Înmulțirea in vitro a plantelor sau de ce merită să cumperi lăstari obținuți în eprubetă
Roxana Dobre -
Înmulțirea in vitro a plantelor sau micropropagarea are toate șansele să devină tehnologia viitorului întrucât conduce la obținerea unui număr uriaș de plante sănătoase, care cresc mult mai repede. În România, această tehnică este implementată și perfecționată permanent de către specialiștii stațiunii de Cercetare Horticolă din Cluj, locul de unde studiul se face pe specii diferite, de la arbuști fructiferi la flori sau legume.
Prețul plantelor obținute prin înmulțirea in vitro este de uneori mult mai mic decât al celor din magazinele de specialitate iar plantele și lăstarii crescuți ”la borcan” sunt mult mai rezistenți la boli și cresc mai repede decât cei obținuți prin metode de înmulțire convenționale.
Micropropagarea sau înmulțirea in vitro este ramura biotehnologiei vegetale care reprezintă un ansamblu de metode de înmulţire a plantelor prin utilizarea culturilor in vitro de celule, ţesuturi şi organe vegetale
Ce este cel mai interesant la micropropagare este că dintr-un individ, într-un singur an, prin multiplicări în cicluri succesive se pot obţine peste un milion de plante, ceea ce înseamnă un potenţial de producţie imens.
”Înmulțirea in vitro se realizează în condiţii sterile, controlate artificial, în recipiente din sticlă sau material plastic închise etanş, pe medii nutritive artificiale care conţin apă şi toţi nutrienţii necesari creşterii plantei. Acest tip de înmulţire are trei etape principale: iniţierea culturii in vitro, fază în care fragmente de plante din câmp sunt sterilizate și introduse în vitro, multiplicarea (fază în care se fac cicluri succesive de culturi pentru a obţine numărul dorit de plante) şi în final aclimatizarea când plantele se scot din vitro şi are loc adaptarea lor la condiţiile iniţiale din sere şi câmp„, ne-a explicat dr. ing. Doina Clapa de la Stațiunea de Cercetare Horticolă din Cluj.
Potrivit acesteia, micropropagarea este, în majoritatea cazurilor, la majoritatea speciilor horticole cu înmulţire vegetativă (arbusti fructiferi, pomi fructiferi sau portaltoii acestora, arbuști ornamentali, specii floricole, unele specii legumicole), o metodă de înmulţire incomparabil mai eficientă decât metodele convenţionale de înmulţire (butăşire, diviziunea tufei, marcotaj, altoire).
”Micropropagarea este o metodă eficientă de a înmulţi mai ales speciile a căror multiplicare prin metode convenţionale este dificilă (magnolii, portaltoi, orhidee etc.), sau uşoară dar neproductivă din cauza ratei de multiplicare mici (ferigi Nephrolepis, azalee, afin, bananier etc.). Ea asigură o rată de multiplicare imensă, incomparabil mai mare decât în cazul înmulţirii vegetative prin mijloace convenţionale”, ne-a mai spus specialistul din cadrul stațiunii clujene.
Principalele avantaje și dezavantaje
Așadar principalul avantaj al micropropagării îl reprezintă rata de multiplicare imensă, apoi faptul că este independentă de sezon, deoarece se realizează în condiţii controlate de lumină şi temperatură, în camere de creştere climatizate iar plantele se află într-un proces de creştere şi multiplicare activă indiferent de anotimp, fără să existe timpi morţi în procesul de producţie.
De asemenea, sortimentul de soiuri sau specii de plante care se înmultesc poate fi schimbat mult mai repede utilizând această metodă. În plus, înmulțirea in vitro permite obținerea plantelor pe rădăcini proprii, înlăturând altoirea cu toate dezavantajele pe care le are, mai ales cel legat de transmiterea bolilor.
Materialul produs in vitro poate fi conservat prin diferite metode și folosit în momentul în care este nevoie și se realizează importante economii de teren, spațiu, energie și combustibil.
Materialul săditor sub formă de culturi in vitro poate fi transportat şi distribuit cu uşurinţă atât în ţară cât şi peste hotare. Culturile in vitro sunt modul cel mai uşor, ieftin şi eficient de a stoca, manipula şi transporta materialul vegetal.
”Dezavantajele acestei metode de înmulţire sunt mult mai mici în comparaţie cu avantajele sale și ţin în special de costurile iniţiale pentru realizarea unei unităţi de micropropagare şi de faptul că micropropagarea este eficientă economic doar la obţinerea unor zeci de mii, sute de mii sau milioane de plante, nu pentru producerea de zeci, sute sau mii de plante anual”, ne-a mai spus dr. ing. Clapa.
Înmulțirea in vitro a plantelor se face doar în laborator
Acest tip de înmulţire se poate realiza numai în laboratoare specializate, laboratoare care pot fi realizate şi de către fermieri în fermele proprii.
”Înainte de a lua decizia înființării unui laborator de culturi in vitro recomand vizitarea unor astfel de laboratoare atât din domeniul producției cât si din domeniul cercetării. De asemenea, un studiu privind speciile de plante care vor fi înmulțite precum și cunoașterea legislației privind producerea și comercializarea materialului săditor sunt obligatorii”, a mai precizat specialistul de la Cluj care dă asigurări că această metodă respectă normele europene și este foarte sănătoasă pentru plante.
Dintre speciile înmulţite cu succes la SCDP Cluj putem aminti:
- arbuști fructiferi: aronia, merișor sau afin canadian, zmeur, mur, cătină, lonicera
- pomi fructiferi: portaltoi de cireş, piersic, prun;
- specii floricole: liliac, trandafir;
- alte specii: Sequoia, Drosera sp., Pinguicula vulgaris, Stevia rebaudiana, Rheum sp., Hypericum sp., Paulownia sp.
Pentru mai multe detalii puteti vizita site-ul despre înmulțirea in vitro a plantelor realizat de specialiștii Stațiunii de Cercetare Horticolă din Cluj
