Țurcana românească pentru producția de carne: Experimentul reușit al oierului Dumitru Andreșoi
Roxana Dobre -
Deși neam de păstori, românii au pierdut în ultimele decenii obiceiul de a consuma carne de oaie. În timpul regimului comunist, rasele românești, precum Țurcana – linia de carne, cu cele mai frumoase exemplare erau exportate în țările arabe, iar ce se tăia la noi erau mai ales oi bătrâne și puțin valoroase.
Unul dintre crescătorii de ovine care au investit enorm în revitalizarea Țurcanei ca rasă pentru carne a fost Dumitru Andreșoi, din județul Hunedoara. Este recunoscut ca având cel mai mare efectiv de animale – o matcă anuală de cel puțin 30.000 de capete, dar și un furnizor de berbecuți premium pentru export și piața internă. Totul mulțumită ameliorării genetice a rasei de care, din 2001 încoace, s-a ocupat constant în turma sa de Țurcană românească.
Andreșoi se poate lăuda astăzi că oile sale pot să se ia la întrecere cu orice altă rasă de ovine pentru carne. Hunedoreanul nu s-a limitat doar să crească efectivul, ci a investit foarte mult și în genetică astfel că acum se poate mândri cu cei mai mari berbeci de Țurcană, exemplare ce depășesc 150 de kilograme. Nici femelele nu sunt mai prejos și depășesc cu brio 100 de kilograme.
“Țurcana noastră este din aceeași rasă pe care o au toți oierii, dar noi practic am perfecționat-o. Am pornit în anul 2001 când am început să investim foarte mult în genetică. Practic am umblat din portă-n poartă, mai ales la noi în județ și am ales cele mai valoroase exemplare pe care am plătit foarte mulți bani la vremea respectivă”, ne-a povestit crescătorul.
El își amintește că în anul 2002 a plătit o sumă imensă pe un exemplar pe care și-l dorea. “Am chiar o amintire pe care probabil o să o păstrez mereu vie în memorie și anume în anul 2002 când am achiziționat un berbec cu 1.800 de lei vechi, cum ar fi acum în jur de 15.000-20.000 de lei. Atât am plătit pentru un berbec pentru că fermierul nu vroia să vândă și i-am oferit o sumă mare astfel încât să nu poată refuza”, ne-a împărtășit Dumitru Andreșoi.
Din 2007 face controlul oficial al producției
Oierul spune că din anul 2007 face și controlul oficial al producției, pas ce l-a ajutat foarte mult pentru că a oprit tot timpul exemplare foarte valoroase și a ridicat standardul rasei. Nici oile de lapte nu au fost uitate, astfel că Andreșoi a investit și în această linie. “Avem și exemplare pe rasa de lapte care oferă 1 kilogram în plus la muls, adică obținem 2 litri pe zi”, ne-a mai spus crescătorul.
Ambițiile lui Dumitru Andreșoi legate de rasa Țurcană nu se opresc aici. El spune că momentan ceea ce a obținut la rasa de carne se situează undeva între 80-85 % din potențialul ei iar în cazul oilor crescute pentru lapte are de recuperat mai mult având în vedere că există un potențial de creștere de 35 %.
“După ce o să ajung practic la potențialul maxim al rasei o să împart ferma în două și o să țin 15.000-20.000 de capete pentru rasa Țurcană și pe restul le trecem pe infuzie de rase din import. Momentan în iarnă intrăm cu minim 25.000 de capete pe fermă pentru reproducție, oi mame. Anul acesta am oprit 5.500 de mieluțe și restul vindem la export”, ne-a mai spus oierul.
Miei de șapte kilograme la fătare
Mieii din turma lui Andreșoi ating la fătare o greutate impresionantă care variază între 5 și 7 kilograme ceea ce face ca rasa să nu fie compatibilă cu toate selecțiile aflate în piață.
“Mamelele lor având o dezvoltare foarte bună atunci și mieii sunt mai mari decât cei din altă rasă și iau în greutate foarte repede. La fătare practic ating cinci kilograme dar am avut și cu 7 kilograme. Oile noastre se pot metisa și cu carne dar și cu rase de lapte. Am colegi la care eu am vândut exemplare și au făcut metisare cu Suffolk, Ile de France sau putem trece cu ele pe lapte la rasa de oi Lacaune. Dau metiși foarte buni. La aceste rase nu trebuie asistate animalele la fătare și nu au probleme din cauza mieilor care au greutate mare”, a mai spus crescătorul.
Femelele pleacă de la 1.000 de lei bucata iar masculii pot ajunge și la 5.000 de lei
Dumitru Andreșoi vinde berbeci și femele pentru reproducție iar prețul este în general stabilit de performanța ovinelor aflate la el în fermă. Astfel că cei care sunt interesați de această rasă pot scoate din buzunar și 5.000 de lei pentru un exemplar. “Femelele pleacă de la 1.000 de lei bucata, în funcție de performanță iar masculii de la 2.000 de lei dar pot să ajungă și la 5000 de lei”, ne spune oierul.
El atrage însă atenția că oile au nevoie de tratamente specifice care trebuie aplicate la timp. “Oricărui animal care este crescut pentru performanță îi scade imunitatea și atunci acestea trebuie respectate la sânge. Nu avem probleme deosebite cu ele dar noi respectăm tratamentele”, a mai specificat fermierul.
Acesta spune că în ciuda greutății impresionante pe care o ating, animalele nu sunt hrănite cu granule sau alte suplimente. “Eu nu le hrănesc cu furaje costisitoare. Mănâncă porumb, paie și lucernă, după fătare. Nu necesită o furajare deosebită. Chiar la târg am primit o ofertă de la cei cu care colaborez anul acesta pentru îngrășarea mieilor, să nu îmi aduc furaje pentru hrana animalelor în cele cinci zile de Indagra. Vreau să vă spun că nu au vrut să mănânce, două zile nu au mâncat nimic. După aceea am dat granulele unui coleg și am primit la schimb fân”, ne-a povestit amuzat fermierul.
Numai oile slabe au miros…de oaie
El spune că și calitatea cărnii este deosebită fără miros specific. “La noi la ciobani este o vorbă: numai oaia slabă are mirosul specific. Dacă animalul este bine întreținut nu miroase din contră are un gust foarte bun și plăcut la papilele gustative. De altfel carnea românească de oaie este cea mai căutată în țările arabe. „Fără lipsă de modestie pot să spun că din discuțiile pe care le-am avut cu arabii mi-au spus că după carnea lor autohtonă, carnea de Țurcană este cea mai bună”, ne-a mai spus crescătorul.
El adaugă că cel puțin pentru județul Hunedoara, această rasă valorifică cel mai bine zona de munte unde există pășuni alpine.
Oile pasc până toamna târziu
Dumitru Andreșoi ne-a dezvăluit că dintre oile sale, în jur de 4.500-5.000 de capete sunt încă pe munte la păscut. “Vă dați seama că rezistă și toamna târziu la altitudine de 2.000 de metri. Noi le ținem pe pășune până cade prima zăpadă. Este un avantaj excepțional al Țurcanei pentru că se știe că oile sunt ținute pe pășune până cel târziu 1 octombrie. Noi le retragem foarte târziu la ferme și le furajăm în stabulație. Cât stau încă pe munte le ajutăm cu un furaj suplimentar și cu porumb, atât. În general la animale vorbim despre “casă, masă, rasă”, dar în cazul Țurcanei casa nu prea contează, ci doar masa și rasa. Ele sunt înzestrate de la natură și cu lână foarte multă care le ține de cald pe perioada rece. Noi le tundem de abia în luna mai tocmai pentru a avea această protecție contra frigului”, mai spune fermierul.
Arabii sunt clienți fideli pentru Țurcană
Cea mai mare parte a efectivului lui Andreșoi pleacă în țările arabe iar toamna este perioada cea mai aglomerată din punct de vedere al exporturilor.
“Noi nu mulgem iar acum vindem cel mai mult. În special țările arabe dăm mieii mari peste 40 de kilograme. Restul de carcasă merge pe Europa. Chiar acum sunt pe punctul de a finaliza achiziționarea unui abator în județ ca să putem să trecem și pe carcasă pentu că este foarte cerută. Chiar am văzut cu bucurie și la noi în țară, la carcasă, specialități din carne de oaie, în afara sărbătorilor Pascale când vezi peste tot”, a mai adăugat crescătorul.
Învățămintele oierului Andreșoi pentru cei care vor să “îmbrace” această meserie
Dumitru Andreșoi spune că se ferește să dea sfaturi crescătorilor, dar poate să ofere câteva îndrumări. „Meseria” de oier nu este una ușoară dar, spune fermierul cu o franchețe debordantă, nu ar renunța vreodată la oile sale.
“La vremurile pe care le trăim este foarte greu să dai sfaturi cuiva pentru că fiecare crescător întâmpină propriile probleme. Dar cred că oile de carne prind mult mai mult teren decât cele de lapte pentru că poți obține cu eforturi financiare mai mici și au și o piață de desfacere mult mai largă. Chiar dacă mai avem mici perioade de blocare a vânzărilor din cauza bolii limbii albastre de exemplu, nu ducem lipsă de clienți în zona oii de carne. Este o meserie foarte complicată dar cu satisfacții pe măsură. Trebuie volum mult de muncă”, a conchis oierul.
