Calendarul Fermierului: Principalele lucrări agricole din luna noiembrie pe câmp, în livadă, în solar sau în stupină
Roxana Dobre -
Noiembrie cunoscută și sub numele de Brumar este ultima lună de toamnă și perioada când în ferme se fac ultimele pregătiri pentru iernat. Deși frigul începe să își arate colții, activitățile câmpului nu încetează cu totul: acum se termină însămânţările de toamnă şi începe aratul miriştilor pentru primăvară. De altfel, chiar prima săptămână din noiembrie se numeşte Săptămâna Miriştei. În livadă dacă vremea este frumoasă se plantează pomi fructiferi și arbuști sau se sapă gropi pentru cei care urmează sa fie sădiți în primăvară. Se îngroapă via pentru a o proteja de ger iar trunchiurile copacilor se vopsesc cu var ca să nu-i ademenească pe iepuri să le distrugă scoarța. Și vacile sunt pregătite pentru perioada rece astfel că se asigură adăposturile și se face trecerea treptată de la pășune la stabulație.
Culturi de câmp
• Se finalizează lucrările de recoltare, transport şi depozitare ale produselor agricole;
• Cea mai importantă activitate a lunii noiembrie este pregătirea terenului pentru campania de primăvară;
• Se eliberarează suprafeţele agricole de resturile vegetale;
• Este indicat ca toate terenurile agricole să fie arate înainte de intrarea în iarnă;
• Odată cu pregătirea terenului, se aplică 20 – 30 tone gunoi de grajd/ha, o dată la 3 – 4 ani şi îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu, în cantitate de 40 – 60 kg substanţă activă/ha;
• Arătura se efectuează, funcţie de sol, la 18 – 20 cm adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o vegetaţie prea înaltă se procedează mai întâi la o mărunţire a acesteia cu grapa cu discuri;
• Se finalizează pregătirea patului germinativ şi a semănatului la culturile de toamnă în epoca optimă, îndeosebi pe terenurile cu o bună aprovizionare cu apă a solului;
• Se îngrijesc semănăturile de toamnă cum ar fi rapița sau grâul.
Apicultură
• În zilele favorabile se pot continua o serie de lucrări de pregătire a familiilor de albine din luna trecută şi remedierea stărilor anormale aparute: hrană insuficientă, hrană de proastă, pierderea mătcii, umiditatea exagerată, pătrunderea şoarecilor în stupi;
• Trebuie accentuat faptul că pentru iernare, familia de albine are nevoie de aproximativ 18 kg miere şi 1,5-2 kg păstură pentru creşterea puietului în partea a doua a iernii şi în primăvară;
• În zilele nefavorabile se poate aprecia starea familiei de albine prin ascultarea zumzetului albinelor cu un tub de cauciuc introdus pe urdiniş şi vizualizarea foii de control;
• Umiditatea excesivă se înlătură prin mutarea stupilor într-un loc însorit pe vatră şi îmbunătăţirea aerisirii prin asigurarea unui spaţiu de 1-2 cm în podişor care va fi acoperit de salteluţă;
• Pe lângă lucrările efectuate în stupină interesele apicultorilor în această perioada au în vedere valorificarea produselor apicole obţinute, planificarea pe perioada de iarnă a altor lucrări ce ţin de pregătirea viitorului sezon apicol cu materiale şi echipamente (întreţinere, reparare, reformare, achiziţie), completarea cunoştinţelor prin participarea la cursuri, conferinţe apicole, studiu autodidact.
Zootehnie
• Se aplică măsurile sanitar – veterinare prevăzute pentru această lună;
• Tot acum se pregătesc adăposturile pentru stabulaţie din timpul iernii;
• Trebuie să se aibă în vedere ca sub nicio formă să nu plouă pe animale. Curenții de aer nu trebuie să depășească 1m/s. Este foarte important acest aspect și astfel sunt evitate și îmbolnăvirile care pot duce la pierderi enorme;
• Și lumina este un factor extrem de important având în vedere că influenţează prin lipsă funcţionarea glandei tiroide a animalelor, putând favoriza depunerea excesivă a grăsimii. Iluminarea adăposturilor se face natural, prin intermediul radiaţiilor solare sau artificial cu ajutorul lămpilor incandescente.
Legumicultură
• În această perioadă se efectuează lucrări de recoltare la legumele rădăcinoase, vărzoase și se pregătesc spațiile pentru depozitarea acestora pentru perioada noiembrie-aprilie;
• Se adună resturile vegetale într-un spațiu pentru compostare, devenind astfel un îngrăşământ organic preţios pentru recolta următoare;
• Se realizează arăturile de toamnă imediat ce culturile de legume din câmp sunt recoltate;
• Se finalizează recoltatul fasolei și a mazărei. Truc! Planta se taie de la nivelul solului iar rădăcinile sunt lăsate în pământ. Această metodă păstrează azotul care este eliberat treptat pe măsura ce rădăcina se descompune;
• La culturile de ceapă verde, usturoi verde se procedează la desființarea culturii anterioare și nivelarea de exploatare;
• Întreținerea culturilor de tomate, ardei și castraveți, ciclul al-II-lea din solar;
• Se continuă semănăturile pentru salată, ridichii de lună (soiuri de toamnă-iarnă) în câmp;
• Se colectează și se etichetează semințele pentru anul viitor. Tot acum se aleg și soiurile sau hibrizii care vor fi folosiți în cultura următoare.
Viticultură
• Se pregătesc spaţiile şi vasele necesare pentru depozitarea vinului;
• În sol se încorporează îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu;
• Se încheie lucrările de protejare a butucilor contra gerurilor;
• Se vor completa golurile existente în plantații, dacă este cazul;
• Se încheie clasarea şi stratificarea viţelor din şcoala de viţe;
• Se continuă desfundatul terenurilor destinate plantării.
Pomicultură
• Se recoltează nucile, migdalele și gutuile. Tot acum sunt adunate și perele care sunt păstrate peste iarnă;
• După recoltare se adună fructele stricate rămase pe pomi sau sub pomi, deoarece reprezintă o sursă de infecţie pentru recolta anului următor;
• Aplicați o îmbăiere trunchiului și ramurilor pomilor fructiferi pentru a distruge dăunătorii care hibernează peste iarnă;
• În această perioadă tăierile se aplică numai semințoaselor și neapărat după ce pomii se “dezbracă” de toate frunzele;
• Se elimină ramurile uscate, rupte sau rănite;
• Îndepărtăm ramurile care se ating sau se intercalează;
• Lipsa unei toaletări a pomilor fructiferi se răsfrânge asupra performanței de rod a livezii. Astfel, pomii se vor supraîncărca cu fructe, care vor rămâne mici, urmând ca anul următor să nu mai rodească sau să producă o roadă mai săracă.
Grădină şi flori
• Se plantează bulbii de flori atât în solat cât și în grădină;
• Înainte de plantare este recomandat să se facă o selecție a bulbilor și să fie îndepărtați cei stricați sau uscați. De asemenea, bulbii nu trebuie să prezinte nici zgârieturi, tăieturi sau zone moi;
• Se face mușuroirea trandafirilor cu scopul de a rezista mai bine peste iarnă;
• Se adună frunzele uscate din grădină/gazon;
• Se scot bulbii de dalie, begonia și gladiole și depozitează într-un mediu uscat pe perioada iernii;
• Se înlătură frunzele de trandafir căzute pentru a preveni boli specifice;
• Se culeg semințele și se pun la păstrat în pungi sau plicuri de hârtie, în locuri întunecoase și uscate;
• Pomii decorativi sensibili, care rămân în grădină pe timpul iernii (magnolie, smochin, dafin etc.), trebuie acoperiţi cu o folie protectoare, cel târziu în această lună, mai ales în zonele deluroase şi de munte, unde frigul vine mai repede;
• Tot la sfârșit de toamnă se pot planta flori perene și legume pentru sezonul rece. Se pot însămânța flori sălbatice, frezii, crini, anemone, amaryllis, cale etc; Investiți în hrănitori pentru păsări! Acestea sunt prietenii grădinii și vor menține scăzut numărul dăunătorilor;
• Este momentul să puneți ustensilele în cui. Acestea trebuie ascuțite, curățate sau date cu ulei. Le puteți depozita într-o magazie dar niciodată în aer liber deoarece frigul iernii le va distruge.
Plante medicinale
• Se culeg fructele de boz, “fratele” sălbatic al socului. Bozul este în prezent unul dintre cele mai eficiente tratamente împotriva kilogramelor în plus. Planta are efecte remarcabile şi în tratamentul constipaţiilor sau al hidropiziei;
• Se culege ciuboțica-cucului. Tratamentul cu ciuboţica- cucului reglează metabolismul, „îmblânzeşte” colesterolul şi întăreşte sistemul imunitar. Mai mult, aportul altor substanţe valoroase prezente în compoziţia plantei, saponozidele, fluidifică secreţiile bronşice. În timp, ciuboţica- cucului şi-a căpătat renumele de salvator al bolnavilor cu afecţiuni grave: boli pulmonare, cardiace, renale, insomnii, nelinişte, artrită şi gută. Totodată, fitoterapeuţii recomandă tratamentul cu această plantă pentru purificarea sângelui;
• Se culege tărăneasa. In ultimele decenii, tătăneasa a fost una din cele mai folosite plante pe plan mondial. În Elveția – țară cu mare tradiție în domeniul medicamentelor din plante – mai bine de jumătate din preparatele externe produse în ultimul deceniu au fost pe bază de tătăneasă. Industria cosmetică folosește în prezent intens alantoina – unul din principiile active cele mai importante ale tătănesei – care este practic nelipsită în deodorante și creme de corp;
• Se colectează rizomii de stânjenel. Aceaștia au numeroase proprietăți medicinale, fiind folosiți pentru prepararea diverselor medicamente homeopate sau, ca atare, în ceaiuri din plante. Datorită aromei sale deosebite, rădăcina este utilizată în industria parfumurilor și a cosmeticelor. În esență, rădăcina acționează ca un purificator al sângelui, un stimulent al glandelor și un adjuvant al funcționării aparatului digestiv și excretor. Totodată, ajută la tratarea halenei, a arsurilor și cicatricelor;
• Se culege urzica moartă albă. Florile se culeg prin ciupire, partea aeriană prin tăierea tulpinilor de sub ultimele frunze. Acționează decongestiv, ca emolient și expectorant, vasoconstrictor, astringent. Este recomandată la hipertrofii de prostată. Se mai folosește la leucoree, dismenoree, tulburări nervoase la menopauză, catar intestinal, diaree, sângerări nazale, etc;
Foto: www.accentmedia.ro
