Cea mai mare plantație de alun din România, înființată de un grup de italieni. Toată producția se exportă pentru prepararea bomboanelor de lux
Roxana Dobre -
Plantația de alun este o investiție ce merită făcută în România, și-a zis un grup de 28 de asociați din Italia care au reușit să înființeze în județul Timiș cea mai mare plantație comercială de alun de la noi din țară. Acasă, investitorii străini dețin mai multe fabrici de ciocolată, astfel că alunele produse în România sunt folosite în producția de bomboane de lux așa cum sunt cunoscutele Ferrero Rocher sau Raffaello.
Originari din regiunea Caprarola, italienii au venit în anul 2007 în România și, după ce au luat probe de sol din terenurile de la Timiș, au revenit și au cumpărat cam tot ce se putea în județ. Au o experiență de 40 de ani în cultivarea alunului de pădure, astfel că toată plantația este făcută cu material săditor provenit din pepinierele pe care străinii le dețin și în Italia. În plus, investitorii și-au adus și propria tehnologie de îngrijire a alunului – tehnologie care, se pare, nu este foarte diferită de a noastră. O spune Relu Larion, un muncitor de la firma italienilor care este angajat de când aceștia au venit în România.
Dețin 800 de hectare cu alun. Vor să ajungă la 1.800 de hectare
În prezent, italienii care au investit în alun la noi în țară au aproape 800 de hectare cultivate din cele 1.800 pe care le dețin. Plantațiile de alun sunt distribuite pe o zonă care include loca-lităţile Hitiaş (unde sunt plantate 330 de hectare), Secaş (230 de hectare), Coşari – Brestovăţ (200 de hectare).
Firma a venit ca o mană cerească pentru locuitorii din zonă care sunt angajați în mare parte la italieni. Restul oamenilor de abia așteaptă recoltatul când sunt luați ca zilieri iar prețul pe o zi de muncă nu este deloc de neglijat. Plus că afaceriștii sunt foarte corecți, plătesc dările prevăzute pentru munca cu ziua statului român cu sfințenie.
Producție maximă după al 12-lea an de la plantare
“Nu toate cele 800 de hectare sunt pe producție având în vedere că alunul ajunge să intre pe rod la capacitate maximă la 12 ani dar avantajul este că planta are o durată de viață de 60 de ani”, ne-a declarat muncitorul care a rămas fidel firmei italiene încă din 2007.
Relu Larion spune că scopul investitorilor este bine știut și precis: acela de a se extinde și a exporta în continuarea toate alunele în Italia.
Soiuri de alun aduse din Italia
Soiurile de alun de pădure cultivate la Timiș sunt de proveniență italiană, dar s-au pretat foarte bine la condițiile din țara noastră, astfel că rata de prindere a fost mereu de 95 %.
“Au adus soiuri precum Mare de Piemonte, care este folosit pentru creme, iar aluna este mai dulce decât celelalte soiuri. Mai este soiul Rotund de Roma, tot soi italian, care se coace la sfârșitul lunii august. Produce multe fructe grupate câte 2-4, mai rar până la 6, potrivit de mari (2,2-2,7g). Tonda Giffoni care sunt mult mai mari și care sunt special cultivate pentru clebrul producător de ciocolată Ferrero Rocher. Nochioni care este folosit pentru polenizare”, ne-a mai dezvăluit spune Relu Larion.
Cultura de alun este foarte profitabilă
Comercializarea alunelor de pădure poate aduce profituri însemnate, pe piaţa internaţională unde prețul variază între 3 și la 7 euro pe kilogram, în coajă, iar cele decojite pot ajunge până la 24 de euro pe kilogram.
Uleiul din alune de pădure variază între 46 şi 79 de dolari pe kilogram şi ajunge până la 131 – 168 de dolari pe kilogram.
În plus, alunul rezistă la secetă şi ar fi o variantă eficientă pentru revitalizarea agriculturii timişene, ţinând cont că nu necesită investiţii costisitoare în sisteme de irigaţii.
Înfiinţarea unei plantații de aluni presupune o investiţie între 3.000 şi 6.000 de euro pe hectar și poate dura între 40 şi 60 de ani cu costuri minime de întreţinere. Ca și producție, la maturitate, fiecare alun rodește între 7,5 – 15 kilograme de alune, adică 7.000 – 8.000 de kilograme pe hectar. La hectar intră circa 600 de puieți, în funcție de distanța de plantare. “Noi plantăm 5/2 și atunci intră mai multe plante. Sunt alții care pun 5/5 și atunci intră mai puține plante”.
Alunul nu tolerează solurile care rețin apă
Fiind o plantă rustică, perfect adaptată diferitelor zone ale țării, cu deosebire cele de șes și subcarpatice, alunul nu necesită terenuri dintre cele mai bune, și nici condiții speciale. Se exclud terenurile umede, pe care stagnează apa, precum și zonele de altitudine, apropiate celor montane.
“Cultura de alun nu este deloc pretențioasă doar că nu suportă terenurile care rețin apă. La fiecare 3-4 ani, noi începem să îi curățăm și să îi tundem. Fac și plante la bază și noi le scoatem cu rădăcini ca să le replantăm și să facem puieți. Vrem să ajungem la 1.800 de hectare cu puieți proprii. Puieții se scot după vreo 3-4 ani pentru că după această perioadă începe să se dezvolte mai bine. Cei care au rădăcini sănătoase sunt plantați în câmp iar cei care sunt mai slabi se plantează în pepinieră unde sunt ținuți până devin puternici”, ne-a mai explicat Relu Larion. El spune că un alt avantaj al alunelor este faptul că nu sunt perisabile putând fi păstrate mult timp.
Recolta de alune din 2014 – 120 de tone
De pe plantația de alun din Timiș, italienii au recoltat anul trecut 120 de tone de alune în coajă, dar cultura nu era la capacitatea ei maximă de producție. Afaceriștii au ridicat și o hală în care usucă alunele iar în viitor au în plan să ridice o fabrică în care să facă procesare, cu atât mai mult cu cât firma Assofrutti în Italia are și fabrică proprie de ciocolată.
“Italienii au planuri mari de extindere. Chiar le-au propus oamenilor din zonă colinară să îşi facă propriile plantaţii: li s-ar da puieţii și consultanță. La recoltare, grupul italian ar cumpăra întreaga producţie. Și mie mi-au propus mai ales că am două hectare de teren, dar dacă muncesc la ei nu am vrut să mă leg la cap pentru că ar fi foarte greu să fiu în ambele locuri”, ne mai povestește omul.
Recoltarea alunelor se face cu combine, dar și manual
Larion Relu spune că alunul nu este o cultură pretențioasă și trebuie avută grijă la prindere.
“Cu alunul este ca și cu copilul mic: trebuie să ai grijă cât este bebeluș. Pe urmă, când e mai mare, se descurcă singur. Ca și nutriție, eu îi dau alunului în fiecare primăvară complexe nutritive având în vedere că acum la noi este și cam secetă, iar cultura este puțin afectată. Recoltatul se face cu combine iar unde se intervine mai greu este nevoie de forță umană”, mai povestește angajatul.
Recoltatul începe de la 1 septembrie și durează o lună de zile. După recoltare, alunele sunt duse la uscător unde sunt puse pe categorii, sunt spălate de praf și uscate. După aceea sunt încărcate în saci de o tonă și livrate în Italia, când se strâng 20-30 de tone.
Lucrări minime de îngrijire a alunului
După recoltare, planta de bază care fructifică nu are nevoie de nicio îngrijire până în primăvara. Cei care nu sunt curățați și au nevoie de tăieri sunt singurii unde se mai intervine.
“Nu sunt sensibili la îngheț și sunt chiar mai rezistenți decât merii sau perii noștri. Italienii nu vând puieți sau alune în România, ci sunt interesați doar de piața din Italia. Ei țin foarte mult la piața lor. Chiar au mai avut oferte pentru puieți, dar nu au vândut. Acum scopul este să se ajungă la 1.800 de hectare plantate și după aceea cine știe poate că se vor mai extinde”, mai povestește omul.
Plantația de alun nu este sensibilă nici la boli și nici la dăunători astfel că singurele stropiri se fac – când e cazul, pentru omide și purici de aluni. Dar tratamentul nu este costisitor și nici greu de aplicat.
