Bucuria primei ploi de vară la o fermă din Oltenia. Ing. Nicolae Chelaru din Brebeni: ”A venit târziu…”
agrointeligenta.ro -
Județul Olt este înroșit mereu pe harta secetei în România. De fapt, Oltenia este pământul românesc unde se vorbește frecvent de fenomene de deșertificare, iar fermierii se luptă an de an să facă producții bune în ciuda tuturor piedicilor venite din natură. Și nici anul acesta nu au dus dorul șicanelor.
Inginerul Nicolae Chelaru este creierul societății Agricola Internațional Brebeni care lucrează 1.600 de hectare de teren în județul Olt. Când vine vorba de agricultură, proprietarul fermei vegetale, afaceristul local Gheorghe Popa are toată încrederea în inginerul care muncește ogorul de peste 35 de ani. Iar anul acesta a fost unul din cei grei, ne spune Nicolae Chelaru pe care l-am întâlnit ”la punctul de lucru” cu ocazia unui demo organizat de compania Titan Machinery.
Exces de apă azi-toamnă și azi-iarnă. Și-n primăvară. Apoi nimic
Am ”picat” la ferma din Brebeni pe o vreme cu mulți nori și picuri deși de ploaie. O adevărată bucurie pentru ing. Chelaru care spune că de la Paști n-a mai văzut o apă bună pentru culturi. A avut parte însă de excese în toamnă, iarnă și în primăvară, când băltirile și-au luat partea: peste 20% din producția de grâu. Restul a fost la mila secetei care a mai dijmuit recolta cu încă 10%. Și totuși, în Olt, cu ce a avut de pus în siloz, agricultorul se declară mulțumit: putea fi mai rău!
Scarificatoare rupte în pământ
La ferma din Brebeni, canicula nu a ținut munca în loc. Pe temperaturi de 37 de grade în termometre s-a arat și s-a scarificat cu orice risc. Chiar și cu cel al ruperii utilajelor de prelucrare a solului, la maximum forjate de solul compactat de uscăciune. ”S-au arat deja vreo 400 de hectare și am scarificat undeva la 100. Ne-am dat bătuți abia după ce ne-am trezit cu dălțile rupte la scarificatoare. Ce-i drept, nouă ne mai convenea să facem pe uscătură scarificarea pentru că efectul la scarificat atunci este mai mare, când terenul este uscat pe adâncimea de 50-60 cm, să aibă loc acele crăpături în care să se infiltreze apa”, ne-a declarat ing. Nicolae Chelaru. Pentru el, însă, ploia din august a venit prea târziu: a avut 700 de hectare cu grâu, 100 cu orz, 308 cu rapiță și cam 360 cu flaorea-soarelui. Toate culturi compromise de secetă.
38 de litri de motorină ”păpați” la hectarul prelucrat
Un alt preț al secetei a fost plătit în motorină: la arătura de 33-34 de centimentri și la scarificarea pe o adâncime de 50 de centimetri, consumul s-a dus rapid la 38 de litri la hectar. Dar și utilajele au fost bune și, deși au ”mâncat”, au și făcut treabă! A rămas recoltarea la floarea-soarelui, unde, de la 3.000 de kilograme cât se luase în calcul la început de vară, cea mai optimistă așteptare a fermierului nu atinge 1.500 de kilograme la hectar. Tot de la secetă!
Hrana la timp face minuni
Amărât pe de-o parte de vremea care îi pune mereu bețe în roate, ing. Nicolae Chelaru și-a învățat lecția de-a lungul anilor în agricultură: hrănește bine cultura și apoi, cu ce îi dă Mama-Natură, speră să treacă anul agricol cu bine. Mai mult decât sămânță, insecticide, pesticide și fertilizare bună nu are ce să pună în pământ. ”Anul trecut am dat îngrășăminte chimice în care am ajuns cu fosforul la 80-100 kg/ha, așa că planta a avut ce-i trebuie din toamnă. Norocul nostru a fost că am dat din toamnă, că apoi au fost precipitații multe. Noi de regulă asigurăm prima dată fosforul: anul trecut am mers pe 20-20-20 (NPK) și ne-am dus 350-400 și am asigurat cam 80% fosforul și potasiul din toamnă”, explică agricultorul schema sa de bază.
Norocul și-l mai face omul și cu mâna lui
Printre picurii primei ploi din această vară, ing. Chelaru recunoaște că fermierii au mare noroc că firmele de inputuri îi așteaptă cu banii la recoltă și pot lua la timp toate inputurile. Iar ”norocul” de la Brebeni se mai numește și Gheorghe Popa, un om de business care investește atunci când trebuie, nu când are. Iar diferența se vede atât în ”parcul auto” cu care se lucrează pământul, cât și în recoltele adunate în siloz. Chiar și pe o secetă ca cea din 2015, când ploaia de vară a venit prea târziu să mai poată pune umărul la producție.
