursa: seminte-ingrasaminte-turba.ro
Producție foarte bună de bostani
Anul 2015 se anunță un an foarte bun în ceea ce privește producția de pepeni. Temperatura a ținut cu producătorii, astfel că lubenițele au reușit să acumuleze suficientă apă și zahăr în pulpă și coacerea lor s-a produs puțin mai devreme decât în mod normal.
“Din păcate, anul acesta vom avea o producție foarte bună de pepeni. Spun din păcate, pentru că prețul de vânzare este foarte mic și chiar și așa nu se vinde. Anul acesta am o producție de 70-80 tone la hectar. Ca să obții o astfel de producție trebuie să investești în material săditor de calitatea, substanțe de protecție și sistem de irigații. Fără irigații, în Dăbuleni nu poți face pepeni. Cu toate acestea, prețul, bată-l vina ne pune bețe în roate”, ne-a spus doljeanul, despre producția pe care o va obține în acest an.
Recoltarea culturilor de pepeni verzi altoite începe după cum urmează :
– 1- 5 iulie la culturile protejate în adăposturi joase tip tunel;
– 5 – 8 iulie la culturile mulcite cu folie de polietilenă transparentă;
– 8- 12 iulie la culturile neprotejate.
În funcţie de soiul sau hibridul cultivat producţia obţinută este de 50 – 80 t/ha. Pentru o mai bună valorificare a producţiei este necesară sortarea, perierea şi calibrarea fructelor, lucrarea fiind obligatorie în cazul exportului. Tot pentru export fructele se ambalează în lădiţe de carton sau de lemn.
Profit de maximum 1.000 euro/ha
În condițiile actuale de pe piață, cultura de lubenițe nu este foarte profitabilă, asta datorită faptului că fermierii refuză să se asocieze și acceptă să primească de la intermediari un preț de 0,30 bani/kg. Astfel că, la un calcul simplu, dacă ai o producție de 70 tone la hectar și reușești să îți vinzi toți pepeni cu 0,30 bani/kg, vei obține, la sfârșitul perioadei, un venit de 4.600 euro. Dacă scazi costurile cu înființarea și întreținerea culturii, îți rămâne un profit de maxim 1.000 euro. Sumă insuficientă pentru a începe campania de anul următor.
Pepenii lui Petre Stoicea ajung în Alba-Iulia
O parte din producția pe care o obține fermierul doljean, de pe cele 11 hectare, ajunge pe mesele consumatorilor din Alba-Iulia.
”O parte din lubenițele mele ajung la piața din cetate a orașului Alba-Iulia. De asemenea, pentru desfacearea producție la un preț mai bun, colaborez cu Agricover în proiectul “Dor de Gust”, cărora le-am livrat deja 10 tiruri. Surplusul de producție îl vând și la intermediari. Nu am ce să fac, pepenii sunt foarte perisabili și dacă nu îi vinzi imediat riști să pierzi totul. Din păcate noi nu putem să și producem, să și vindem, așa că apelăm și la intermediari pentru că oricum ar fi trebuie să ne vindem marfa”, ne-a vorbit Stoicea, despre valorificarea producției de lubenițe.
Pepenii mulți nu se mai fac fără irigații
Asigurarea unei cantități suficiente de apă este esențială în cultura de pepeni, pentru că fără această sursă importantă lubenița nu se dezvoltă corespunzător și nici gustul nu va fi unul prea bun.
Fermierii din Dăbuleni nu se mai pot folosi de vechiul sistem de irigații, care s-a defectat, marea lor majoritatea își fac propriile surse de apă pentru irigat.
“Am avut sistem de irigații care ne-a ajutat foarte mult, dar din păcate, odată cu trecerea timpului, s-a distrus. Pentru irigații folosesc o sursă de apă proprie, forez puțuri. Costul pentru un astfel de puț depinde de zona în care se forează. Aici este o zonă de terasă, iar pentru a face puțul am forat până la 40 metri și am plătit pentru această sursă de apă 6.000-7.000 lei. La această sumă se mai adaugă pompele de apă, tubulatura și tot ce e nevoie pentru sistemul de picurare”, a declarat pentru Agrointeligența Petre Stoicea.
România produce 22,8% din producţia de pepeni verzi a Uniunii Europene, iar în ţara noastră cele mai mari suprafeţe cultivate cu pepeni verzi sunt în zonele cu soluri nisipoase din judeţele Dolj, Brăila ,Galaţi, Buzău. Suprafeţele cultivate anual cu pepeni verzi în ţara noastră în ultimii ani a oscilat între 49 500 ha în anul 1999 şi 29 700 în anul 2008 ha, producţia totală anuală fiind de 853 200 tone, respectiv 562 300 tone. (Anuarul statistic al României, 2009)
