Soiurile românești de grâu au câștigat bătălia cu multinaționalele: Ce îi face pe fermieri să nu renunțe la sămânța produsă la Fundulea
Roxana Dobre -
Încă un an în care semințele românești de grâu, soiurile produse la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, au reușit să se impună detașat în fața oricărui alt brand faimos venit de afară. Dimitrie Muscă (foto), Nicolae Sitaru sau Gavrilă Tuchiluș fac parte dintre sutele de mii de fermieri de-ai noștri care pun în pământ sămânță românească. Le răsare și le aduce recoltă bună. Întotodeauna.
Soiuri cu rezistență la secetă
Deși agricultorii au acum la dispoziție diverse soiuri din străinătate, se pare că nici unul nu a reușit să detroneze grâul românesc produs la Fundulea, institut unde am stat de vorbă cu dr. Gheorghe Ittu, cercetător și membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu Şişeşti». Specialistul cu vastă experiență a explicat pentru Agrointeligența care sunt soiurile “de top” și ce trebuie să aibă în vedere un femier atunci când alege ce grâu să cultive în ferma sa.
Alegerea soiurilor rezistente la condiţii de stres termic şi hidric (secetă sau secetă însoţită de arşiţă) joacă un rol important în lupta împotriva acestui fenomen de suferinţă a plantelor de grâu. În ultimii ani, indiferent de condiţiile climatice, cultivarea unor soiuri neadaptate zonelor de cultură i-a făcut pe fermieri să scoată din buzunar bani în plus sau să aibă pierderi însemnate.
65% din tot grâul românesc e cu soiuri românești
În România, cele mai căutate semințe de grâu rămân Glosa, Boema (va fi înlocuit de Izvor) și Otilia. În timp ce la alte culturi, multe soiuri locale au pierdut războiul cu cele străine, la grâu, boabele românești încă se mai cultivă anual pe 65% din suprafața totală însămânțată cu grâu. Cu alte cuvinte, din 2 milioane de hectare, peste un milion sunt cu grâu de la Fundulea.
“Ponderea cea mai mare o avem în sud, Moldova și vestul țării. În Ardeal avem dar mai sunt și soiurile de la Turda sau cele provenite din străinătate. Cele străine ocupă în România cam 29% din suprafața anuală însămânțată, iar cele de la Fundulea, din mijlocul anilor ‘70 până acum, ocupă cam două treimi din suprafață. Nu avem zone geografice unde grâul nu se pretează, ci numai în Ardeal nu merg toate soiurile, deși testăm la Turda și Târgu-Mureș – în zona Transilvania propriu-zis intra-carpatică, pentru că în zona extra-carpatică nu sunt probleme”, ne-a explicat specialistul de la Fundulea.
Dr. Ittu spune că în majoritatea zonelor georgrafice din România se pretează soiurile mai precoce produse la Fundulea, în timp ce soiurile de grâu de la Turda sunt mai tardive.
“În ultimul timp s-a răspândit și acolo (zona intra-carpatică) soiul Glosa, avem mai mulți hibrizi care încep să intre pe suprafețe mari pentru că se simt schimbări cu încălzire excesivă și, în general, primăverile sunt mai calde și vegetația debutează foarte devreme. Așa că zona mai rece de acolo a devenit, în ultimii ani, caldă. În general formele tardive plecau mai încet iar cele precoce, de regulă din zona subcarpatică fiind temperaturi mai scăzute, le prindea meioza atunci când se forma polenul ceea ce inducea sterilitate, iar producțiile erau mai mici. În ultimul timp, însă, nu mai are loc acest fenomen. Sunt în special soiurile create la Turda pentru această zonă”, ne-a spus Gheorghe Ittu.
La cerealele de toamnă, problema-cheie este rezistența la iernare
Cel mai răspândit soi provenit din străinătate care s-a cultivat în 2015 nu a avut mai mult de 3 la sută din suprafață, spune specialistul de la Fundulea. Spre deosebire de culturile care se seamănă primăvara: porumb sau floarea-soarelui, la cerealele de toamnă, problema cheie este rezistența la iernare, iar la soiurile de grâu, rezistența la secetă și arsiță. Aceste sunt trei caracteristici specifice pentru zona noastră de climat temperat-continental.
„Noi avem soiurile create pentru asemenea condiții. Toată germoplasma pe care noi am creat-o la Fundulea, și aici mă refer nu numai la soiurile înregistrate, ci și la ceea ce avem în câmpurile de creație în continuare, deci ceea ce se găsește ca soi unicat la noi, totul a fost construit pe aceste caractere importante, plus rezistență la boli și calitate foarte bună de panificație. Nu se înregistrează nimic care nu are indicii de calitate corespunzători cerințelor industriei prelucrătoare. Noi nu facem grâu furajer, ci toate grânele au calitate, astfel că proteina conținută este bună pentru a se obține pâine atunci când, bineînțeles, se respectă și tehnologia de cultură. Deci calitatea grâului este dată aproape 100% de genetică. Dacă ai calitate bună, printr-o tehnologie ca la carte, poți face și cantitatea suficientă de proteină de bună calitate să obții pâine la fel, de calitate”, explică Gheorghe Ittu.
Orice soi nou este testat timp de cinci ani
El subliniază că institutul are o rețea de testare a rezistenței în condițiile climatice din toată țara. ”De asemenea, la Fundulea facem teste destul de complexe atât în câmp cât și în condiții de climat artificial sau laborator pentru a cunoaște foarte bine caracteristile unui soi atunci când îl lansăm în producție. Noi timp de cinci ani de zile facem teste în condiții artificiale până când soiul este scos pe piață”, ne-a mai spus specialistul.
Ce trebuie să știe un fermier înainte să aleagă soiul de grâu
Dr. ing. Ittu de la INCDA Fundulea spune că toate țările care fac parte din UE pot folosi orice soi sau hibrid de plantă înregistrată într-o țară membră.
“Problema cu soiurile din străinătate nu este că nu ar fi de calitate, ci că ele sunt testate pentru condițiile climatice din țara de proveniență și nu din România. În schimb, soiurile noastre sunt testate și adaptate la ceea ce se întâmplă la noi în țară din punct de vedere meteo. De asemenea, trebuie luate în considerare și bolile specifice. Aceste soiuri, cele de afară, sunt mult mai tardive, ele ajung la maturitate mai târziu și prind deja lunile iulie, august când temperaturile sunt ridicate ceea ce afectează umplerea bobolui și astfel producțiile sunt considerabil mai mici ”, ne-a mai explicat Gheorghe Ittu.
Cercetătorul spune că sfaturile în alegerile soiurilor trebuie date de către un organism independent pentru că oricine “își laudă propriile soiuri”.
“Decizia de a cultiva un soi sau altul trebuie luată în cunoștință de cauză. Eu recomand ca fermierii începători să vizualizeze cât mai multe loturi cultivate în condiții similare cu ale lor pentru a putea alege soiul pe care vor să îl cultive. Pot da exemplu în Insula Mare a Brăilei, la Agricost, unde se fac au anual loturi cu 150 de soiuri de grâu. Aduc tot ce găsesc nou de la ferme din vestul Europei sau centru. Până acum, din câte știu, nu au ales nimic care să le convină, dar ei își permit să facă anual lucrul acesta. Bineînțeles că un fermier mai mic nu își permite să dea banii pe testări așa că informația trebuie să vină din surse independente. Ar trebui să fie un serviciu de extensie în România care nu există. Sau mult discutate camere agricole. Trebuie foarte mult avut în vedere care sunt caracteristicile soiului și dacă acestea se pretează la zona climatică din județul de unde provine fermierul”, ne-a mai spus specialistul.
