Soluții pentru grădină

Boli de vară la cultura de roșii: prevenție și combatere eficientă în solarul cu tomate

Din cauza temperaturilor de vară, la roșii apar boli care pot compromite în totalitate cultura. Temperaturile de peste 33-35 de grade fac ca rezistența plantei să cedeze astfel încât aceasta „nu mai lucrează”. „Pur și simplu se blochează mecanismul plantei. Și apar boli precum pătarea cafenie, mana, putregaiul coletului, putregaiul cenușiu, căderea florilor. De asemenea și insectele atacă roșiile. Vorbim aici de păianjen, musca minieră, musculița albă de seră. Poate să apară și tuta absoluta, mai cunoscută sub denumirea de molia tomatelor care este extrem de periculoasă”, ne-a declarat președintele Grupului de Producători Legume-Fructe Matca – Galați, Mircea Croitoru.

Pătarea cafenie – Primele simptome apar prin colorarea în roşu-brun a vârfurilor de creştere

Pătarea cafenie infectează peste 900 de specii de plante (legume, plante ornamentale și buruieni). Primele simptome apar prin colorarea în roşu-brun a vârfurilor de creştere urmată de apariţia unor pete cu marginea difuză, de culoarea bronzului sau brună. Aceste frunze se ofilesc şi treptat întreaga plantă. Pe tulpini şi peţioli apar pete de culoarea bronzului care, odată cu necrozarea ţesuturilor, devin brune. Infecţiile timpurii duc la piticirea plantelor, iar fructificarea este redusă. Pe fructele verzi pot să apară pete mici de culoare brun-neagră, iar pe fructele coapte pot apărea desene inelare roşii şi galbene, unde epiderma se necrozează şi se adânceşte în pericarp.

Condiţii de infecţie

Virusul petelor de bronz este răspândit prin intermediul diferitelor specii de tripşi, transmis numai de adulţi, dominant în transmitere fiind Frankliniella occidentalis. Insectele infectate îşi pot menţine capacitatea de infecţie toată viaţa, transmiterea fiind de tip persistent.

Deoarece nu există tratament pentru această boală, se recomandă utilizarea cu stricteţe a măsurilor profilactice preventive în cultură, precum:
• Utilizarea capcanelor lipicioase albastre, pentru monitorizarea apariţiei şi a densităţii populaţiilor de trip şi tratamente la acoperire, cu insecticide specifice, pentru combaterea tripşilor, începând cu faza de răsad
eliminarea plantelor infectate la primele simptome şi arderea lor distrugerea plantelor gazdă (buruieni, atât din cultură, cât şi din vecinătatea acesteia)
• Folosirea hibrizilor cu toleranţă la această boală folosirea plaselor de insecte şi a foliei specializate anti-tripşi, etc.
•Aplicarea produselor cu același mod de acțiune, 2-3 tratamente în bloc, la 4-7 zile distanță, în funcție de temperatură. Nu se folosește același mod de acțiune pentru două generații succesive (aproximativ 20-30 de zile pe generație). Se recomandă efectuarea tratamentelor când tripsul este mai activ-dimineața devreme (temperatura 18-20 grade C).
•Folosiți numai hibrizicu toleranță la aceasta boală.
Toate aceste măsuri duc la reducerea atacului şi a impactului asupra culturii şi nu la combaterea sau eliminarea prezenţei bolii din cultură, deoarece nu există în acest moment soluţii eradicative pentru această boală periculoasă.
Metode de combatere chimică : Pentru combaterea vectorilor (tripsilor) se vor efectua tratamente cu : Match, Laser, Mospilan 20 SG, Mospilan 20 SP, Nuprid 200 SC.

Putregaiul cenușiu, una dintre cele mai păguboase boli ale legumelor cultivate în solarii

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) este una dintre cele mai păguboase boli ale legumelor cultivate în solarii fiind favorizat de umiditatea ridicată (peste 90% mai multe zile la rând, temperaturi scăzute, lipsa aerisirii, nebulozitate persistentă, fertilizarea și udarea). Boala nu ocolește nici culturile din câmp mai ales în anii cu ploi abundente. Atacul cel mai caracteristic apare pe fructe sub forma unui putregai umed și moale la locul de inserție al pedunculului, la suprafața căruia se dezvoltă din abundență sporii ciupercii de culoare cenușie. Fructele bolnave se desprind cu usurință și cad la suprafața solului. După cum se știe, putregaiul cenușiu nu este o boală specifică numai legumelor ci și vița-de-vie este o atacată de temuta ciupercă.

Măsuri de prevenire și combatere a putregaiului cenușiu

Pentru a preveni apariția bolii sunt necesare următoarele măsuri:
• Aerisirea cât mai bună a serelor/solariilor pentru scăderea umidității relative a aerului;
• Evitarea irigării seara sau în timpul nopții;
• Evitarea cât mai mult a lucrului când plantele sunt pline de rouă;
• Îndepartarea din cultura cu mare grija în pungi de plastic a fructelor/plantelor infectate și distrugerea lor
• Utilizarea mulcirii totale a suprafeței de cultură;
• Folosirea semințelor de calitate;
• Asigurarea fertilizării conform fazelor de dezvoltare a plantei;
• Densitatea optimă a plantelor;
• Aplicarea rațională a îngrășămintelor (excesul sau carența de elemente nutritive poate cauza modificări în rezistența plantelor la putregai, mărind sensibilitatea la boli).
În caz de condiții favorabile atacului de putregai cenușiu se recomandă efectuarea tratamentelor cu următoarele produse: Switch 62,5 WG, Signum, Teldor 500 SC, Rovral SC, Bravo.

Putregaiul sau căderea plăntuţelor din răsadniţă şi seră

Este una dintre cele mai grave boli, din cauza caracterului acut care duce la distrugerea răsadului de plante, uneori în 24 de ore. Ciuperca este polifagă şi atacă plante de tomate (Lycopersicon esculentum), ardei (Capsicum annuum), sfeclă (Beta), castravete (Cucumis sativus), varză (Brassica oleracea var. capitata), plante ornamentale şi altele. La primele zile după răsărirea plantelor, în regiunea coletului apar pete brune care se întind la baza tulpinii şi pe rădăcini. Ţesuturile afectate putrezesc, frunzele se ofilesc, iar plantele cad la pământ. În condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, boala are un caracter acut, astfel că în 2-3 zile pot fi distruse toate plăntuţele din răsadniţă.

Ciuperca iernează sub formă de oospori

Atacul cel mai periculos al ciupercii este pe seminţe în curs de germinaţie, care putrezesc în scurt timp. Ciuperca iernează sub formă de oospori care, în condiţii prielnice, primăvara, germinează şi formează zoospori ce produc noi infecţii. Pe hifele miceliului, se formează terminal zoosporangi sferici, de 22-25 μm în diametru, în care se diferenţiază un număr mare de zoospori biflagelaţi care asigură propagarea ciupercii, în cursul perioadei de vegetaţie. Infecţia plantei gazdă se realizează prin răni sau prin străpungerea activă a pereţilor celulari. După distrugerea ţesuturilor vegetale, ciuperca duce o viaţă saprofită, prin modificarea rapidă a sistemului enzimatic.

Profilaxie şi terapie

În răsadniţe, prevenirea bolii se poate realiza prin: dezinfectarea pământului (Basamid granule 35 g/m2) şi uneltelor de lucru pe cale chimică sau pe cale termică (tratament la 90-95 0C, 30 minute); înlăturarea şi distrugerea plantelor atacate. În combaterea chimică a ciupercii, se foloseşte Previcur 607 SL 0,15-0,20% .

Musca minieră atacă roșiile din sere solarii și mai rar pe cele din câmp

Musca minieră apare în sere și solarii și atacă în special culturile de tomate. Este dăunător în stadiul de larvă și se dezvolta în interiorul frunzelor distrugând țesuturile dintre epiderme. Atacurile produse au un caracter generalizat, evidențiat pe frunze prin prezența a numeroase galerii înguste și ramificate, cu aspect sidefiu. Când numărul de galerii depășește 50% din suprafața de asimilație a frunzelor, acestea se usucă și cad.

Combaterea muștei miniere

Pentru limitarea pagubelor, dat fiind modul de habitat al larvelor, se recomandă aplicarea de tratamente foliare cu Confidor Energy, concentrație 0,13%, metoda prin care atacurile în cultura pot fi eradicate.

Musculița albă de seră, o specie cu rezistență dobândita la acțiunea diferitelor pesticide

Dăunător la culturile de legume din sere și solarii. Ciclul de evoluție al insectei se derulează pe partea inferioară a frunzelor, de unde larvele și adulții absorb prin înțepare sucul celular. Ca efect, plantele se dezvoltă cu întârziere și dau producții scăzute. Atac însoțit de secreții aderente la substrat, pe care, secundar, se dezvoltă fumagina. Culturi cu aspect depresiv. Dăunator cu potențial ridicat de reproducere, prezintă în sere între 4–8 generații de adulți și o prolificitate variind între 500–1500 de ouă. Este o specie cu rezistență dobândita la acțiunea diferitelor pesticide.

Combaterea musculiței albe de seră

Confidor Energy la concentrația de 0,13%, prin stropiri foliare dupa plantare sau Decis 2,5 EC în concentrație de 0,05%.

Tuta absoluta sau molia minieră poate produce pagube tuturor organelor supraterane ale plantelor de tomate, în toate fazele de vegetaţie

Larvele preferă frunzele şi tulpinile dar pot ataca atât mugurii florali cât şi fructele. Caracteristic atacului este faptul că larvele produc galerii în organele dăunate, la locul de intrare în galerii observându-se grămăjoare de excremente negre. Simptomele cele mai distincte sunt reprezentate de galeriile provocate în frunze, larvele consumând doar mezofilul frunzei. Hrana preferată a larvelor este reprezentată de ţesuturile palisadice ale mezofilului, situate sub epiderma superioară a frunzelor, care rămâne întodeauna intactă. Din acest motiv minele provocate de larve apar, la început, sub forma unor pete mici de culoare albiciosă. Pe măsură ce larvele se hrănesc şi cresc, petele de pe frunze se măresc, devin alb-verzui, apoi gălbui. Galeriile (minele) sunt de formă neregulată, putând fi separate sau unite, în funcţie de densitatea populaţiei dăunătorului. În interiorul galeriilor se observă resturile negre, de excremente.

Ca urmare a atacului moliei miniere producţia de tomate poate înregistra pierderi catastrofale, cuprinse între 50 – 100 %.

Poate apărea și la cartof unde simptomele caracteristice apar pe frunze dar şi pe turberculi. Galeriile săpate de larve în tuberculi facilitează, ca şi în cazul fructelor de tomate, pătrunderea şi instalarea unor patogeni care conduc în final la distrugerea tuberculilor. Zonele calde şi de joasă altitudine (sub 1000 m) sunt cele în care culturile de cartof pot fi afectate de molia minieră a frunzelor.

Măsuri de prevenire şi monitorizare

• Eliminarea tuturor plantelor din culturile precedente, a resturilor vegetale, din sere dar şi din afara serelor. Distrugerea tuturor buruienilor şi mai ales a celor din fam. Solanaceae.
• Verificarea etanşeităţii serelor şi utilizarea plaselor pentru afide. Instalerea uşilor duble la intrarea în seră.
• Plantarea răsadurilor produse în zone libere de molia minieră. Monitorizarea zonei în care se produc răsadurile cu capcane cu feromoni.
• După plantarea răsadurilor în sere este necesară instalarea capcanelor cu feromoni (2- 4/ha) pentru semnalarea apariţiei femelelor de tuta absoluta.
Măsuri de combatere
• Din cauza modului de dăunare: galerii în frunze, în tulpini şi în fructe, dar şi datorită rapidităţii mari cu care se dezvoltă rase noi, rezistente la insecticide, controlul chimic asupra dăunătorului este limitat.
• Combaterea chimică se poate face cu insecticide sistemice pe bază de imidacloprid, indoxacarb, spinosad şi abamectin utilizate în ţările unde dăunătorul este prezent şi produce pagube de mai mult timp. Pentru a evita apariţia rezistenţei la insecticide este necesară utilizarea dozelor recomandate în literatura de specialitate, un număr redus de tratamente şi alternarea produselor cu substanţe active diferite.
• Combaterea biologică se poate realiza prin utilizarea capcanelor feromonale (25/ha), a paraziţilor naturali şi prădătorilor naturali, în vederea reducerii nivelului populaţiei.
• Combinarea tratamentelor chimice cu utilizarea capcanelor feromonale s-a dovedit a fi cea mai eficientă metodă de combatere.

Sfaturi realizate și cu ajutorul specialiștilor de la Marcoser.ro

Foto: Facebook.com/Solarii Balesti


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!