Obiceiuri la tăierea porcului de Crăciun: Ce cuvinte magice se rostesc pentru iertarea celor care sacrifică grăsunul

agrointeligenta.ro - 13 decembrie 2020 14:20

Tăierea porcului este una dintre tradițiile bine păstrate la țară, acolo unde apropierea Crăciunului aduce și sacrificarea suinelor îngrășate peste an în gospodărie. Chiar dacă datina spune că ”Ignatul porcilor” se ține pe 20 decembrie, cele mai multe sacrificări au loc atunci când oamenii reușesc să se adune și găsesc timpul necesar pentru a tăia grăsunul conform obiceiurilor.

Iată care sunt cele mai cunoscute obiceiuri și tradiții legate de tăiere porcului și pe care cei mai mulți gospodari nu le-au dat uitării nici astăzi:

• Sacrificarea nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor și nici nu poate depăși apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate.
• Bărbații sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiția cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i și păcatul uciderii porcului. În unele regiuni chiar și gospodăria este sfințită înainte de sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaților, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
• La tăierea porcului nu este bine să ia parte cei miloși din fire. Tradiția spune că porcul moare mai greu dacă aceștia asistă la sacrificare, și, la similar, carnea va firbe cu dificultate.
• Cine vrea să știe greutatea unui porc tăiat, să-i cântărească numai capul: rămășița de carne va fi de zece ori mai grea decât capul.
• Dacă sângele scurs la momentul tăierii este mult înseamnă că va veni un an bogat.
• Bătrânii de la țară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit și spălat, se recomandă punerea unei pături peste el și un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli și plin de bogații, sănătate și prosperitate.
• Pentru ca cei care taie porcul să fie iertați de uciderea voită a animalului, este bine ca ei să rostească cuvintele: Ignat, Ignat/ Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifica să spună: Doamne-ajuta să-l mâncăm sănătoși!
• Sunt zone din țară, așa cum este Teleorman, unde există o datină veche care spune că pe fruntea copiilor trebuie făcut semnul crucii cu sângele animalului sacrificat de Ignat. Astfel, se crede că aceștia vor fi sănătoși și roșii în obraji în anul ce vine.
• Unul dintre momentele unice în cadrul ritualului tăierii porcului este scosul splinei. Se obișnuieste ca toți participanții să amuțească preț de un minut pentru că e lucru mare. Astfel, conform tradiției populare, splina porcului de tăiat reprezintă cel mai de încredere „oracol” de consultat când vine vorba de năprăsnicia iernii. Dacă la partea dinspre capăt splina este groasă, iarna va fi una grea, cu multă zăpadă, în timp ce vara va oferi o recoltă bogată. Dacă splina este subțire, iarna nu va aduce foarte mult omăt, ci va fi mai degrabă geroasă iar primăvara își va face apariția mai repede. În schimb, anul nu va fi la fel de îmbelșugat.
• Prin unele părți, gospodarii cred că pot prooroci și alte lucruri! Astfel prin jud. Muscel se spune că „din felul cum se arată o bucată de carne așezată în osânză, unii săteni cunosc dacă în viitor nevestele lor le vor naște fete ori băieți. Dacă în inimă se va găsi mult sânge închegat, aceasta însemnează bani, adică stăpânul va avea noroc de mulți bani, fie că va găsi vreo comoara, fie că-i va câștiga- în vreo afacere”
• Uneori gospodarii nu mai pârlesc porcul dacă acesta are deja 2-3 ani deoarece șoricul este prea gros și nu mai poate fi mâncat. Mai mult, acesta nu va putea fi folosit nici la prepararea bucatelor. Astfel, porcul tăiat va fi jupuit iar pielea sa va fi folosită pentru opinci. După ce porcul este jupuit, șoricul trebuie uns bine cu sare pentru murături (sare grunjoasă) iar apoi se rulează. Acesta trebuie păstrat în acest mod 3-4 zile după care va fi desfăcut, întins pe bețe și lăsat afară în vânt ca să se usuce. Cei norocoși pot lăsa șoricul la afumat, fie în pod, fie la afumătoare.

Pomana porcului

Femeia, de obicei, se ocupă de împărțirea cărnii pe categorii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuțitul pe fruntea animalului zicând: ”Doamne ajută să-l mâncăm sănătoși” și termină de tranșat porcul. Se pune deoparte carne pentru cârnați, caltaboși, tobă, pentru friptura de la ”pomana porcului”. Picioarele se folosesc pentru piftie. Se spune că românul știe să folosească fiecare bucată din porc, mai mult decât orice nație din lume care mănâncă acest fel de carne. Începând de la urechi și coadă, mâncate de obicei de copii, la carnea macră și slănina pusă la afumat, până la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea tocată, totul este folosit de gospodina casei pentru bucatele din care toți vor degusta la masa din ziua Nașterii Domnului. După tranșarea și sortarea cărnii, gospodina casei pregătește o masă, numită tradițional „pomana porcului”, pentru toți oamenii care au ajutat la tăierea porcului. Astfel, într-un ceaun mare, de tuci, se prăjește carne din porcul proaspăt sacrificat, tăiată din toate părțile porcului: mușchi, ficat, slănină, coastă. Odată cu friptura, gospodina face și o mămăligă mare, cât să ajungă pentru toți mesenii și, în mijlocul mesei, pune și un castron cu murături. De obicei, masa se așază în curte, în fața casei, se mănâncă în picioare și, alături de mâncare, se bea țuică fiartă. (Agerpres)