De ce e brânza bulgărească aşa ieftină? Iată două ingrediente secrete: uleiul de palmier şi untura de balenă
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Autorităţile de la Sofia doresc etichetarea suplimentară a lactatelor care conţin grăsimi vegetale cu avertismente privind riscurile pe care le pun acestea sănătăţii consumatorului, după modelul celor lipite pe pachetele de ţigări.
Pe piaţa din regiune, în special în România şi Grecia, vecinele „europene” ale Bulgariei, se suspectează că brânzeturile bulgăreşti, mult mai ieftine decât cele „similare” locale şi-ar motiva preţul atractiv prin includerea în compoziţie a grăsimilor vegetale.
Anul trecut, analizele de laborator dispuse în România de Protecţia Consumatorilor au aratat ca telemeaua de vacă avea 80% soia şi ulei de palmier, branza de oaie avea un adaos bogat de grasimi de balenă, iar untul bulgăresc 0% conţinut de lapte.
Porivit Novinite, ministrul bulgar al Agriculturii, Miroslav Naydenov a insistat în discursul ţinut în deschiderea forumului dedicat alimentaţiei sănătoase, Clean Food, eveniment care a avut loc la începutul acestei luni, că produsele lactate ce conţin grăsimi vegetale ar fi dăunătoare sănătăţii, motiv penru care ar trebui etichetate la fel ca pachetele de ţigări.
Declaraţiile sale au fost primite cu reticenţă şi ostilitate de către reprezentanţii producătorilor de lactate.
Astfel, Dilyana Slavova, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Procesatorilor de Lapte, a calificat propunerea ministrului ca fiind „inadecvată” subliniind că la nivel european producerea de lactate din/sau şi cu grăsimi vegetale este o practică răspândită.
De asemenea, Dimitar Zorov, preşedintele Asociaţiei Bulgare a Procesatorilor de Lapte, a insistat că declaraţiile lui Naydenov privind lactatele ce conţin grăsimi vegetale ar trebui luate drept nişte păreri care indică gusturi personale.
Brânza bulgărească a reuşit să pătrundă pe pieţe de export din aproape toată lumea, cu ajutorul unor campanii de marketing susţinute din bani europeni. Totuşi, interesul pe termen scurt al producătorilor de-a ţine marfa ieftină cu orice preţ intră în conflict cu interesul pe termen lung al statului, care speră să conserve această reputaţie.
