Cum se prepară zeama bordeleză, zeama sulfocalcică sau emulsia de petrol cu săpun
Roxana Dobre -
Zeama bordeleză este preferată de mulți grădinari pentru că poate fi preparată relativ ușor în gospodărie și este considerată o substanță (bio) mai puțin toxică. Este un fungicid de contact, pe bază de cupru, care combate bolile cauzate de ciuperci cum ar fi: mana, monilioza sau făinare.
Se folosește în concentrație de 2-3% pentru stropirea piersicului numai în perioada de repaus, și în concentrație de 0,5-1 % în cursul vegetației la prun, cais, cireș, vișin, nuc și căpșuni.
Se prepară din sulfat de cupru (piatră vânătă), var și apă. Se cântărește piatra vânătă necesară pentru o anumită cantitate de zeamă (de exemplu, 2000 litri). Apoi se mărunțește, se introduce într-un săculeț de pânză rară și se cufundă în apa din bazin în seara zilei precedente ca în cursul nopții să se topească.
Laptele de var se pregătește într-un alt vas șI se subțiază cu apă până se obțin 100 litri.
Se agită bine ambele soluții și se toarnă puțin câte puțin laptele de var peste soluția de piatră vânătă, amestecându-se foarte bine.
Esențial este ca zeama bordeleză să aibă reacție alcalină ce se verifică cu ajutorul unei hârtii de turnesol care are culoarea roșie sau portocalie. Dacă zeama bordeleză este bine preparată, atunci culoarea hârtiei devine albastră. Dacă hârtia nu se albăstrește se mai adaugă lapte de var, până la modificare culorii.
Zeama de bordeleză se folosește în ziua preparării, cel mult în ziua următoare. Pentru a adera mai bine pe organele plantei i se mai adaugă un adeziv, la 100 litri de soluție 3-4 albușuri de ou sau 0,2 la sută aracet.
Nu se folosesc vase de metal la preparare! De precizat că produsul se găsește și în comerț gata preparat în formă de praf.
Chiar dacă zeama bodeleză este celebră prin rândul pomicultorilor sunt și alte peparate care pot fi pegătite acasă pentru stropirea pomilor.
Zeama sulfocalcică este o substanţă activă fungicidă dar şi acaricidă (în secundar), cu acţiune nesistematică, de contact, cu efect preventiv dar şi curativ, prin intermediul vaporilor ce se formează ca urmare a procesului de volatilizare.
Se prepară din sulf măcinat, var nestins și apă. Într-un ceaun, de preferință smălțuit, cu o capacitate de minim 15 l, se pun 2,8 kg de sulf măcinat și 1,5 kg var nestins, sfărâmat în bucăți cât mai mici. Peste aceste ”ingrediente” se toarnă 3 litri apă fierbinte, amestecându-se bine cu o lopețică de lemn până se obține o pastă.
Se adaugă restul de apă fierbinte până la 10 litri, se amestecă bine și se fierbe la foc iute, timp de 45 de minute.
La începutul fierberii se înseamnă nivelul nainițial al lichidului printr-un semn pe lopățica de lemn, lichidul se menține la nivelul inițial, prin adăugarea de apă fierbine, în locul celei evaporate.
La începutul fierberii zeama este galbenă apoi treptat devine portocalie, după aceea apar vinișoare roșietice iar la sfârșit întreaga masă de lichid capătă o culoare roșie-cărămizie și are un miros greu.
După trecerea timpului de fierbere ceaunul se ia de pe foc iar după răcire zeama se strecoară printr-o pânză de sac, mai deasă.
Pentru a fi folosită la stropiri ea se subțiază cu apă, soluția inițială fiind concentrată. Se folosește în concentrație de 20 la sută în tratamentele de iarnă, 10 la sută în stropirile de primăvară, înainte de dezmugurire și 2 la sută în timpul vegetației. Se poate păstra 6 luni în damingene cu dop acoperit cu smoală, în codiții reci și întunecoase.
Emulsia de petrol cu săpun se prepară după mai multe rețete. La prepararea emulsiei se folosește petrol lampant (de iluminat) și săpun de rufe.
Prima rețetă include un litru de petrol, 2 kilograme desăpun, 100 litri de apă apă șIi este folosită contrat afiselor și a acarienilor. A doua variantă este obținută din doi litri de petrol, un kilogram de săpun și 100 litri de apă și este folosită contra Cicadelor, Psyllidelor, Tigrului mărului și părului. A treia variantă se prepară din 5 litri de petrol, două kilograme de săpun și 100 de litri apă. Se folosește contra păduchilor la tratamentul de vară, dar și contra omizilor la invazii mari. Și, în fine, a patra variantă are ca ingrediente 9 litri petrol, trei kilograme săpun și 100 litri apă. Este folosită contra păduchilor la tratamentele de iarnă.
Săpunul se taie în felii subțiri care se pun într-un vas, iar peste ele se toarnă 2-5 litri apă caldă și se amestecă încet cu o lopețică până se topește tot săpunul evitându-se formarea clăbucului (spumei). Soluția se săpun astfel obținută se toarnă într-un vas de plastic cu o capacitate de circa 150 de litri. Un om cu o mătură cu o pompă trage lichidul din vas și-l varsă tot în același vas. Începe să agite astfel soluția de săpun ca și când ar dori să facă spumă. În același timp, un al doilea om varsă puțin câte puțin petrolul în soluția de săpun. Lichidul astfel ”bătut” are culoare albă ca laptele. Continuând să bată lichidul se toarnă peste emulsia de petrol cu săpun apa necesară, conform rețetei. Este recomandat ca înainte de a lua din soluție să fie agitată din nou.
Soluția se pulverizează pe plante cât mai fin ca o ceață. Fiind un insecticid de contact ea trebuie să atingă insectele. Contra afidelor pulverizare se face pe fața inferioară a frunzelor vizând îndeosebi vârfurile lăstarilor. Pulverizarea este recomandată dă fie făcută de dimineață când larzele sunt grupate și amorțite mortalitatea putând atinge 95 la sută.
Atenție! Emulsia pe bază de petrol atacă pielea și cauciucul. De aceea aparatele de stropit trebuie spălate după fiecare întrebuințare.
